Pana sa deschida Feylinn dusul, Charlotte a gasit pe balcon o umbrela. A luat-o si s-a aparat cu ea. Vazand Feylinn ca nu o poate uda asa, a inchis dusul, a luat o sticla de apa plina si i-a zis lui Tod sa deschida balconul. Cand Charlotte a dat sa intre in camera, Feylinn a udat-o cu apa din sticla.
-Pe bune? spuse Charlotte. Sticla de apa?
-A fuctionat, a zis Feylinn cu un zambet multumitor pe fata.
Charlotte ca sa se revanseze a luat prima sticla care i-a venit la mana si a udat-o pe Feylinn. "Victima" s-a dus in camera ei, impreuna cu Robyn si Nancy. Au facut un fel de razboi, cu echipe. Intr-o camera fetele 3 si in alta Charlotte, Tod si Rick in alta camera. Au inchis usile si nu le-au mai deschis. Stateau lipiti de ele sa auda daca deschid ceilalti usa, sa ii poata uda. Nancy a luat o umbrela din camera si a deschis-o sa se poata apara in caz ca "rivalii" erau la usa cu apa. A intredeschis usa usor. Spre mirarea lor, nimeni nu era pe hol. Cand au inchis fetele usa, s-a auzit cum se inchide si usa "inamicilor" lor.
Robyn s-a dus la geamul balconului sa vada daca sunt cumva pe balcon prietenii ei de joaca ( era o adevarata joaca). Nu apuca sa se uite prea bine, caci un jet de apa uda geamul. Robyn radea, pentru ca pe ea nu o afecta risipa de apa. Feylinn nu a stat de geaba. S-a dus si ea si a luat dusul si i-a udat balconul lui Charlotte.
La usa se aud ciocanituri.
-Cine-o fi? intreba scurt Robyn.
-Sunt Ron. Dati-mi drumul, se auzi de pe partea cealalta.
Nancy se indrepta spre usa sa-i deschida, dar a fost oprita de vorbele lui Feylinn.
-Nu deschide, poate ei l-au trimis.
-Nu-i deschide, spuse si Robyn. Lasa-ma pe mine.
Fata le facu sems sa se duca undeva departe de usa prietenelor sale, si usor-usor deschise usa. Abia puteai sa te uiti prin locul dintre toc si usa. Ronald le tot spunea ca e singur si nu are apa la el. Au cazut de acord sa-i dea voie sa intre in camera.
Dupa alte cateva 2 minute, in care Ronald se agita si vorbea in continu, alte ciocanituri se aud. S-au uitat unii la altii apoi Ron a zis:
-Le dau drumul!
-Nu,nu! striga Feylinn.
-Da-te de langa usa! spuse Robyn preluand locul de langa usa.
Cand au intredeschis, ceilalti au fugit in camera. Robyn satula de atata joaca, s-a dus la colega ei in camera. Cu mare grija, a deschis usor usa ca nu cumva sa fie udata cu apa. Le spunea ca nu are pic de apa la ea si sa inceteze cu balaceala aia. Au fost de acord. Toata lumea era inapoi la Charlotte in camera.
Dar pentru ca Robyn si-a uitat telefonul in camera, s-a dus sa si-l ia. Cand s-a intors, Feylinn a mai facut o victima...
miercuri, 5 septembrie 2012
sâmbătă, 18 august 2012
O iubire de o saptamana - SAISPREZECE
-Nu a fost cine stie ce. E putin mai complicat daca iti povestesc exact cum s-a intamplat, deci voi face un rezumat... spuse Robyn.
-Ok.
-Nu a fost nimic important. Mi-a placut de el, la inceput ne-am inteles foarte bine, glumeam, radeam impreuna. Dar cu timpul s-a racit, s-a distantat chiar si ca prieten. Apoi, dupa un an si de cand l-am cunoscut i-am zis ca-l plac, deoarece nu mai suportam.
-Si?
-Si mi-a zis ca nu se va schimba, dar acum practic de ignoram.
-Oh, imi pare sincer rau.
-Mie intr-un fel nu. Mi-a aratat ca vreau ceva ce nu voi avea niciodata. Si chiar ii multumesc ca nu m-a amagit. Asa, acum tu.
-Eu, e mai complicat... Trebuie sa plec. Dar iti povestesc cand ne mai vedem, ok?
-Bine. Pa.
-Pa.
Robyn a mai stat cateva minute pe afara. A intrat in hotel si se indrepta ganditoare spre camera. Nimeni nu era pe holuri. Liniste totala. Usa balconului lu' Charlotte era deschisa, iar fetele pe balcon. Cand Robyn a intrat in camera si a vrut sa inchida usa, un zgomot puternic si straniu s-a auzit. Nu de la busitura usii, ci de afara. Incepuse ploaia brusc. Era o ploaie puternica, aproape rafala. Dar nu a durat mult.
Tod si Rick au venit la fete sa vada ce mai fac, daca nu se plictisesc. Cu totii erau in camera, stand pe pat, deoarece afara era prea urat si ii uda daca stateau jumatate de minut pe balcon.
-Si v-ati ales melodie ceva? intreba Tod.
(Am uitat sa va spun. Tod a fost si el in grupul lu' Robyn si a lu' Charlotte cand cantau. Adica, in trecut, ei aveau o mica formatie care era solicitata la tot felul de activitati scolare. Toti cantau vocal, deci si Tod stia multe chestii despre muzica.)
-Da. Am tot repetat, dar inca e nevoie de repetitii, raspunse Robyn.
-Vreti sa va ajut?
-Sigur. Avem nevoie de cat mai multe pareri.
-Ok. Pai, cantati acum.
Iar fetele au inceput sa cante. Desi vocea lu' Robyn nu suna asa de bine, a continuat. La sfarsit a zis " Stiu!" insumand " Stiu ca nu e bine".
-Trebuie sa mai repetati... spuse Tod.
-Da, TREBUIE! exclama Feylinn.
-Vom mai repeta, spuse calma Robyn.
-Aici trebuie sa sune bine ca acolo ( in seara Talent Show) sa sune ok. Aici trebuie sa sune foarte bine ca acolo sa fie acceptabil, spuse Feylinn.
-Bine! Am inteles! raspunse foarte nervoasa Robyn. Vom mai repeta. Gata.
Ploaia se opri iar Charlotte a iesit pe balcon sa vorbeasca la telefon.
-Repede, repede, inchideti usa! ii indemna Feylinn. Ma duc in baie si scot dusul s-o ud.
Tod inchise usa balconului, iar Charlotte nu mai putea sa iasa. In acest timp Feylinn a scos pe geamul din baie dusul si a udat-o, evident, cu apa rece.
Charlotte incerca dar in zadar sa iasa de acolo...
-Ok.
-Nu a fost nimic important. Mi-a placut de el, la inceput ne-am inteles foarte bine, glumeam, radeam impreuna. Dar cu timpul s-a racit, s-a distantat chiar si ca prieten. Apoi, dupa un an si de cand l-am cunoscut i-am zis ca-l plac, deoarece nu mai suportam.
-Si?
-Si mi-a zis ca nu se va schimba, dar acum practic de ignoram.
-Oh, imi pare sincer rau.
-Mie intr-un fel nu. Mi-a aratat ca vreau ceva ce nu voi avea niciodata. Si chiar ii multumesc ca nu m-a amagit. Asa, acum tu.
-Eu, e mai complicat... Trebuie sa plec. Dar iti povestesc cand ne mai vedem, ok?
-Bine. Pa.
-Pa.
Robyn a mai stat cateva minute pe afara. A intrat in hotel si se indrepta ganditoare spre camera. Nimeni nu era pe holuri. Liniste totala. Usa balconului lu' Charlotte era deschisa, iar fetele pe balcon. Cand Robyn a intrat in camera si a vrut sa inchida usa, un zgomot puternic si straniu s-a auzit. Nu de la busitura usii, ci de afara. Incepuse ploaia brusc. Era o ploaie puternica, aproape rafala. Dar nu a durat mult.
Tod si Rick au venit la fete sa vada ce mai fac, daca nu se plictisesc. Cu totii erau in camera, stand pe pat, deoarece afara era prea urat si ii uda daca stateau jumatate de minut pe balcon.
-Si v-ati ales melodie ceva? intreba Tod.
(Am uitat sa va spun. Tod a fost si el in grupul lu' Robyn si a lu' Charlotte cand cantau. Adica, in trecut, ei aveau o mica formatie care era solicitata la tot felul de activitati scolare. Toti cantau vocal, deci si Tod stia multe chestii despre muzica.)
-Da. Am tot repetat, dar inca e nevoie de repetitii, raspunse Robyn.
-Vreti sa va ajut?
-Sigur. Avem nevoie de cat mai multe pareri.
-Ok. Pai, cantati acum.
Iar fetele au inceput sa cante. Desi vocea lu' Robyn nu suna asa de bine, a continuat. La sfarsit a zis " Stiu!" insumand " Stiu ca nu e bine".
-Trebuie sa mai repetati... spuse Tod.
-Da, TREBUIE! exclama Feylinn.
-Vom mai repeta, spuse calma Robyn.
-Aici trebuie sa sune bine ca acolo ( in seara Talent Show) sa sune ok. Aici trebuie sa sune foarte bine ca acolo sa fie acceptabil, spuse Feylinn.
-Bine! Am inteles! raspunse foarte nervoasa Robyn. Vom mai repeta. Gata.
Ploaia se opri iar Charlotte a iesit pe balcon sa vorbeasca la telefon.
-Repede, repede, inchideti usa! ii indemna Feylinn. Ma duc in baie si scot dusul s-o ud.
Tod inchise usa balconului, iar Charlotte nu mai putea sa iasa. In acest timp Feylinn a scos pe geamul din baie dusul si a udat-o, evident, cu apa rece.
Charlotte incerca dar in zadar sa iasa de acolo...
sâmbătă, 11 august 2012
O iubire de o saptamana - CINCISPREZECE
Pe el scria "Fotbal" , "Art" si "Paintball".
-Ahh, nu ma intereseaza nici unul, isi dadu cu parerea Robyn. Eu stau in camera.
-Eu ma duc la Paintball, spuse Charlotte.
-Distractie placuta, ii ura Robyn.
-Nici pe mine nu ma incanta ceva de aici. Stau cu tine, zise Feylinn.
-Mai degraba repet melodia decat sa pierd vremea la activitatile astea care nu-mi fac cu ochiul, continua Robyn.
-Nici eu nu vin. Nu mi se par interesante, se scuza Nancy.
-Bine, nu mai merg nici eu. Daca nici una nu vine, asta e. Stau cu voi sa va critic cand cantati, rase Charlotte.
-Sper ca e o critica constructiva, se instramba putin Robyn.
Nancy, Feylinn si Charlotte s-au dus in camera, nu si Robyn. Ea a mai stat afara si din intamplare pot spune, s-a imprietenit cu o fata din PO. . Ele erau undeva in zona restaurantului si cat au coborat au inceput sa vorbeasca.
-De unde esti? intreba Robyn.
-PO. Tu? raspunse fata.
-F. Si care e data ta de nastere?
-1 noiembrie. Tu?
-21 noiembrie. Esti... scorpion?
-Da.
-Si eu!
-Ce cantareti sau trupe iti plac?
-Depinde de stare... Adele, Alexander Rybak, Jason Mraz... Mai multi dar nu imi vin acum in cap. Tu?
-Pai cam tot la fel. Doar ca mie imi mai place si muzica rock.
-Rock dur?
-Da.
-Eu prefer rock calm, sa zic. Gen Simple plan, All time low sau Daughtry.
-Mai ai si alt nume?
-Da. Ma cheama Amanda Robyn.
-Pe mine Amanda Sherli.
-Scorpion, Amanda... cate lucruri vom avea in comun pana la sfarsit?
-Nu stiu. E super sa am lucruri in comun cu cineva.
-Da. Hai sa mai gasim lucruri in comun.
-Ok.
-Iubiti?
-De acord.
-Povesteste-mi de fosti...
-Ahh, nu ma intereseaza nici unul, isi dadu cu parerea Robyn. Eu stau in camera.
-Eu ma duc la Paintball, spuse Charlotte.
-Distractie placuta, ii ura Robyn.
-Nici pe mine nu ma incanta ceva de aici. Stau cu tine, zise Feylinn.
-Mai degraba repet melodia decat sa pierd vremea la activitatile astea care nu-mi fac cu ochiul, continua Robyn.
-Nici eu nu vin. Nu mi se par interesante, se scuza Nancy.
-Bine, nu mai merg nici eu. Daca nici una nu vine, asta e. Stau cu voi sa va critic cand cantati, rase Charlotte.
-Sper ca e o critica constructiva, se instramba putin Robyn.
Nancy, Feylinn si Charlotte s-au dus in camera, nu si Robyn. Ea a mai stat afara si din intamplare pot spune, s-a imprietenit cu o fata din PO. . Ele erau undeva in zona restaurantului si cat au coborat au inceput sa vorbeasca.
-De unde esti? intreba Robyn.
-PO. Tu? raspunse fata.
-F. Si care e data ta de nastere?
-1 noiembrie. Tu?
-21 noiembrie. Esti... scorpion?
-Da.
-Si eu!
-Ce cantareti sau trupe iti plac?
-Depinde de stare... Adele, Alexander Rybak, Jason Mraz... Mai multi dar nu imi vin acum in cap. Tu?
-Pai cam tot la fel. Doar ca mie imi mai place si muzica rock.
-Rock dur?
-Da.
-Eu prefer rock calm, sa zic. Gen Simple plan, All time low sau Daughtry.
-Mai ai si alt nume?
-Da. Ma cheama Amanda Robyn.
-Pe mine Amanda Sherli.
-Scorpion, Amanda... cate lucruri vom avea in comun pana la sfarsit?
-Nu stiu. E super sa am lucruri in comun cu cineva.
-Da. Hai sa mai gasim lucruri in comun.
-Ok.
-Iubiti?
-De acord.
-Povesteste-mi de fosti...
duminică, 5 august 2012
O iubire de o saptamana - PAISPREZECE
Robyn a cautat cardul prin toate buzunarele, dar nu era. S-a gandit si la faptul ca Feylinn nu i l-a dat dar era prea sigura ca l-a luat.
-E al tau? a intrebat fata de langa Aiden.
-Da, da. E al meu, spuse bucuroasa Robyn ca l-a gasit.
-Ai grija sa nu-l mai pierzi.
-Multumesc mult.
Aiden nu s-a uitat la fete cat timp au vorbit, dar cand au terminat a oftat ca si cand ar fi vrut sa zica "glumesti?". Robyn s-a uitat urat la baiat apoi s-a dus sa-si deschida camera. Era prea obosita ca sa mai comenteze ceea ce a facut Aiden mai devreme. S-a trantit in pat si asa a stat pana cand au venit si restul fetelor( adica peste jumatate de ora, poate chiar mai bine). S-au dus in camera la Nancy sa vorbeasca despre "Talent Show".
-Oare a invatat Ron versurile? intreba Charlotte.
-Asa sper, daca nu, ar trebui sa cantam altceva... (desi Feylinn mai vroia sa zica ceva, Robyn a intrerupt-o)
-Sau putem canta doar partile mele, fara rap. Desi , la partea 3 (aratandu-i pe hartiea cu versuri) este si el, cu mici parti, si fara el, suna banal. Deci ar face bine sa le invete! termina Robyn.
-Totul va fi bine, le incuraja Nancy.
-Maine trebuie sa repetam mult de tot. Zilele astea am cam "balacit-o". Chiar vreau sa iasa bine, a spus Robyn.
-Da, sunt de acord, a zis si Feylinn.
Au mai stat putin sa "puna tara la cale" apoi s-au dus in camerele lor sa se odihneasca. Pe hol nu era nimeni. Era o liniste putin cam stranie. Desi era o atmosfera tacuta, pe fete nu le interesa. Nu au bagat de seama.
A doua zi, dimineata, cand sa sune ceasul, Feylinn i-a zis lui Robyn:
-Opreste-l si dormi in continuare.
-Ce? Nu. Scoala-te.
-Nu. Du-te sa te pregatesti tu prima. Eu mai dorm.
-Bine, dar sa stii ca voi fi gata in maxim 10 minute.
-Da-da, spuse Feylinn bagand si mai tare nasul in perna.
Asa a si fost. Dupa 10 minute, Robyn a revenit langa Feylinn s-o trezeasca. S-au pregatit si apoi au fost la colegele lor de langa ca sa vada daca si ele erau treaze. Spre uimirea celor doua fete matinale, celelalte era in pijama. Abia s-au trezit. Era ora 7:55, ceea ce insemna ca mai aveau 5 minute pana trebuiau sa se intalneasca cu ceilalti de la masa lor sa mearga sa manance. Nici baietii nu s-au sculat devreme, si au plecat toti spre restaurant pe la 8: 15.
Sculatul de dimineata nu prea le pria, cel putin dimineata toti erau adormiti. Si in plus, ceaiul de dimineata avea un gust ciudat. Ca sa faca o gluma sa rada colegii lui, Tod a luat piperul si si-a pus in cana cu ceai. A spus ca va gusta din "creatia" lui , dar nimeni nu credea ca o va face. S-a tinut de cuvant. A baut ceai cu piper.
-Sa stiti ca nu e rau deloc, spuse Tod foarte linistit.
-Prefer sa-l beau simplu, raspunse Charlotte.
Intorcandu-se la hotel, s-au uitat la noul program. Pe el scria...
-E al tau? a intrebat fata de langa Aiden.
-Da, da. E al meu, spuse bucuroasa Robyn ca l-a gasit.
-Ai grija sa nu-l mai pierzi.
-Multumesc mult.
Aiden nu s-a uitat la fete cat timp au vorbit, dar cand au terminat a oftat ca si cand ar fi vrut sa zica "glumesti?". Robyn s-a uitat urat la baiat apoi s-a dus sa-si deschida camera. Era prea obosita ca sa mai comenteze ceea ce a facut Aiden mai devreme. S-a trantit in pat si asa a stat pana cand au venit si restul fetelor( adica peste jumatate de ora, poate chiar mai bine). S-au dus in camera la Nancy sa vorbeasca despre "Talent Show".
-Oare a invatat Ron versurile? intreba Charlotte.
-Asa sper, daca nu, ar trebui sa cantam altceva... (desi Feylinn mai vroia sa zica ceva, Robyn a intrerupt-o)
-Sau putem canta doar partile mele, fara rap. Desi , la partea 3 (aratandu-i pe hartiea cu versuri) este si el, cu mici parti, si fara el, suna banal. Deci ar face bine sa le invete! termina Robyn.
-Totul va fi bine, le incuraja Nancy.
-Maine trebuie sa repetam mult de tot. Zilele astea am cam "balacit-o". Chiar vreau sa iasa bine, a spus Robyn.
-Da, sunt de acord, a zis si Feylinn.
Au mai stat putin sa "puna tara la cale" apoi s-au dus in camerele lor sa se odihneasca. Pe hol nu era nimeni. Era o liniste putin cam stranie. Desi era o atmosfera tacuta, pe fete nu le interesa. Nu au bagat de seama.
A doua zi, dimineata, cand sa sune ceasul, Feylinn i-a zis lui Robyn:
-Opreste-l si dormi in continuare.
-Ce? Nu. Scoala-te.
-Nu. Du-te sa te pregatesti tu prima. Eu mai dorm.
-Bine, dar sa stii ca voi fi gata in maxim 10 minute.
-Da-da, spuse Feylinn bagand si mai tare nasul in perna.
Asa a si fost. Dupa 10 minute, Robyn a revenit langa Feylinn s-o trezeasca. S-au pregatit si apoi au fost la colegele lor de langa ca sa vada daca si ele erau treaze. Spre uimirea celor doua fete matinale, celelalte era in pijama. Abia s-au trezit. Era ora 7:55, ceea ce insemna ca mai aveau 5 minute pana trebuiau sa se intalneasca cu ceilalti de la masa lor sa mearga sa manance. Nici baietii nu s-au sculat devreme, si au plecat toti spre restaurant pe la 8: 15.
Sculatul de dimineata nu prea le pria, cel putin dimineata toti erau adormiti. Si in plus, ceaiul de dimineata avea un gust ciudat. Ca sa faca o gluma sa rada colegii lui, Tod a luat piperul si si-a pus in cana cu ceai. A spus ca va gusta din "creatia" lui , dar nimeni nu credea ca o va face. S-a tinut de cuvant. A baut ceai cu piper.
-Sa stiti ca nu e rau deloc, spuse Tod foarte linistit.
-Prefer sa-l beau simplu, raspunse Charlotte.
Intorcandu-se la hotel, s-au uitat la noul program. Pe el scria...
vineri, 3 august 2012
O iubire de o saptamana - TREISPREZECE
Unul dintre baieti, cel mai tare tip din grup, pe nume Louis, avea sapca pe cap. Era acel tip care i-a atras atentia lu' Robyn. Acesta ca sa faca show, dupa ce si-a terminat pasii de dans, a luat sapca si a pus-o in capul unei fete. Si fata norocoasa era Robyn. Louis dupa ce i-a aranjat frumos sapca pe capul ei a privit-o in ochi si a zambit, apoi s-a reintors in cerc. Robyn a ramas nemiscata cateva secunde, apoi si-a revenit. Cei din grup au inceput sa strige "Ooooo,uuuu, bravoo! Iee!" si chiuiau. Melodia care a urmat era "dansul pinguinului" iar Robyn s-a dus langa geam sa stea, deoarece o dureau picioarele de la atata dans.
Imediat ce a ajuns la geam, l-a vazut pe Louis ca venea spre ea. Pentru un minut a si uitat ca sapca lui era inca la ea.
-Hei, saluta Louis primul.
-Buna, zise putin timida Robyn( ceea ce nu-i statea in fire).
-Cred ca a fost putin cam... prea mult faza de mai devreme,nu?
-Ah... nu m-am suparat, dar sigur vor aparea barfe din cauza asta.
-Imi cer scuze daca te-am pus intr-o lumina proasta.
-Oh, stai linistit. Nu e asa grav precum pare. Am suportat mistourile colegelor timp de un an intreg, o saptamana e nimic...
-A-aha... Dar tu... Ai ramas impietrita atunci. Esti b-bine?
-Eu? Da sunt bine. Nu am nimic. Doar ca am fost prea uimita. A,da. Sapca ta. Poftim.
Si-a luat sapca dupa cap si i-a dat-o baiatului in mana.
-Multumesc. Chiar acum trebuie sa plec. Tu mai stai? intreba Louis.
-Desigur, pana cand se termina discoteca. Raman ultima.
Baiatul a ras scurt la vorbele fetei, apoi si-a luat la revedere si a plecat. Cand fata s-a uitat cum pleaca Louis, l-a zarit pe Aiden. Vorbea cu niste baieti; culmea, ca el statea numai cu fetele. Dar apoi a plecat de tot din discoteca, ducandu-se afara, probabil, in camera lui.
Fetele au mai dansat, nu s-au lasat usor doborate de oboseala. Robyn a cedat inainte sa cada, la propriu, de pe picioare. A luat cardul de la Feylinn ( deoarece usile se deschideau cu cardul) si s-a dus in camera, singura.
Cerul era foarte inchis la culoare, aproape negru. Luminile de pe marginea drumului lung ii aratau calea fetei spre hotel. Greeri cantau melodii si odata cu ei, s-a apucat si Robyn sa fredoneze. Ajungand in fata hotelului, s-a oprit din cantat. Ii era frig asa ca si-a strans si mai tare bluza de trening dupa ea, poate poate se va incalzi mai tare. A intrat in holul hotelului si a coborat scarile ca sa se duca in camera. La usa primelor camere de la acel hol stateau jos, in fata lor, Aiden si o fata; o alta fata, nu tot blondina.
"Alta acum?" isi zise in gand Robyn. A vrut sa treaca nepasatoare pe langa ei, nici sa nu-i bage in seama. Asa a si facut. Camera ei era in partea cealalta a holului. Cand a ajuns in fata usii a vrut sa scoata cardul, dar ia-l de unde nu-i. Nu il mai gasea.
"Unde l-am pus?" se intreba Robyn in sinea ei si incepu sa-si cotrobaie toate buzunarele.
-Ah... nu m-am suparat, dar sigur vor aparea barfe din cauza asta.
-Imi cer scuze daca te-am pus intr-o lumina proasta.
-Oh, stai linistit. Nu e asa grav precum pare. Am suportat mistourile colegelor timp de un an intreg, o saptamana e nimic...
-A-aha... Dar tu... Ai ramas impietrita atunci. Esti b-bine?
-Eu? Da sunt bine. Nu am nimic. Doar ca am fost prea uimita. A,da. Sapca ta. Poftim.
Si-a luat sapca dupa cap si i-a dat-o baiatului in mana.
-Multumesc. Chiar acum trebuie sa plec. Tu mai stai? intreba Louis.
-Desigur, pana cand se termina discoteca. Raman ultima.
Baiatul a ras scurt la vorbele fetei, apoi si-a luat la revedere si a plecat. Cand fata s-a uitat cum pleaca Louis, l-a zarit pe Aiden. Vorbea cu niste baieti; culmea, ca el statea numai cu fetele. Dar apoi a plecat de tot din discoteca, ducandu-se afara, probabil, in camera lui.
Fetele au mai dansat, nu s-au lasat usor doborate de oboseala. Robyn a cedat inainte sa cada, la propriu, de pe picioare. A luat cardul de la Feylinn ( deoarece usile se deschideau cu cardul) si s-a dus in camera, singura.
Cerul era foarte inchis la culoare, aproape negru. Luminile de pe marginea drumului lung ii aratau calea fetei spre hotel. Greeri cantau melodii si odata cu ei, s-a apucat si Robyn sa fredoneze. Ajungand in fata hotelului, s-a oprit din cantat. Ii era frig asa ca si-a strans si mai tare bluza de trening dupa ea, poate poate se va incalzi mai tare. A intrat in holul hotelului si a coborat scarile ca sa se duca in camera. La usa primelor camere de la acel hol stateau jos, in fata lor, Aiden si o fata; o alta fata, nu tot blondina.
"Alta acum?" isi zise in gand Robyn. A vrut sa treaca nepasatoare pe langa ei, nici sa nu-i bage in seama. Asa a si facut. Camera ei era in partea cealalta a holului. Cand a ajuns in fata usii a vrut sa scoata cardul, dar ia-l de unde nu-i. Nu il mai gasea.
"Unde l-am pus?" se intreba Robyn in sinea ei si incepu sa-si cotrobaie toate buzunarele.
miercuri, 1 august 2012
O iubire de o saptamana - DOISPREZECE
-Si ultima fata pe care o elimini? Au mai ramas numarul 2 cu raspunsurile o calatorie la New York si o rochie de mireasa, sau numarul 3 cu o calatorie in Egipt si un costum de trening?
-Elimin... 2, spuse baiatul.
-Ok, numarul 2 te rog sa vii in fata lui.
Robyn s-a ridicat de pe scaun si ajunsa in fata tipului a facut o fata gen " iti bati joc de mine?". Asa zisul tip era un pustan de 10-11 ani. "Ce bine ca m-a eliminat. Ma faceam de ras." isi zise in gand. Apoi pleca la loc zambind.
-Si,a ramas numarul 3. Acum poti sa vezi pe cine ai ales, ii spuse Adison pustiului.
Cand a vazut ca era Milton si-a dat o palma in cap si a inceput sa zica tare "NUUUUUUUU!!". Publicul a inceput sa rada, iar Milton l-a luat de mana pe pusti si s-au dus intr-o alta camera. Toata lumea murea de ras in discoteca.
-Bine, bine. Acum urmeaza scrisorile de dragoste, anunta Clare.
-Ok, si daca nu am cui sa adresez scrisoarea? intreba Robyn.
In fata lu' Robyn statea Alex, un baiat din PI. cu care s-au imprietenit cu 10 minute inaintea activitatii din acea seara.
-Alex, tu ce scrii? intreba Robyn.
Insa nu era o simpla intrebare, dat fiindca Aiden era chiar langa Alex.
-Nu am idee. Chiar nu stiu nici eu. Desi as avea cui sa-i scriu, raspunse Alex.
-O, tu, casanova, rase de el Robyn.
In ciuda faptului ca Robyn tot incerca sa-i atraga atentia lui Aiden, acesta parca nu-i auzea. S-a dat batuta si Robyn, lasandu-l in pace si pe Alex, cu o ultima privire de dispret catre Aiden.
-Hai, ca stim noi ca ai cui sa-i scrii scrisoare, spuse tare Feylinn. Cum, vara trecuta ai sperat degeaba? Macar acum sa ai sansa sa-i zici ceva indirect.
-Indirect, la fel ca acum, i-am spus multe vrute si nevrute ELanului p-atunci. Acum chiar nu mai am ce sa-i scriu, raspunse Robyn.
-Cum asa? Hai,hai. Zii sa se intoarca.
-Nici macar nu am fost vreodata impreuna. Si dupa s-a comportat dupa ce i-am zis, nici nu mai vreau sa am de aface cu el.
-Bine,bine, fa cum vrei.
Robyn si Feylinn vorbeau despre vara trecuta, cand lu' Robyn ii placea de un baiat cu un an mai mare decat ea, dar cand ea i-a spus ca il place, baiatul s-a distantat foarte tare, vorbind cu Robyn numai cand avea nevoie sau cand era obligat ( gen daca erau prieteni comuni ai celor doi in preajma lor si prietenii vorbeau cu fata, trebuia si el sa zica macar "buna").
Totusi Robyn si-a scris ultimele ganduri pe o foaie de hartie data de indrumatori.
"Stelele stralucesc, dar lumina ta e mai puternica. Sa iubesti e greu, dar daca iubesti fara ca partenerul sa o faca, e si mai greu."
-Gata, spuse ca pentru sine Robyn.
Dupa ce s-a terminat activitatea, a urmat, bineinteles, discoteca. Pe la ora 10 au intrat in discoteca un grup. In jur de 5 baieti si 4 fete. Baietii erau inalti si imbracati pentru StreetDance, iar fetele erau normal imbracate. Unul dintre baieti avea o sapca in cap. Asta i-a atras atentia lu' Robyn. Era o melodie foarte potrivita pentru StreetDance, asa ca rigul a fost numai a baietilor din B.
S-a facut un cerc in jurul lor, iar Robyn si Charlotte chiuiau si aplaudat o gramada dupa ce baietii isi faceau "numarul".
-Elimin... 2, spuse baiatul.
-Ok, numarul 2 te rog sa vii in fata lui.
Robyn s-a ridicat de pe scaun si ajunsa in fata tipului a facut o fata gen " iti bati joc de mine?". Asa zisul tip era un pustan de 10-11 ani. "Ce bine ca m-a eliminat. Ma faceam de ras." isi zise in gand. Apoi pleca la loc zambind.
-Si,a ramas numarul 3. Acum poti sa vezi pe cine ai ales, ii spuse Adison pustiului.
Cand a vazut ca era Milton si-a dat o palma in cap si a inceput sa zica tare "NUUUUUUUU!!". Publicul a inceput sa rada, iar Milton l-a luat de mana pe pusti si s-au dus intr-o alta camera. Toata lumea murea de ras in discoteca.
-Bine, bine. Acum urmeaza scrisorile de dragoste, anunta Clare.
-Ok, si daca nu am cui sa adresez scrisoarea? intreba Robyn.
In fata lu' Robyn statea Alex, un baiat din PI. cu care s-au imprietenit cu 10 minute inaintea activitatii din acea seara.
-Alex, tu ce scrii? intreba Robyn.
Insa nu era o simpla intrebare, dat fiindca Aiden era chiar langa Alex.
-Nu am idee. Chiar nu stiu nici eu. Desi as avea cui sa-i scriu, raspunse Alex.
-O, tu, casanova, rase de el Robyn.
In ciuda faptului ca Robyn tot incerca sa-i atraga atentia lui Aiden, acesta parca nu-i auzea. S-a dat batuta si Robyn, lasandu-l in pace si pe Alex, cu o ultima privire de dispret catre Aiden.
-Hai, ca stim noi ca ai cui sa-i scrii scrisoare, spuse tare Feylinn. Cum, vara trecuta ai sperat degeaba? Macar acum sa ai sansa sa-i zici ceva indirect.
-Indirect, la fel ca acum, i-am spus multe vrute si nevrute ELanului p-atunci. Acum chiar nu mai am ce sa-i scriu, raspunse Robyn.
-Cum asa? Hai,hai. Zii sa se intoarca.
-Nici macar nu am fost vreodata impreuna. Si dupa s-a comportat dupa ce i-am zis, nici nu mai vreau sa am de aface cu el.
-Bine,bine, fa cum vrei.
Robyn si Feylinn vorbeau despre vara trecuta, cand lu' Robyn ii placea de un baiat cu un an mai mare decat ea, dar cand ea i-a spus ca il place, baiatul s-a distantat foarte tare, vorbind cu Robyn numai cand avea nevoie sau cand era obligat ( gen daca erau prieteni comuni ai celor doi in preajma lor si prietenii vorbeau cu fata, trebuia si el sa zica macar "buna").
Totusi Robyn si-a scris ultimele ganduri pe o foaie de hartie data de indrumatori.
"Stelele stralucesc, dar lumina ta e mai puternica. Sa iubesti e greu, dar daca iubesti fara ca partenerul sa o faca, e si mai greu."
-Gata, spuse ca pentru sine Robyn.
Dupa ce s-a terminat activitatea, a urmat, bineinteles, discoteca. Pe la ora 10 au intrat in discoteca un grup. In jur de 5 baieti si 4 fete. Baietii erau inalti si imbracati pentru StreetDance, iar fetele erau normal imbracate. Unul dintre baieti avea o sapca in cap. Asta i-a atras atentia lu' Robyn. Era o melodie foarte potrivita pentru StreetDance, asa ca rigul a fost numai a baietilor din B.
S-a facut un cerc in jurul lor, iar Robyn si Charlotte chiuiau si aplaudat o gramada dupa ce baietii isi faceau "numarul".
luni, 30 iulie 2012
O iubire de o saptamana - UNSPREZECE
Raven era indrumatoarea care a selectat fetele.
-Tu, tu si tu! spuse ea aratand spre Charlotte, Robyn si inca o fata.
Scurt si la obiect, fetele au fost alese rapid, fara batai de cap.
-Buna. Stii, eu nu prea le inteleg accentul. Imi poti traduce tu ce zic ei acolo? intreba fata necunoscuta (o voi nota cu N.)
-Sigur, stai linistita, ii spuse Robyn.
Au intrat fetele in camera, toate, ramanand la sfarsit cele trei alese. S-au asezat pe scaune fara sa vada cine e baiatul. De aceasta data prezentator era Adison. El a facut jocul mai amuzant. Adica. A scris pe o foaie din timp intrebari si raspunsuri traznite, apoi le citea insusindu-le concurentilor. Cum ar fi - Cand baiatul vroia sa puna o intrebare ii lasa usor microfonul apoi il lua rapid si zicea ceva gen "Oh, really?" apoi spunea intrebarea de pe foaie. La fel facea cu raspunsurile. Va voi scrie acel dialog, care mai mult era monodialog.
-Deci, prima intrebare?...( dupa cateva secunde in care ii lasa microfonul l-a luat si a zis) Pe bune? Deci, el a intrebat unde ati vrea sa mergeti intr-o calatorie. Primul raspuns?... Ah, foarte dragut, la Londra. Buna alegere. A doua concurenta... Ah,chiar asa? Nu cred. New York. Si a treia... Foarte bine, raspunsul tau imi place. Egipt. Huh, cald loc.
-Nu inteleg ce spune, a zis derutata N.
-Nici nu trebuie, el pune intrebarile si el raspunde. Cam narcisist tipu, facu o gluma Robyn.
-Ok, si ultima intrebare, continua Adison. Cu ce te-ai imbraca la prima intalnire? Primul raspuns... A, in costum de baie. Hm, depinde. Daca te duci la Polul Nord nu cred ca-ti mai arde sa-ti iei costum de baie. A doua concurenta. Tu in ce te-ai imbraca? ... Stii, eu nu glumesc. Cum sa te imbraci in rochie de mireasa?
-Ceee?! Ce zici? spuse Robyn in romana, fara ca Adison sa inteleaga. Auzi la el! Isi bate joc de mine.
-Si al treilea raspuns?... Ah, ce dragut. Intr-un trening. Da, buna alegere.
Intre timp, in locul primei concurente a venit Milton, profesorul. In concurs au ramas Robyn si Charlotte si desigur, Milton.
-Deci, pe cine alegi? Pe numarul unu care vrea o calatorie la Londra si se va imbraca cu un superb costum de baie? Sau numarul doi cu o calatorie la New York si o rochie de mireasa. Saaau. Numarul trei cu o calatorie in Egipt si un costum de trening?
-Elimin numarul 3, spuse baiatul.
-Ok, numarul 3, te rugam sa vii in fata baiatului, sa vada pe cine a eliminat, spuse Adison.
Dupa ce Charlotte s-a dus sa vada cine e "tipul", s-a intors razand in hohote. Si, au mai ramas Milton si Robyn.
"De ce a inceput sa rada Charlotte in halul ala? Oh, da, am ramas eu si Milton. Voi muri de ras daca un baiat,adica tipu, va alege numarul 1, adica alt baiat,adica pe Milton. Abia astept sa vad ce zice."
-Tu, tu si tu! spuse ea aratand spre Charlotte, Robyn si inca o fata.
Scurt si la obiect, fetele au fost alese rapid, fara batai de cap.
-Buna. Stii, eu nu prea le inteleg accentul. Imi poti traduce tu ce zic ei acolo? intreba fata necunoscuta (o voi nota cu N.)
-Sigur, stai linistita, ii spuse Robyn.
Au intrat fetele in camera, toate, ramanand la sfarsit cele trei alese. S-au asezat pe scaune fara sa vada cine e baiatul. De aceasta data prezentator era Adison. El a facut jocul mai amuzant. Adica. A scris pe o foaie din timp intrebari si raspunsuri traznite, apoi le citea insusindu-le concurentilor. Cum ar fi - Cand baiatul vroia sa puna o intrebare ii lasa usor microfonul apoi il lua rapid si zicea ceva gen "Oh, really?" apoi spunea intrebarea de pe foaie. La fel facea cu raspunsurile. Va voi scrie acel dialog, care mai mult era monodialog.
-Deci, prima intrebare?...( dupa cateva secunde in care ii lasa microfonul l-a luat si a zis) Pe bune? Deci, el a intrebat unde ati vrea sa mergeti intr-o calatorie. Primul raspuns?... Ah, foarte dragut, la Londra. Buna alegere. A doua concurenta... Ah,chiar asa? Nu cred. New York. Si a treia... Foarte bine, raspunsul tau imi place. Egipt. Huh, cald loc.
-Nu inteleg ce spune, a zis derutata N.
-Nici nu trebuie, el pune intrebarile si el raspunde. Cam narcisist tipu, facu o gluma Robyn.
-Ok, si ultima intrebare, continua Adison. Cu ce te-ai imbraca la prima intalnire? Primul raspuns... A, in costum de baie. Hm, depinde. Daca te duci la Polul Nord nu cred ca-ti mai arde sa-ti iei costum de baie. A doua concurenta. Tu in ce te-ai imbraca? ... Stii, eu nu glumesc. Cum sa te imbraci in rochie de mireasa?
-Ceee?! Ce zici? spuse Robyn in romana, fara ca Adison sa inteleaga. Auzi la el! Isi bate joc de mine.
-Si al treilea raspuns?... Ah, ce dragut. Intr-un trening. Da, buna alegere.
Intre timp, in locul primei concurente a venit Milton, profesorul. In concurs au ramas Robyn si Charlotte si desigur, Milton.
-Deci, pe cine alegi? Pe numarul unu care vrea o calatorie la Londra si se va imbraca cu un superb costum de baie? Sau numarul doi cu o calatorie la New York si o rochie de mireasa. Saaau. Numarul trei cu o calatorie in Egipt si un costum de trening?
-Elimin numarul 3, spuse baiatul.
-Ok, numarul 3, te rugam sa vii in fata baiatului, sa vada pe cine a eliminat, spuse Adison.
Dupa ce Charlotte s-a dus sa vada cine e "tipul", s-a intors razand in hohote. Si, au mai ramas Milton si Robyn.
"De ce a inceput sa rada Charlotte in halul ala? Oh, da, am ramas eu si Milton. Voi muri de ras daca un baiat,adica tipu, va alege numarul 1, adica alt baiat,adica pe Milton. Abia astept sa vad ce zice."
duminică, 29 iulie 2012
O iubire de o saptamana - ZECE
Activitatea se numea "Blind date and Love letters". Fetele, dar mai ales Robyn, erau incantate de titlu si abia asteptau sa vada cum e.
Deoarece au terminat de mancat rapid si mai era mult timp la dispozitie, Robyn a iesit sa dea un telefon. S-a plimbat pana a gasit linie la semnal mare. In cautarea ei l-a zarit pe baiatul misterios. Era impreuna cu aceeasi fata.
"Oare chiar imi place tipul? se intreba Robyn. "Adica, uita-te la el. Arata superb. Are o prezenta si un chip greu de uitat. Oare de ce il plac? Nici nu-l cunosc bine. Nici nu stie ca exist. Oof. Ce situatie... Plus... Plus ca el sta mereu cu ea. Cine e ea? Iubita lui? Desi mai mult pare o ruda, sau doar o amica. Niciodata nu i-am vazut tinandu-se de mana sau... pur si simplu mai apropiati. Enigma taberei mele - EI." Apoi isi continua drumul. Cand sa-si ia privirea de la cei doi, o voce s-a auzit strigand numele de Aiden. Cand fata s-a uitat inspre cei doi, a vazut ca baiatul intorsese privirea in directia din care se auzea strigatul.
"Il cheama Aiden? Hm, interesant." Si a plecat.
A sosit ora 20:30 iar fetele erau prezente sus, la discoteca. Intr-o parte a salii erau asezate 4 scaune despartite de un paravan ( un scaun intr-o parte si celelalte 3 in cealalta). Era un joc. Cineva se aseza pe un scaun (cel de dupa paravan care era singur) si unul dintre mentori alegea baieti, daca cel care s-a asezat era fata, si invers.
Indrumatorii alegeau din public concurentii. Au ales o fata, apoi au chemat toti baietii intr-o alta sala. Acolo au fost selectati alti 3 baieti care erau concurentii. Printre ei era si Aiden. Rand pe rand, baietii au raspuns la niste intrebari puse de fata. La sfarsit, fata a eliminat, fara sa le vada fata baietilor. Fiecare avea un numar de la 1 la 3, iar Jeff ( care era prezentatorul) spunea pe rand numarul si raspunsurile ficaruia. Fata a eliminat pe rand baietii cu numarul 1 si 2 si a ramas 3. 3 fiind... exact, Aiden.
Vreau sa completez, pe parcursul "interogatoriului" Aiden era foarte nonsalant. Pe el nu-l interesa ce se intampla in jurul lui. Dar cand l-a ales pe el fata, a avut o privire uimita, si totusi retinuta, ca si cum nu ar fi vrut sa-si arate sentimentele. "Ciudat comportament" si-a zis Robyn.
La indemnul profilor de acolo, Aiden si fata care l-a ales, s-au tinut de mana si asa au plecat intr-o alta camera. Dar s-au intors rapid, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
A doua oara, s-a asezat un baiat pe scaun si indrumatorii au luat fete din public. Printre ele se aflau si Robyn si Charlotte.
"Oare vom fi selectate in cele 3?" se intreba Robyn.
Deoarece au terminat de mancat rapid si mai era mult timp la dispozitie, Robyn a iesit sa dea un telefon. S-a plimbat pana a gasit linie la semnal mare. In cautarea ei l-a zarit pe baiatul misterios. Era impreuna cu aceeasi fata.
"Oare chiar imi place tipul? se intreba Robyn. "Adica, uita-te la el. Arata superb. Are o prezenta si un chip greu de uitat. Oare de ce il plac? Nici nu-l cunosc bine. Nici nu stie ca exist. Oof. Ce situatie... Plus... Plus ca el sta mereu cu ea. Cine e ea? Iubita lui? Desi mai mult pare o ruda, sau doar o amica. Niciodata nu i-am vazut tinandu-se de mana sau... pur si simplu mai apropiati. Enigma taberei mele - EI." Apoi isi continua drumul. Cand sa-si ia privirea de la cei doi, o voce s-a auzit strigand numele de Aiden. Cand fata s-a uitat inspre cei doi, a vazut ca baiatul intorsese privirea in directia din care se auzea strigatul.
"Il cheama Aiden? Hm, interesant." Si a plecat.
A sosit ora 20:30 iar fetele erau prezente sus, la discoteca. Intr-o parte a salii erau asezate 4 scaune despartite de un paravan ( un scaun intr-o parte si celelalte 3 in cealalta). Era un joc. Cineva se aseza pe un scaun (cel de dupa paravan care era singur) si unul dintre mentori alegea baieti, daca cel care s-a asezat era fata, si invers.
Indrumatorii alegeau din public concurentii. Au ales o fata, apoi au chemat toti baietii intr-o alta sala. Acolo au fost selectati alti 3 baieti care erau concurentii. Printre ei era si Aiden. Rand pe rand, baietii au raspuns la niste intrebari puse de fata. La sfarsit, fata a eliminat, fara sa le vada fata baietilor. Fiecare avea un numar de la 1 la 3, iar Jeff ( care era prezentatorul) spunea pe rand numarul si raspunsurile ficaruia. Fata a eliminat pe rand baietii cu numarul 1 si 2 si a ramas 3. 3 fiind... exact, Aiden.
Vreau sa completez, pe parcursul "interogatoriului" Aiden era foarte nonsalant. Pe el nu-l interesa ce se intampla in jurul lui. Dar cand l-a ales pe el fata, a avut o privire uimita, si totusi retinuta, ca si cum nu ar fi vrut sa-si arate sentimentele. "Ciudat comportament" si-a zis Robyn.
La indemnul profilor de acolo, Aiden si fata care l-a ales, s-au tinut de mana si asa au plecat intr-o alta camera. Dar s-au intors rapid, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
A doua oara, s-a asezat un baiat pe scaun si indrumatorii au luat fete din public. Printre ele se aflau si Robyn si Charlotte.
"Oare vom fi selectate in cele 3?" se intreba Robyn.
vineri, 27 iulie 2012
O iubire de o saptamana - NOUA
Idei cum ar fi : pirat cu un ochi si un picior, om constipat, Michael Jackson si alte lucruri. Cineva era in mijloc si mima, iar cei din cercul care tocmai se formase trebuiau sa ghiceasca. Robyn a ghicit de 4 ori si a iesit si ea sa mimeze, dar nu a fost nimic extravagant, doar o balerina. Insa va mai aduceti aminte ca v-am zis ca Martin avea frate? Ei bine, lui i-a cazut sa mimeze cum se iubeste singur si a fost ceva memorabil. Dupa ce un copil a ghicit, Adison s-a uitat la baiat si a zis "my boyfriend" si i-a trimis o bezea. Toata sala a inceput sa rada, iar replica "my boyfriend" s-a tinut minte si a fost folosita destul de des, mai ales de Adison, dar si de restul copiilor.
In prima seara nu era nici o activitate de la 8:30 asa ca au facut doar discoteca. Au rupt ringul, nu altceva. Au stat de data aceasta pana la ora 11 din cauza altor profesoare care vroiau sa plece. Dar a fost bine, deoarece profesorii britanici au venit aproape toti pe ring si au dansat si ei.
A doua zi dupa lectii si mancare, de la 2 la 4 copii puteau face ce vroiau ei. Puteau merge si la piscina si mare parte dintre ei asa au facut. Dar fetele au ramas in camera si nu erau singure. Vro 3 baieti au mai ramas, bineinteles, ei au stat in camerele lor. Dupa ce au plecat la piscina si pe alee nu mai era nimeni, fetele au iesit pe balcon, si-au scos si fotoliile si masa ca sa poata sta. Au vorbit de ce se intampla acasa, de scoala, etc. La un momentdat incepe ploaia sa cada ca si cum ar fi trecut printr-o sita. Cadea drept si linistit, fara zgomot, pe pamantul ce era infirbantat de la atata soare. Nancy vorbea la telefon cu mama ei, dar Feylinn, Charlotte si Robyn si-au scos o foaie de hartie si au inceput sa compuna; Feylinn si Charlotte poezie, iar Robyn proza. Au facut asta pana cand ploaia s-a oprit, apoi crezand ca s-a terminat de tot, au bagat foile in genti. Dar a inceput la interval de 5 minute alta. Una puternica si zbomotoasa. Fetele au fost nevoite sa bage fotoliile in camera ca sa nu se ude.
Dupa ce au venit de la piscina, fetele l-au cautat pe Ron sa repete.
-Stii, cred ca mi-am pierdut foaia cu versuri, zice Ron.
-Dar macar le-ai memorat, cat de cat? intreba Robyn.
-Da,da,da..
-Unde ti-ai pus foaia de ai pierdut-o?
-In adidasi.
-Tu-ti tii lucruri in adidasi?!
-Nu, nu, doar foaia asta.
Dupa ce s-a mai cautat Ron in adidasi sa vada daca are foaia, a gasit-o.
-Acum hai sa repetam! i-a indemnat Feylinn.
Dupa ceva timp in care au repetat, Nancy s-a uitat la ceas si a zis:
-Bai, mai sunt 5 minute pana la activitatea de dupa-amiaza, deci hai sa mergem!
Erau activitati ca "Muzic", "Art" si "Friendship bracelets" iar toate fetele au ales sa mearga la Music. Feylinn si-a adus si chitara desi si-a uitat partiturile.
-Ok, stii vrun cantec pe care sa-l stim si noi? intreba Amber, indrumatoarea acelei activitati ( mai erau si Scott si Mason).
-Nu. Nu stiu. Dar colega mea stie o melodie de-a mea.
-Ok, atunci cantati voi.
Robyn s-a uitat putin ciudat la Feylinn prima data apoi s-a concentrat sa cante bine, sa nu se faca de ras. La sfarsit lumea le-au aplaudat. Scott s-a dus si a adus un laptop cu niste boze in fata unei cabane apropiate de locul unde stateau ei si a pus muzica pe care toata lumea stia sa cante. Mai la sfarsit, ramanand fara idei indrumatorii, au intrebat cine mai stie sa cante la chitara, iar Robyn a spus ca ea. Le-a spus copiilor titlul cantecului si a inceput sa cante crezand ca e singura care il stie. Dar s-a inselat. Pe rand, sfiosi, au inceput si copii, nu toti, dar o mare parte.
-Ok, acum activitatea s-a terminat. Mergeti si mancati apoi va asteptam la activitatea de la 8:30, a spus Mason.
O,dar ce activitate era la 8:30. Una la care multi nu se asteptau.
joi, 26 iulie 2012
O iubire de o saptamana - OPT
Dupa 10 minute in care fetele au vorbit cu profesoara, Robyn a cazut de comun acord sa mearga cu profa dupa baieti. Ea a adus la "proba" trei, dar doar unul a "castigat". Acela era Ronald. La inceput nimeni nu si-a dat seama ca e acelasi Ron din grupul lor. I-au dat versurile si i-au aratat originalul, apoi Robyn i-a spus ca il va ajuta sa invete cum sa-si ia aerul corespunzator pentru a sustine tot ce era acolo. Ron a luat hartia cu versuri si a plecat.
-Si acum? intreba Feylinn.
-Mai repetam noi si asteptam sa invete si Ron partea lui, raspunse Robyn.
Mai erau doar 10 minute pana incepea activitatea cu "Drama" si fetele erau deja in fata hotelului ( acolo trebuiau sa se intalneasca cu indrumatorii).
-DRMAAAAAAAAAAA!!! strigau Adison, Mason si Jeff intr-o parte a strazii din fata hotelului.
-ARCHEEEEERY! strigau alti indrumatori.
-GAAAAAAAAAMES! strigau altii.
Robyn si Charlotte s-au dus la Adison, Mason si Jeff. Au urcat impreuna cu restul grupului spre restaurant iar Adison striga din fata "Guys, fugi!" sau se ducea pe la spatele copiilor si ii impingea, iar Jeff sufla in fluierul lui cat putea de tare. Au ajuns in camera unde se tinea "Drama" si s-au asezat cate doi, fata in fata (sa va explic mai multe; erau doi in "echipa" si unul era numarul 1 celalalt numarul 2. Numarul unu statea intr-o linie cu ceilalti copii cu numar 1 , iar numarul 2 statea intr-o linie fata in fata cu numarul 1 intr-o linie formata din copii cu numarul 2. Sper ca v-ati prins). Indrumatorii le-au spus copiilor sa fie ba caini si pisici, ba zombii si muritori, ba Romeo si Julieta. Trebuie neaparat sa va spun mai multe despre Romeo si Julieta.
Charlotte era numarul 1 si trebuia sa fie Romeo, iar Robyn era numarul 2 si trebuia sa fie Julieta. Romeo trebuia s-o cucereasca pe Julieta, dar ea trebuia sa-l ignore total, facand tot felul de gesturi.
Daca s-ar fi filmat acea parte in care numarul 1 era Romeo si 2 Julieta, cu totii am fi ras copios. Unii dintre cei care il jucau pe Romeo ii apucau de mana, de picioare, de mijloc pe Juliete si ii implorau sa-i accepte. La fel s-a intamplat si in cazul fetelor. Charlotte ( in calitate de Romeo) ii spunea lu' Robyn ca-i va da averi, haine, mosii, dar Robyn ( in calitate de Julieta) statea numai cu spatele la ea( Charlotte) si privea pe geam. Ii facea semn sa plece si statea incruntata.
A urmat randul jocului de mima, unde Adison, Mason si Jeff au venit cu tot felul de idei nebunesti.
-Si acum? intreba Feylinn.
-Mai repetam noi si asteptam sa invete si Ron partea lui, raspunse Robyn.
Mai erau doar 10 minute pana incepea activitatea cu "Drama" si fetele erau deja in fata hotelului ( acolo trebuiau sa se intalneasca cu indrumatorii).
-DRMAAAAAAAAAAA!!! strigau Adison, Mason si Jeff intr-o parte a strazii din fata hotelului.
-ARCHEEEEERY! strigau alti indrumatori.
-GAAAAAAAAAMES! strigau altii.
Robyn si Charlotte s-au dus la Adison, Mason si Jeff. Au urcat impreuna cu restul grupului spre restaurant iar Adison striga din fata "Guys, fugi!" sau se ducea pe la spatele copiilor si ii impingea, iar Jeff sufla in fluierul lui cat putea de tare. Au ajuns in camera unde se tinea "Drama" si s-au asezat cate doi, fata in fata (sa va explic mai multe; erau doi in "echipa" si unul era numarul 1 celalalt numarul 2. Numarul unu statea intr-o linie cu ceilalti copii cu numar 1 , iar numarul 2 statea intr-o linie fata in fata cu numarul 1 intr-o linie formata din copii cu numarul 2. Sper ca v-ati prins). Indrumatorii le-au spus copiilor sa fie ba caini si pisici, ba zombii si muritori, ba Romeo si Julieta. Trebuie neaparat sa va spun mai multe despre Romeo si Julieta.
Charlotte era numarul 1 si trebuia sa fie Romeo, iar Robyn era numarul 2 si trebuia sa fie Julieta. Romeo trebuia s-o cucereasca pe Julieta, dar ea trebuia sa-l ignore total, facand tot felul de gesturi.
Daca s-ar fi filmat acea parte in care numarul 1 era Romeo si 2 Julieta, cu totii am fi ras copios. Unii dintre cei care il jucau pe Romeo ii apucau de mana, de picioare, de mijloc pe Juliete si ii implorau sa-i accepte. La fel s-a intamplat si in cazul fetelor. Charlotte ( in calitate de Romeo) ii spunea lu' Robyn ca-i va da averi, haine, mosii, dar Robyn ( in calitate de Julieta) statea numai cu spatele la ea( Charlotte) si privea pe geam. Ii facea semn sa plece si statea incruntata.
A urmat randul jocului de mima, unde Adison, Mason si Jeff au venit cu tot felul de idei nebunesti.
miercuri, 25 iulie 2012
O iubire de o saptamana - SAPTE
Era 8:30 iar ei au terminat de mancat. S-au intors in camere pe drumul scurt. Baietii erau in fata iar fetele in urma.
-Ar trebui sa apara programul, nu? intreba Robyn
-Da, cica apare in fiecare zi, dimineata, raspunse Charlotte.
-Da ma, apare in fiecare zi alt program, completa Alden.
-Sunt curioasa ce va fi azi! zise Robyn.
-Si eu! exclama Feylinn.
Programul constra in listarea activitatilor din acea zi. Dupa cele doua "lectii" de dimineata urma masa, apoi o pauza de vro doua ore, apoi doua activitati una dupa alta. Alta activitate mai era si seara, de la 20:30 inaintea discotecii. In fiecare zi activitatile erau altele si se afisau pe geamul de la intrare in hotelul Sport.
-Iuuuupii! Drama! Perfect. Eu sigur, sigur acolo merg, spuse Robyn.
-Da, si eu vin, continua Charlotte.
-Eu nu vreau acolo. Ia sa vad ce mai e... Cred ca merg la tras cu arcul, zise Feylinn.
-Da, cred ca vin si eu tot la tras cu arcul, spuse si Nancy.
-Pana atunci ce facem? Mai e o ora jumate pana la prima lectie, a zis Robyn.
-Nu stiu. Dar sigur Scott va zice "Hey guys" si va bate o data din palme ( ticul lui) , spuse Charlotte.
Fetele au ras cateva secunde apoi s-au dus in camere si au asteptat sa treaca timpul. Oricum, usor sau greu, timpul a trecut si a venit randul lectiilor. Nimic suprauman nu s-a intamplat acolo. Au vorbit, au scris, au ras. Apoi orele s-au terminat. Dupa aceea din grup au mai ramas fetele, Scott si inca doi baieti. Unul dintre ei trebuie neaparat sa vi-l prezint. Se numeste Ronald ( prietenii ii spun Ron). Este un tip micut de statura, slabut, blond si foarte vorbaret. Toti s-au asezat la o masa undeva intre hotelul Sport si locul unde isi desfasurau ei lectiile. Acolo Scott le-a spus sa il intrebe tot ce vor. Ron si celalalt baiat au inceput sa-l intrebe de muzica, de familia lui, de tot ce se putea si nu se putea. Scott le raspundea pe rand si cateodata chiar devenea o dezbatere subiectul propus. Asta pana cand a venit Mason si i-a intrerupt.
-Hei Scott, trebuie sa mergem pana la Adison sa pregatim acele foi, spuse Mason.
-Oh, da. Am si uitat. Ok, ne mai vedem gasca, isi lua la revedere Scott.
Pana la ora 13 fetele au vorbit despre muzica si, Feylinn avea chitara la ea, asa ca au cantat. A venit si profesoara pe la fete in camera ( toate erau la Robyn si la Feylinn).
-Ce faceti fetelor? intreba profa.
-Cantam doamna, raspunse cu zambetul pe buze Robyn.
-Va pregatit pentru Talent Show?
-Desigur.
-Toate 4?
-Nu, doar eu si Feylinn.
-Si ce cantati?
-Summer Paradise. Doar ca am avea nevoie de un baiat care sa cante rap.
-Baiat cu rap? Gasim unul. Ce ziceti de ...
Si profesoara a inceput sa le insire fetelor nume de baieti, iar fetele spuneau da sau nu.
-Ar trebui sa apara programul, nu? intreba Robyn
-Da, cica apare in fiecare zi, dimineata, raspunse Charlotte.
-Da ma, apare in fiecare zi alt program, completa Alden.
-Sunt curioasa ce va fi azi! zise Robyn.
-Si eu! exclama Feylinn.
Programul constra in listarea activitatilor din acea zi. Dupa cele doua "lectii" de dimineata urma masa, apoi o pauza de vro doua ore, apoi doua activitati una dupa alta. Alta activitate mai era si seara, de la 20:30 inaintea discotecii. In fiecare zi activitatile erau altele si se afisau pe geamul de la intrare in hotelul Sport.
-Iuuuupii! Drama! Perfect. Eu sigur, sigur acolo merg, spuse Robyn.
-Da, si eu vin, continua Charlotte.
-Eu nu vreau acolo. Ia sa vad ce mai e... Cred ca merg la tras cu arcul, zise Feylinn.
-Da, cred ca vin si eu tot la tras cu arcul, spuse si Nancy.
-Pana atunci ce facem? Mai e o ora jumate pana la prima lectie, a zis Robyn.
-Nu stiu. Dar sigur Scott va zice "Hey guys" si va bate o data din palme ( ticul lui) , spuse Charlotte.
Fetele au ras cateva secunde apoi s-au dus in camere si au asteptat sa treaca timpul. Oricum, usor sau greu, timpul a trecut si a venit randul lectiilor. Nimic suprauman nu s-a intamplat acolo. Au vorbit, au scris, au ras. Apoi orele s-au terminat. Dupa aceea din grup au mai ramas fetele, Scott si inca doi baieti. Unul dintre ei trebuie neaparat sa vi-l prezint. Se numeste Ronald ( prietenii ii spun Ron). Este un tip micut de statura, slabut, blond si foarte vorbaret. Toti s-au asezat la o masa undeva intre hotelul Sport si locul unde isi desfasurau ei lectiile. Acolo Scott le-a spus sa il intrebe tot ce vor. Ron si celalalt baiat au inceput sa-l intrebe de muzica, de familia lui, de tot ce se putea si nu se putea. Scott le raspundea pe rand si cateodata chiar devenea o dezbatere subiectul propus. Asta pana cand a venit Mason si i-a intrerupt.
-Hei Scott, trebuie sa mergem pana la Adison sa pregatim acele foi, spuse Mason.
-Oh, da. Am si uitat. Ok, ne mai vedem gasca, isi lua la revedere Scott.
Pana la ora 13 fetele au vorbit despre muzica si, Feylinn avea chitara la ea, asa ca au cantat. A venit si profesoara pe la fete in camera ( toate erau la Robyn si la Feylinn).
-Ce faceti fetelor? intreba profa.
-Cantam doamna, raspunse cu zambetul pe buze Robyn.
-Va pregatit pentru Talent Show?
-Desigur.
-Toate 4?
-Nu, doar eu si Feylinn.
-Si ce cantati?
-Summer Paradise. Doar ca am avea nevoie de un baiat care sa cante rap.
-Baiat cu rap? Gasim unul. Ce ziceti de ...
Si profesoara a inceput sa le insire fetelor nume de baieti, iar fetele spuneau da sau nu.
marți, 24 iulie 2012
O iubire de o saptamana - SASE
Era acelasi baiat cu privire de cuceritor de mai devreme. Statea cu grupul lui. Ceea ce a impresionat-o pe Robyn, nu as zice intr-un mod placut, a fost faptul ca grupul lui era format doar din fete. In fine, Robyn si-a continuat dansul alaturi de prietenii ei. Ceva uimitor s-a intamplat. Adison, unul dintre profesori, s-a facut vazut in cercul dansatorilor, si nu pe marginea cerucului, ci in mijloc. A inceput sa faca miscari de breakdance, destul de modeste, dar a facut. A incins atmosfera. Batea din palme si la indemnul lui, toti de la ringul de dans aplaudau.
Cand era melodia "Michel Telo - Ai se eu te pego", Charlotte si Robyn dansau acel dans oficial. Iar lumea vazand ca ele stiu dansul, s-au luat dupa ele, inclusiv Adison si baiatul cu privire de cuceritor. Cand Robyn a vazut ca baiatul s-a luat dupa ele, avea o privire malefica de invingator. Se simtea foarte bine ca a facut ceva sa ii atraga atentia, chiar daca insemna un dans.
Discoteca s-a terminat la 12 noaptea. Pe ring au mai ramas cel mult 25 de persoane, restul plecasera incet incet in camerele lor. Cele 4 fete au plecat si ele, tocmai la sfarsit. Aveau parul ud, ca si cum si l-ar fi spalat. Robyn era singura care avea la ea bluza de trening cu gluga. Si-a pus-o pe cap ca sa nu raceasca si a plecat pe drumul lung alaturi de prietenele ei spre camere. Cand au ajuns s-au spalat, s-au schimbat in pijamale, au mai stat jumatate de ora la vorba, apoi s-au culcat.
Robyn si-a pus ceasul sa sune la 7:30. Micul dejun era la 8, trebuia sa aiba timp sa se pregateasca. A doua zi, Robyn s-a trezit la 5, vazand cat e ceasul s-a culcat la loc. S-a trezit la 6. Iar s-a culcat la loc. Apoi s-a trezit cand trebuia, adica la 7:30. A trezit-o si pe Feylinn, apoi s-au apucat sa se imbrace. Feylinn tot mai vroia sa stea in pat, dar Robyn o batea la cap ca vor intarzia din prima zi. S-au dus si la Charlotte si Nancy, la camera alaturata, sa vada daca s-au trezit si apoi sa plece. Era 7: 45 iar fetele au plecat din camere spre restaurant. In fata hotelului Sport ele s-au intalnit cu profesoara lor.
-Ce faceti fetelor? V-ati trezit? intreba profa.
-Neata! toate in cor. Da. Ne-am gandit sa nu intarziem de prima data, lua cuvantul Robyn.
-Desi am mai fi dormit putin, spuse Charlotte frecandu-si ochii.
-Stiti, masa e pana la 9:30. Puteati veni si la 9:25, Daca mancati in 5 minute, le informa profa.
-Adica am fi putut dormi pana la 9? intreba foarte uimita Feylinn.
-Asa e. Acum daca trezit, duceti-va sa mancati. A, uite-i si pe ceilalti.
Alden, Tod, Rick si Martin ( Martin e fratele mai mic al unui baiat cu un an mai mare decat Robyn; Martin s-a imprietenit cu Alden si stau si impreuna in camera). Toti cei 4 baieti erau fresh, deoarece ei au plecat imediat ce a inceput discoteca si s-au culcat cu vro ora inaintea fetelor.
Cand era melodia "Michel Telo - Ai se eu te pego", Charlotte si Robyn dansau acel dans oficial. Iar lumea vazand ca ele stiu dansul, s-au luat dupa ele, inclusiv Adison si baiatul cu privire de cuceritor. Cand Robyn a vazut ca baiatul s-a luat dupa ele, avea o privire malefica de invingator. Se simtea foarte bine ca a facut ceva sa ii atraga atentia, chiar daca insemna un dans.
Discoteca s-a terminat la 12 noaptea. Pe ring au mai ramas cel mult 25 de persoane, restul plecasera incet incet in camerele lor. Cele 4 fete au plecat si ele, tocmai la sfarsit. Aveau parul ud, ca si cum si l-ar fi spalat. Robyn era singura care avea la ea bluza de trening cu gluga. Si-a pus-o pe cap ca sa nu raceasca si a plecat pe drumul lung alaturi de prietenele ei spre camere. Cand au ajuns s-au spalat, s-au schimbat in pijamale, au mai stat jumatate de ora la vorba, apoi s-au culcat.
Robyn si-a pus ceasul sa sune la 7:30. Micul dejun era la 8, trebuia sa aiba timp sa se pregateasca. A doua zi, Robyn s-a trezit la 5, vazand cat e ceasul s-a culcat la loc. S-a trezit la 6. Iar s-a culcat la loc. Apoi s-a trezit cand trebuia, adica la 7:30. A trezit-o si pe Feylinn, apoi s-au apucat sa se imbrace. Feylinn tot mai vroia sa stea in pat, dar Robyn o batea la cap ca vor intarzia din prima zi. S-au dus si la Charlotte si Nancy, la camera alaturata, sa vada daca s-au trezit si apoi sa plece. Era 7: 45 iar fetele au plecat din camere spre restaurant. In fata hotelului Sport ele s-au intalnit cu profesoara lor.
-Ce faceti fetelor? V-ati trezit? intreba profa.
-Neata! toate in cor. Da. Ne-am gandit sa nu intarziem de prima data, lua cuvantul Robyn.
-Desi am mai fi dormit putin, spuse Charlotte frecandu-si ochii.
-Stiti, masa e pana la 9:30. Puteati veni si la 9:25, Daca mancati in 5 minute, le informa profa.
-Adica am fi putut dormi pana la 9? intreba foarte uimita Feylinn.
-Asa e. Acum daca trezit, duceti-va sa mancati. A, uite-i si pe ceilalti.
Alden, Tod, Rick si Martin ( Martin e fratele mai mic al unui baiat cu un an mai mare decat Robyn; Martin s-a imprietenit cu Alden si stau si impreuna in camera). Toti cei 4 baieti erau fresh, deoarece ei au plecat imediat ce a inceput discoteca si s-au culcat cu vro ora inaintea fetelor.
luni, 23 iulie 2012
O iubire de o saptamana - CINCI
Lista continua sa fie citita si mai erau pe putin 40 de copii ramasi si doar 3 profesori. Mai erau Nellie, Milton, Scott si Janet. Robyn era si mai agitata, se tot gandea la cine va pica in grupa.
-Acum, grupul lui Scott! Charlotte... spuse chitaristul.
-Bravo! Du-te! ii spunea de la spate Robyn.
-Nancy, Robyn, Feylinn, Tod, Rick.... apoi continua cu numele unor copii tot din F. de unde erau si fetele, dar pe care nu ii stiau.
(Acum, o scurta precizare, Tod si Rick erau in aceeasi clasa, cu un an mai mici decat fetele si Alden. Toti 7 erau prieteni, se cunosteau de mai bine de un an si au fost in cateva excursii cu scoala. Mai multe detalii pe parcurs despre ei doi. )
Grupul lui Scott a mers vizavi de camera cu discoteca, unde era un pab. Acel pab era gol in acel moment, si profitand de ocazie, acolo au facut cunostinta copii cu indrumatorul lor. ( Chiar daca normal trebuia sa scriu in engleza ceea ce ziceau profesorii si copii, deoarece am spus ca erau din britania, eu voi scrie in romana.)
-Buna, ma numesc Scott, am 20 de ani si sunt din Anglia. Acum va voi ruga sa va prezentati pe rand, spuse Scott cu un zambet usor timid pe fata si cu mainile impreunate ca si cum ar fi vrut sa bata din palme.
Apoi toti, mai retinuti, mai grabiti, si-au zis numele, anii si de unde vine. In acest timp, grupul lui Milton a venit si el in aceeasi incapere unde era grupul lui Scott, deoarece lor nu le-a venit indrumatorul. La sfarsit, un baiat mai indraznet, din grupul lui Milton, l-a intrebat pe Scott:
-Cum va fi profesorul nostru?
-Oh, va fi tare. Are un zambet larg. Va va placea de el, raspunse Scott, dupa care a ras ca si cand si-ar fi adus aminte de ceva. Acum, sa ne intoarcem la discoteca.
Cand sa iasa Robyn din acea incapere, era mare imbulzeala la usa, fara motiv. Charlotte, Feylinn si Nancy o luara inainte, dar Robyn a ramas la urma. Au mai ramas doua persoane la urma, adica Robyn si inca un baiat. Un baiat cu parul maro inchis, ochi caprui, avea o siluieta potrivita pentru varsta lui, cu 3-4 cm mai inalt decat Robyn, o privire serioasa dar totusi prietenoasa. Baiatul ii dadu voie lu` Robyn sa iasa prima din incapere. Aceasta spuse un "multumesc" soptit si a mers in discoteca. A urmat-o si baiatul, dar el s-a dus la prietenii lui care stateau pe margine.
Robyn s-a dus la prietenele ei care erau in contrul camerei. Muzica se auzea foarte tare. Oficial adevarata discoteca a inceput. Cand erau melodii cunoscute, toata lumea canta si dansa, cand erau pur si simplu ritmuri ametitoare, toata lumea dansa. Dar in timp ce dansa, Robyn a vazut un chip cunoscut.
-Acum, grupul lui Scott! Charlotte... spuse chitaristul.
-Bravo! Du-te! ii spunea de la spate Robyn.
-Nancy, Robyn, Feylinn, Tod, Rick.... apoi continua cu numele unor copii tot din F. de unde erau si fetele, dar pe care nu ii stiau.
(Acum, o scurta precizare, Tod si Rick erau in aceeasi clasa, cu un an mai mici decat fetele si Alden. Toti 7 erau prieteni, se cunosteau de mai bine de un an si au fost in cateva excursii cu scoala. Mai multe detalii pe parcurs despre ei doi. )
Grupul lui Scott a mers vizavi de camera cu discoteca, unde era un pab. Acel pab era gol in acel moment, si profitand de ocazie, acolo au facut cunostinta copii cu indrumatorul lor. ( Chiar daca normal trebuia sa scriu in engleza ceea ce ziceau profesorii si copii, deoarece am spus ca erau din britania, eu voi scrie in romana.)
-Buna, ma numesc Scott, am 20 de ani si sunt din Anglia. Acum va voi ruga sa va prezentati pe rand, spuse Scott cu un zambet usor timid pe fata si cu mainile impreunate ca si cum ar fi vrut sa bata din palme.
Apoi toti, mai retinuti, mai grabiti, si-au zis numele, anii si de unde vine. In acest timp, grupul lui Milton a venit si el in aceeasi incapere unde era grupul lui Scott, deoarece lor nu le-a venit indrumatorul. La sfarsit, un baiat mai indraznet, din grupul lui Milton, l-a intrebat pe Scott:
-Cum va fi profesorul nostru?
-Oh, va fi tare. Are un zambet larg. Va va placea de el, raspunse Scott, dupa care a ras ca si cand si-ar fi adus aminte de ceva. Acum, sa ne intoarcem la discoteca.
Cand sa iasa Robyn din acea incapere, era mare imbulzeala la usa, fara motiv. Charlotte, Feylinn si Nancy o luara inainte, dar Robyn a ramas la urma. Au mai ramas doua persoane la urma, adica Robyn si inca un baiat. Un baiat cu parul maro inchis, ochi caprui, avea o siluieta potrivita pentru varsta lui, cu 3-4 cm mai inalt decat Robyn, o privire serioasa dar totusi prietenoasa. Baiatul ii dadu voie lu` Robyn sa iasa prima din incapere. Aceasta spuse un "multumesc" soptit si a mers in discoteca. A urmat-o si baiatul, dar el s-a dus la prietenii lui care stateau pe margine.
Robyn s-a dus la prietenele ei care erau in contrul camerei. Muzica se auzea foarte tare. Oficial adevarata discoteca a inceput. Cand erau melodii cunoscute, toata lumea canta si dansa, cand erau pur si simplu ritmuri ametitoare, toata lumea dansa. Dar in timp ce dansa, Robyn a vazut un chip cunoscut.
duminică, 22 iulie 2012
O iubire de o saptamana - PATRU
Un băiat destul de înalt, păr şaten, ochi căprui, o privire de cuceritor, aliură de dansator, îmbrăcat cu stil (chiar dacă purta doar nişte blugi şi un tricou, erau asortate). Stătea lângă un gard modern dintr-un lemn închis la culoare, lânga o fată. O fată frumoasă, păr blond, mediu lăsat pe spate, ochi căprui, casual îmbrăcată; părea destul de ok. Robyn s-a uitat la ei, şi în special la el, timp de 2 minute, cât timp Charlotte s-a uitat pe program. Prietena ei nu a observat-o că se uita la cei doi, ceea ce e bine.
-Am găsit. La 8:30 este deschiderea, la discotecă, adică la etajul 2 al restaurantului, zise Charlotte.
-Aha. Ce bine că ai găsit, spuse Robyn cam nepăsătoare.
Charlotte a luat-o înainte şi a intrat în hotel, dar Robyn a mai tras o privire la cei doi înainte să plece. Au mai pierdut vremea, au mai vorbit cu profesoara, s-au mai plimbat pe holurile hotelului şi abia abia a venit ora 8:30. Au mers sus la restaurant. Era o cameră mare, lângă uşa care era centrată pe mijloc erau într-o parte şi în alta boxele înalte de un metru, în partea stângă, cum te uiţi la uşă, era staţia de unde DJ-ul băga melodii, faţă în faţă cu uşa erau geamuri mari şi în lateralele camerei erau mese, fotolii şi canapele unde se putea sta. Deoarece toate locurile de stat jos erau ocupate, cele patru fete s-au dus la geam şi stăteau acolo. Aşteptau. Într-un final a venit un domn care făcea tot felul de acorduri la chitară haotic, fără vrun sens. Toată lumea se uita ciudat la acel bărbat. După ce marea majoritate a ajuns în acea cameră, chitaristul a început să cânte pe bune melodii. Acesta a rugat "publicul" să se aproprie de el, formând un semicerc. În spatele chitaristului era un panou pe care se reflectau versurile melodiilor şi toată sala cânta o dată cu bărbatul.
La sfârşit s-a aplaudat şi s-a chiuit preţ de aproape un minut întreg.
-Acum vreau să vă prezint profesorii de aici! luă cuvântul chitaristul.
Iar pe uşă au apărut câteva persoane, în jur de 20-22 de ani. Fiecare arăta total diferit faţă de celălalt, cu o personalitate aparte, cu un stil aparte. Chitaristul îi prezenta pe toţi, iar ei faceau un pas în faţă şi făcea cu mâna la copii.
-Ei sunt : Adison, Amber, Cooper, Jeff, Clare, Mason, Scott, Nelli, Raven, Janet ,Andy şi Milton care nu e prezent în această seară.
Un val de aplauze s-a auzit la sfârşit, dar copii tot erau puţin confuzi. Din acea enumeraţie lungă de nume, ei nu au reţinut nici unul. Dar, nu asta era problema. Problema era că toţi acei îndrumători urmau să afle pe cine au în grupă, şi toată lumea stătea cu inima la gură, deoarece nu ştia pe cine va avea ca profesor. Chitaristul a început să citească lista.
Copii mici au ajuns la Jeff, urmatoarea grupă la Amber, alţii la Raven, un grup era la Clare... Robyn urmarea fiecare mişcare a chitaristului, deoarece el avea lista cu numele ei. Robyn se tot întreba "La ce îndrumător sunt eu? Voi pica oare cu cineva cunosuct? Vor fi şi fetele în grupul meu?"
-Am găsit. La 8:30 este deschiderea, la discotecă, adică la etajul 2 al restaurantului, zise Charlotte.
-Aha. Ce bine că ai găsit, spuse Robyn cam nepăsătoare.
Charlotte a luat-o înainte şi a intrat în hotel, dar Robyn a mai tras o privire la cei doi înainte să plece. Au mai pierdut vremea, au mai vorbit cu profesoara, s-au mai plimbat pe holurile hotelului şi abia abia a venit ora 8:30. Au mers sus la restaurant. Era o cameră mare, lângă uşa care era centrată pe mijloc erau într-o parte şi în alta boxele înalte de un metru, în partea stângă, cum te uiţi la uşă, era staţia de unde DJ-ul băga melodii, faţă în faţă cu uşa erau geamuri mari şi în lateralele camerei erau mese, fotolii şi canapele unde se putea sta. Deoarece toate locurile de stat jos erau ocupate, cele patru fete s-au dus la geam şi stăteau acolo. Aşteptau. Într-un final a venit un domn care făcea tot felul de acorduri la chitară haotic, fără vrun sens. Toată lumea se uita ciudat la acel bărbat. După ce marea majoritate a ajuns în acea cameră, chitaristul a început să cânte pe bune melodii. Acesta a rugat "publicul" să se aproprie de el, formând un semicerc. În spatele chitaristului era un panou pe care se reflectau versurile melodiilor şi toată sala cânta o dată cu bărbatul.
La sfârşit s-a aplaudat şi s-a chiuit preţ de aproape un minut întreg.
-Acum vreau să vă prezint profesorii de aici! luă cuvântul chitaristul.
Iar pe uşă au apărut câteva persoane, în jur de 20-22 de ani. Fiecare arăta total diferit faţă de celălalt, cu o personalitate aparte, cu un stil aparte. Chitaristul îi prezenta pe toţi, iar ei faceau un pas în faţă şi făcea cu mâna la copii.
-Ei sunt : Adison, Amber, Cooper, Jeff, Clare, Mason, Scott, Nelli, Raven, Janet ,Andy şi Milton care nu e prezent în această seară.
Un val de aplauze s-a auzit la sfârşit, dar copii tot erau puţin confuzi. Din acea enumeraţie lungă de nume, ei nu au reţinut nici unul. Dar, nu asta era problema. Problema era că toţi acei îndrumători urmau să afle pe cine au în grupă, şi toată lumea stătea cu inima la gură, deoarece nu ştia pe cine va avea ca profesor. Chitaristul a început să citească lista.
Copii mici au ajuns la Jeff, urmatoarea grupă la Amber, alţii la Raven, un grup era la Clare... Robyn urmarea fiecare mişcare a chitaristului, deoarece el avea lista cu numele ei. Robyn se tot întreba "La ce îndrumător sunt eu? Voi pica oare cu cineva cunosuct? Vor fi şi fetele în grupul meu?"
sâmbătă, 21 iulie 2012
O iubire de o saptamana - TREI
(Încă un lucru care nu l-am menţionat. Uşa balconului lu` Robyn şi a lu` Feylinn nu se deschidea, aşa că erau nevoite să stea pe balcon la Charlotte şi Nancy, şi aşa camerele erau una lângă alta.)
Când ceilalţi copii au venit în tabără, se vedea foarte bine din balconul lu` Charlotte. Acolo cele 4 fete stăteau, aşteptând să treacă timpul.
-Ia priviţi, capitaliştii. Sigur sunt fiţoşi! a spus Robyn.
-Vai, dar câţi mai vin! se miră Nancy.
Copiii care tocmai veneau erau din capitală şi alte două oraşe mari ale ţării; cu oraşul din care vedeau fetele, 4 oraşe, B. , F. , PI. , PO. .
-Haide afară. M-am plictisit în cameră, zău! spuse Feylinn.
-Sunt de acord. Veniţi? se adresă Robyn lu` Nancy şi Charlotte.
-Venim! afirmă Charlotte.
Dar abia au putut să iasă pe uşa hotelului, deoarece acolo era mare gălăgie şi înghesuială. Toţi noi veniţii aşteptau să fie cazaţi. Într-un final, cele 4 fete au ieşit şi s-au plimbat prin preajmă. Au mers încet, ca să poată "studia" bine tot ce le înconjura. În mare parte au vorbit despre copii care tocmai au venit, în rest, au păstrat tăcere. Le-a luat 20 de minute, ba chiar 15, ca să dea ocolul tuturor clădirilor ( deoarece, cum v-am mai spus, erau aşezate în cerc şi nu puteai să te plimbi prin altă parte). Când au venit ,un grup restrâns de copii încă mai aştepta la uşa hotelului. Robyn când i-a zărit a mers şi mai încet pentru a se uita mai bine la ei. Nimeni nu i-a atras atenţia, aşa că şi-a continuat drumul. Au ajuns în cameră iar.
-La ce oră e "deschiderea"? ( deschiderea era o festivitate pe care cei din tabără o fac pentru a prezenta pe scurt locul şi profesorii; da,erau profesori de engleză, britanici, care susţineau activităţi pe parcursul zilei) întrebă Robyn.
-Nu ştiu. Hai să ne uităm pe program, zise Charlotte. ( programul era o foaie de hârtie pe care scria ora şi activitatea în fiecare zi; aceasta era pe uşa hotelului Sport)
-Vin. Voi staţi aici? le spuse Robyn lu` Nancy şi Feylinn.
-Da. Vă aşteptăm. Să ne ziceţi şi nouă, răspunse Feylinn.
După ce şi-au luat bluzele de trening pe ele ( deoarece acolo era mai frig decât erau ele obişnuite) au plecat din cameră. În faţa hotelului erau doi copii, o fată şi un băiat. Robyn s-a uitat mai întai la băiat. Acesta i-a luat privirile.
Când ceilalţi copii au venit în tabără, se vedea foarte bine din balconul lu` Charlotte. Acolo cele 4 fete stăteau, aşteptând să treacă timpul.
-Ia priviţi, capitaliştii. Sigur sunt fiţoşi! a spus Robyn.
-Vai, dar câţi mai vin! se miră Nancy.
Copiii care tocmai veneau erau din capitală şi alte două oraşe mari ale ţării; cu oraşul din care vedeau fetele, 4 oraşe, B. , F. , PI. , PO. .
-Haide afară. M-am plictisit în cameră, zău! spuse Feylinn.
-Sunt de acord. Veniţi? se adresă Robyn lu` Nancy şi Charlotte.
-Venim! afirmă Charlotte.
Dar abia au putut să iasă pe uşa hotelului, deoarece acolo era mare gălăgie şi înghesuială. Toţi noi veniţii aşteptau să fie cazaţi. Într-un final, cele 4 fete au ieşit şi s-au plimbat prin preajmă. Au mers încet, ca să poată "studia" bine tot ce le înconjura. În mare parte au vorbit despre copii care tocmai au venit, în rest, au păstrat tăcere. Le-a luat 20 de minute, ba chiar 15, ca să dea ocolul tuturor clădirilor ( deoarece, cum v-am mai spus, erau aşezate în cerc şi nu puteai să te plimbi prin altă parte). Când au venit ,un grup restrâns de copii încă mai aştepta la uşa hotelului. Robyn când i-a zărit a mers şi mai încet pentru a se uita mai bine la ei. Nimeni nu i-a atras atenţia, aşa că şi-a continuat drumul. Au ajuns în cameră iar.
-La ce oră e "deschiderea"? ( deschiderea era o festivitate pe care cei din tabără o fac pentru a prezenta pe scurt locul şi profesorii; da,erau profesori de engleză, britanici, care susţineau activităţi pe parcursul zilei) întrebă Robyn.
-Nu ştiu. Hai să ne uităm pe program, zise Charlotte. ( programul era o foaie de hârtie pe care scria ora şi activitatea în fiecare zi; aceasta era pe uşa hotelului Sport)
-Vin. Voi staţi aici? le spuse Robyn lu` Nancy şi Feylinn.
-Da. Vă aşteptăm. Să ne ziceţi şi nouă, răspunse Feylinn.
După ce şi-au luat bluzele de trening pe ele ( deoarece acolo era mai frig decât erau ele obişnuite) au plecat din cameră. În faţa hotelului erau doi copii, o fată şi un băiat. Robyn s-a uitat mai întai la băiat. Acesta i-a luat privirile.
vineri, 20 iulie 2012
O iubire de o saptamana - DOI
În autocar, fetele au început să fie şi ele în largul lor. Au discutat despre profesori, despre prietenii comuni, despre cum cred ele că va fi în tabără, etc.
-Oricum, Robyn sigur îşi va găsi un pretendent pe acolo! afirmă clar şi răspicat Nancy.
Robyn era foarte faimoasă de aproape doi ani din cauza faptului că punea pe jar inimile băieţilor, cu sau fără voia ei.
-Eu am decis să fiu solo vara asta. Doar, doar să fie băiatul prea irezistibil. În rest, nici nu mă gândesc la aşa ceva. Am venit să-mi fac noi prieteni şi, până la urmă, să mă distrez! spuse Robyn foarte nonşalantă.
Dupa înca 2 ore, ba chiar 3, de mers cu autocarul, au ajuns în tabără. Era la înălţime, la propriu. Undeva în vârful munţilor, să zic aşa. Era ca un fel de cerc făcut, pe margine cabane, vile şi hoteluri, restaurant şi alte clădiri care făceau parte din complex. Erau înconjuraţi de brazi şi munţi; oriunde te uitai ori vedeai cerul, ori vedeai munţii. Aerul de acolo era atât de curat, de rece, de înviorător. Nu se compara cu cel din orasul lu' Robyn. Ei erau prima serie care au ajuns. Au luat primele camere, din hotelul "Sport". Şi-au dus bagajele în camere şi s-au făcut comode. (Un mic detaliu, hotelul avea subsol, demisol, parter şi câteva etaje în sus, fetele stăteau la demisol, deci ele în loc să urce bagajele în cameră, practic le-au coborât.)
Era ora 12 şi le era tare foame.
-Sigur nu luăm şi prânzul acum? întrebă Robyn.
-Nu, pe internet scria că luăm direct cina, răspunse Feylinn.
-Dar îmi e foame! continuă Robyn.
-Ştiu, şi mie. Hai să vorbim cu profa, poate ştie altceva, le îndemnă Nancy.
-De acord! Robyn
Era o problemă. Erau noi în acel "campus" şi nu ştiau încotro să o ia să ajungă la profă. Au mers afară şi au aşteptat câteva minute, până a venit singură profesoara şi le-a găsit ea pe ele.
-Doamna, spuneţi-ne că trebuie să mâncăm acum, spuse foarte convingatoare Robyn.
-Noi trebuie să luam cina... spuse profesoara, neterminându-şi ideea.
-V-am zis eu! spuse tare Feylinn.
-Dar am vorbit cu ei şi ne dau şi prânzul. Dar nu acum, ci la 1, termină profesoara.
-Ieeei. Oricum, mai sunt 20 de minute până atunci, completă Charlotte.
A venit ora 1 şi s-au dus să mănânce, la restaurant. (Restaurant care era la distanţă de 5 minute de mers pe nişte dealuri , cel mai scurt drum, sau 10 minute, de mers pe drum asfaltat, drumul lung; fetele au ales drumul scurt, le era prea foame)
Deoarece erau camere de două persoane, Nancy a stat cu Charlotte şi Robyn cu Feylinn. Au mai pierdut timpul unele în camera celorlalte până când au venit şi ceilalţi copii din ţară, adica pe la ora 5 după-amiaza.
-Oricum, Robyn sigur îşi va găsi un pretendent pe acolo! afirmă clar şi răspicat Nancy.
Robyn era foarte faimoasă de aproape doi ani din cauza faptului că punea pe jar inimile băieţilor, cu sau fără voia ei.
-Eu am decis să fiu solo vara asta. Doar, doar să fie băiatul prea irezistibil. În rest, nici nu mă gândesc la aşa ceva. Am venit să-mi fac noi prieteni şi, până la urmă, să mă distrez! spuse Robyn foarte nonşalantă.
Dupa înca 2 ore, ba chiar 3, de mers cu autocarul, au ajuns în tabără. Era la înălţime, la propriu. Undeva în vârful munţilor, să zic aşa. Era ca un fel de cerc făcut, pe margine cabane, vile şi hoteluri, restaurant şi alte clădiri care făceau parte din complex. Erau înconjuraţi de brazi şi munţi; oriunde te uitai ori vedeai cerul, ori vedeai munţii. Aerul de acolo era atât de curat, de rece, de înviorător. Nu se compara cu cel din orasul lu' Robyn. Ei erau prima serie care au ajuns. Au luat primele camere, din hotelul "Sport". Şi-au dus bagajele în camere şi s-au făcut comode. (Un mic detaliu, hotelul avea subsol, demisol, parter şi câteva etaje în sus, fetele stăteau la demisol, deci ele în loc să urce bagajele în cameră, practic le-au coborât.)
Era ora 12 şi le era tare foame.
-Sigur nu luăm şi prânzul acum? întrebă Robyn.
-Nu, pe internet scria că luăm direct cina, răspunse Feylinn.
-Dar îmi e foame! continuă Robyn.
-Ştiu, şi mie. Hai să vorbim cu profa, poate ştie altceva, le îndemnă Nancy.
-De acord! Robyn
Era o problemă. Erau noi în acel "campus" şi nu ştiau încotro să o ia să ajungă la profă. Au mers afară şi au aşteptat câteva minute, până a venit singură profesoara şi le-a găsit ea pe ele.
-Doamna, spuneţi-ne că trebuie să mâncăm acum, spuse foarte convingatoare Robyn.
-Noi trebuie să luam cina... spuse profesoara, neterminându-şi ideea.
-V-am zis eu! spuse tare Feylinn.
-Dar am vorbit cu ei şi ne dau şi prânzul. Dar nu acum, ci la 1, termină profesoara.
-Ieeei. Oricum, mai sunt 20 de minute până atunci, completă Charlotte.
A venit ora 1 şi s-au dus să mănânce, la restaurant. (Restaurant care era la distanţă de 5 minute de mers pe nişte dealuri , cel mai scurt drum, sau 10 minute, de mers pe drum asfaltat, drumul lung; fetele au ales drumul scurt, le era prea foame)
Deoarece erau camere de două persoane, Nancy a stat cu Charlotte şi Robyn cu Feylinn. Au mai pierdut timpul unele în camera celorlalte până când au venit şi ceilalţi copii din ţară, adica pe la ora 5 după-amiaza.
joi, 19 iulie 2012
O iubire de o saptamana - UNU
Ceasul sună în disperare. Robyn îşi avea capul pe pernă şi ochii închişi. Nu auzea zgomotul, sau poate nu vroia să-l audă. Era 5 dimineaţa. Nici soarele nu lumina prea tare. Era totuşi o lumină întunecată ce acapara cerul. Deschise ochii, privii pe fereastră şi închise la loc ochii. Ghinion, ceasul era setat să sune după un minut iar. Îl opri şi se ridică din pat pe jumatate adormită. Se duse la baie să se spele pe faţă, dar apa rece nu o trezi. Urma să plece într-o tabără şi trebuia să fie în parcarea magazinului din centru la ora 6. "Am timp" se gândi Robyn.
Bagajul era făcut, nu avea stres din cauza asta. Trebuia să se îmbrace şi să plece. Însă nu era chiar aşa uşor. A stat cel puţin trei sferturi de oră cotrobăind prin şifonier, aruncând hainele pe jos şi probând tot felul de ţinute. Mai avea puţin timp. A mers în bucătărie să mănânce. Deoarece mai erau 10 minute, a luat un taxi şi a ajuns în 5 minute. Îşi spuse "Nu cred că mai e cineva". Dar s-a înşelat. Mai mult de jumătate din autocar era ocupat. S-a urcat în el şi s-a aşezat lângă Nancy, colega ei. În faţa lor, alte 2 colege, Feylinn şi Charlotte, iar în spatele autocarului era colegul lor Alden. Alden se simţea în largul lui, deoarece el a mai fost în acea tabără, dar fetele nu. Erau ca nişte străine printre străini. Stăteau cuminţi, privind pe geam şi ascultând fiecare în căştile MP3-ului ei. Fiecăreia îi suna altceva în urechi, un alt gen muzical, o altă atingere de sunete.
Mergeau pe un drum cunoscut, iar Robyn avea un zâmbet şters pe faţî. În cap îi veneau tot felul de amintiri din trecutul pierdut în timp. După câteva ore bune în care doar au stat, autocarul opreşte iar profesoara fetelor se face văzută.
-Vom coborî aici pentru un popas. Veţi mânca dacă vă e foame. Vom sta 30 de minute.
Toţi copii din autocar şi-au luat sandvişul sau ronţăielile şi au coborât. Au găsit nişte bănci şi mese unde să stea şi să-şi savureze mâncarea. Cei 5 colegi s-au aşezat la aceeaşi masă, iar Alden făcea glume pe seama tuturor din jurul lui, astfel făcând fetele să râdă copios.
-Cum va fi acolo? întrebă Robyn.
-Am doua cuvinte: SU-PERB! răspunse Alden.
-Dar sunt două silabe, îi atrase atenţia Charlotte.
-Pâi şi eu ce-am zis? întrebă Alden cu o sprânceană ridicată şi un zâmbet neutru.
Fetele iar au început să râdă, dar nu a durat foarte mult, deoarece profesoara le spunea elevilor ei că trebuie să părăsească mesele pentru a-şi continua drumul, aşa că au plecat.
Bagajul era făcut, nu avea stres din cauza asta. Trebuia să se îmbrace şi să plece. Însă nu era chiar aşa uşor. A stat cel puţin trei sferturi de oră cotrobăind prin şifonier, aruncând hainele pe jos şi probând tot felul de ţinute. Mai avea puţin timp. A mers în bucătărie să mănânce. Deoarece mai erau 10 minute, a luat un taxi şi a ajuns în 5 minute. Îşi spuse "Nu cred că mai e cineva". Dar s-a înşelat. Mai mult de jumătate din autocar era ocupat. S-a urcat în el şi s-a aşezat lângă Nancy, colega ei. În faţa lor, alte 2 colege, Feylinn şi Charlotte, iar în spatele autocarului era colegul lor Alden. Alden se simţea în largul lui, deoarece el a mai fost în acea tabără, dar fetele nu. Erau ca nişte străine printre străini. Stăteau cuminţi, privind pe geam şi ascultând fiecare în căştile MP3-ului ei. Fiecăreia îi suna altceva în urechi, un alt gen muzical, o altă atingere de sunete.
Mergeau pe un drum cunoscut, iar Robyn avea un zâmbet şters pe faţî. În cap îi veneau tot felul de amintiri din trecutul pierdut în timp. După câteva ore bune în care doar au stat, autocarul opreşte iar profesoara fetelor se face văzută.
-Vom coborî aici pentru un popas. Veţi mânca dacă vă e foame. Vom sta 30 de minute.
Toţi copii din autocar şi-au luat sandvişul sau ronţăielile şi au coborât. Au găsit nişte bănci şi mese unde să stea şi să-şi savureze mâncarea. Cei 5 colegi s-au aşezat la aceeaşi masă, iar Alden făcea glume pe seama tuturor din jurul lui, astfel făcând fetele să râdă copios.
-Cum va fi acolo? întrebă Robyn.
-Am doua cuvinte: SU-PERB! răspunse Alden.
-Dar sunt două silabe, îi atrase atenţia Charlotte.
-Pâi şi eu ce-am zis? întrebă Alden cu o sprânceană ridicată şi un zâmbet neutru.
Fetele iar au început să râdă, dar nu a durat foarte mult, deoarece profesoara le spunea elevilor ei că trebuie să părăsească mesele pentru a-şi continua drumul, aşa că au plecat.
vineri, 24 februarie 2012
Jurnalul Larisei
"Prima zi in care scriu in jurnal. Hm. Pare copilaresc,dar acest caiet imi e ca un prieten, unul chiar foarte bun caci sties au va sti fiecare gand,seniment si vorba de a mea."
Acestea erau primele cuvinte ale Larisei.
" Deoarce aici la bunica nu sunt copii prin jur,mama mi-a dat acest caiet sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Culmea e ca nu amnici televizor color,ci unul alb-negru ce prinde numai tvr-ul, nici internet,nici telefonul meu Nokia N97 deoarece parintii mi l-au luat spunand ca ~ e mai sanatos pentru tine ca doua saptamani sa tariesti si tu ca pe vremea mea~ am citat din Mama. Sanatos ? Dar nu rezist. Seara stau la lumina lumanarii si scriu temele,deoarece e iarna si cateodata se ia curentul. Norocul meu e ca il am langa mine mereu pe Toto,catelul meu.
Pe Toto il am de cateva luni.E un cadou de la parinti de cand au fost ultima oara la Bucuresti,au zis ~sa ai si tu pe cineva mereu alaturi~ am citat din Tata. Parintii mei sunt mereu plecati ,deci am fost mai mult de capul meu pana acum "
Larisa s-a oprit din scris si s-a uitat la Totot si apoi a mai scris :
" Revin,ma cheama bunica la masa. "
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 2
"Am revenit.Deoarece nu am ,chiar nu am ce sa zic despre prezent in afara de faptul ca abia astept sa plec acasa,am sa va zic din trecut si cateva despre prietenii mei de acasa."
Si de aici fani,veti sti mai multe despre Larisa.
Si de aici fani,veti sti mai multe despre Larisa.
"Am doi foarte buni prieteni. Irene, pe care o cunosc de la gradinita si am continuat sa mergem prin viata impreuna [voi spune imediat detalii] si Cosmin cu care m-am imprietenit in clasa I si imi e mereu alaturi. Acesti doi copii imi sunt ca o sora si un frate. Mereu stiu ca ma pot baza pe ei. Si acum,va voi da detalii despre fiecare.
Irene este blonda cu ochi caprui. Nu este in aceeasi clasa cu mine (eu sunt a8a, la fel si ea) dar e in aceeasi scoala , la fel si Cosmin. Este printre primii elevi, niciodata nu a avut o medie mai mica decat 9.80 .Ati putea spune ca este tocilara,dar nu,pur si simplu lucreaza din placere iar meritele sunt pe masura. Desi lucreaza mult, recunosc ca are mai mult timp decat mine sa fie la curent cu tot ce misca. De asemenea Irene este o persoana intelegatoare, rabdatoare, isteata,logica, pe care te poti baza ,care stie sa dea sfaturi si sa pastreze un secret,iar lista poate continua. Cred ca vi-o imaginati pe Irene ca un "intelept al satului"; mda,cred ca e bine si asa.
Acum sa va povestesc despre Cosmin..."
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 3
"Cosmin este ,cum ziceam, in aceeasi scoala cu mine,tot in clasa a8a. Este saten cu ochi albastri. Este cel mai talentat copil din scoala. La capitolul pian nu-l intrece nimeni. A participat la zeci de concursuri si peste tot a reusit sa ia unul din cele 3 mari premii. Bineinteles, nici la scoala nu sta deloc rau. Nu este primul, dar clar nu este nici ultimul. Este la coada primilor cum s
-ar zice. Dar el nu doreste sa fie primul, caci atunci ar trebui sa invete mult prea mult pentru scoala si nu ar mai avea timp pentru pian.
Caracterul lui e asa: cand este intr-o pasa buna da cele mai bune replici la vorbele dure,isi ajuta si apara prietenii, se implica trup si suflet in problemele lor,poate este putin prea sufletist si cateodata asta il dezavantajeaza.
Vreti sa va zic ceva despre mine? Pai,daca insistati..."
Caracterul lui e asa: cand este intr-o pasa buna da cele mai bune replici la vorbele dure,isi ajuta si apara prietenii, se implica trup si suflet in problemele lor,poate este putin prea sufletist si cateodata asta il dezavantajeaza.
Vreti sa va zic ceva despre mine? Pai,daca insistati..."
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 4
"Eu sunt o persoana obisnuita zic. Sa incep ca si la prietenii mei. Am parul saten. Imi place viata iar mottoul meu este "Live your life" .Sunt o visatoare innascuta si desi sunt asa,stiu cand sa revin cu picioarele pe pamant. Cu scoala nu o duc nici eu rau. Cea mai mica medie a mea a fost 9.60. Eu nu ma consider deloc o tocilara, ba din potriva. Eu nu petrec timp cu lectiile decat pent
ru strictul necesar, in rest sunt afara. Afara insemnand cu prietenii, in gradina casei citind [ mda,va intrebati de ce citesc daca nu "petrec timp in plus cu lectiile"; ei bine, imi place enorm sa citesc] sau in studiourile foto [ sunt fotomodel ,va zic mai tarziu si "legenda" asta]. Am si calitati , ca orisicare, dar si enorme defecte de care incerc sa scap, dar,nu reusesc. Sunt prietenoasa,isteata,dragut
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 5
"Am promis ca va spun legenda cu fotomodelul; e defapt o povestioara. In clasa a 6 a nu stiu cum,eram in vacanta la Mamaia iar un domn facea publicitate la un studio foto, iar acesta a venit special la ai mei si le-a spus sa ma duca la acel ``casting``. Mama a crezut la inceput ca este o gluma,dar tata a zis "DA" fara nici o retinere. Deci,asa a fost. M-am dus acolo si am facut "sedi
nta foto" ,iar la sfarsit domnul fotograf i-a cerut numarul de telefon tatalui meu ,in caz ca voi lua castingul sa il sune pentru detalii.
La finalul vacantei noastre la mare, fotograful l-a sunat pe tata. Exact,am luat castingul. Fotograful l-a instiintat pe tata ca un studio foto exista si la noi in judet si pot merge acolo daca vreau sa continui. Tata m-a intrebat daca vreau sa incerc si i-am zis ca vreau, si de atunci pana acum am ramas fidela modelingului.
Si acum va zic alta povestioara.
Intr-o zi,in fata casei se juca un copil . Era asa draguuut. Eu eram in curte si auzeam vorbele lui, daca se pot numi vorbe sunetele pe care le scotea. Cu micutul acela era si o doamna mai in varsta, probabil bunica lui. Aceasta a plecat la un momentdat deoarece a fost chemata urgent ,iar copilasul a ramas jucandu-se singur.
Eu eram intamplator la poarta si am vazut scena plecarii doamnei. Copilul dupa 5 minute s-a uitat in jur si vazandu-se singur a inceput sa planga.
Toto auzind agomotul a iesit si el afara. Latra la strada iar copilul tacut,de aceasta data, si cu lacrimi in ochi se uita la catel. Apoi a inceput sa rada de mutra lui Toto si a venit sa-l mangaie.L-am ajutat pe baietel sa vina in curte unde s-a jucat non-stop cu Toto, iar eu doar priveam.
Deoarece bunica baiatului nu s-a mai intors,iar parintii mei nu au mai putut-o gasi, ai mei l-au adoptat pe baiat si uite asa am un frate mai mic. Intamplarea a fost acum mai bine de un an,aproape 2. Numele lui e Alex ,iar acum are 7 anisori si e cel din poza de mai sus."
La finalul vacantei noastre la mare, fotograful l-a sunat pe tata. Exact,am luat castingul. Fotograful l-a instiintat pe tata ca un studio foto exista si la noi in judet si pot merge acolo daca vreau sa continui. Tata m-a intrebat daca vreau sa incerc si i-am zis ca vreau, si de atunci pana acum am ramas fidela modelingului.
Si acum va zic alta povestioara.
Intr-o zi,in fata casei se juca un copil . Era asa draguuut. Eu eram in curte si auzeam vorbele lui, daca se pot numi vorbe sunetele pe care le scotea. Cu micutul acela era si o doamna mai in varsta, probabil bunica lui. Aceasta a plecat la un momentdat deoarece a fost chemata urgent ,iar copilasul a ramas jucandu-se singur.
Eu eram intamplator la poarta si am vazut scena plecarii doamnei. Copilul dupa 5 minute s-a uitat in jur si vazandu-se singur a inceput sa planga.
Toto auzind agomotul a iesit si el afara. Latra la strada iar copilul tacut,de aceasta data, si cu lacrimi in ochi se uita la catel. Apoi a inceput sa rada de mutra lui Toto si a venit sa-l mangaie.L-am ajutat pe baietel sa vina in curte unde s-a jucat non-stop cu Toto, iar eu doar priveam.
Deoarece bunica baiatului nu s-a mai intors,iar parintii mei nu au mai putut-o gasi, ai mei l-au adoptat pe baiat si uite asa am un frate mai mic. Intamplarea a fost acum mai bine de un an,aproape 2. Numele lui e Alex ,iar acum are 7 anisori si e cel din poza de mai sus."
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 6
"Oh,ce zile terifiante. Am crezut ca mor! Nu e vorba ca bunicii mei sunt persoane rele,oh,nu. Sunt niste bunici grozavi. Dar,gandeste-te doar,fara tv, laptop sau telefon!? Ok. Bine ca a trecut."
-Scrii incontinu de cand am plecat.*mama*
-Scrii incontinu de cand am plecat.*mama*
-Oh,tu mi l-ai dat sa il folosesc, right?
-Asa drag iti e?
-Logic!
"E culmea mama.Cand imi zice ceva si nu fac,de ce nu fac? Cand imi zice ceva si fac,de ce fac? Se poate hotara si ea?!"
-Mama,mi-ai adus si telefonul? Sau laptopul?
-Ai rezistat doua saptamani fara, mai poti rezista cateva minute. Plus ca nu le-am putut lua din mana fratelui tau.
-Fir-ar.*Larisa*
"Cum credeam. Cat am lipsit, fratemiu s-a pus rege peste ceea ce-mi apartine. Tipic lui."
-Acum pe bune, termina de scris!*mama*
-Ok-ok.
Ajunsa acasa, a fugit direct in camera ei sa vada daca totul era asa cum lasase. Era duminica dupa-amiaza,tin sa precizez. Fratele Larisei era pe holul dintre dormitoare cu PSP-ul lui in mana. A salutat-o,dar fata nu a vazut,era prea grabita. A intrat pe mess si facebook,unde erau mesaje de la Irene si Cosmin.
Irene: Mi-am dat seama ca nu ti-au lasat ai tai laptopul sau telefonul deoarece ai fost decontectata mereu. Condoleante. Dar lasa,ne vedem duminica cand vin la tine.
Cosmin: Ai murit? Cum de rezisti la atra? Contacteaza-ma cand poti.
Larisa a inceput sa rada la mesajele lor,apoi ,la usa s-a auzit soneria. Era Irene. Aceasta a urcat sus si a gasit-o pe Larisa langa Toto,in fata laptopului.
-Ce faci?*Irene*
-Ii raspundeam lui Cosmin.
-Ce-a zis?
-Daca nu cumva am murit *razand*
-Are dreptate. Deci,cum a fost?
-Straniu.
-Adica?
-Cum adica? Sa faci temele la lumina lumanarii e normal?!
-Pentru tine se pare ca nu,dar pentru bunicata da * razand aproape in hohote*.
-Ce gluma,am uitat sa rad.
-Hai,dai. Trecand peste...
-Ce?
-Stii cine s-a despartit de curand?
-Cine?
-Paul si Rebecca.
-Ti-am zis ca nu va dura mult. Era prea fake relatia lor sa dureze. Cred ca o faceau numa de ochii lumii.
-Mda.
-Alte vesti?
-A revenit profa de engleza.
-Pe bune?!
-Te-as minti eu?
-Ce veste mi-ai dat! Superba!
-Stiam ca te vei bucura.
-Dar, pe buune,acum, tu o suportai pe Popescu ,aia? Era o nesuferita si plina de aere de capitala.
-Stiu,stiu. Bine ca am scapat de ea.
-Asa,next.
-Fotograful tau de la studio a intrebat de tine si cand i-am povestit,a inceput sa rada si ti-a urat "jungla placuta".
-Mda *razand*
-Hai ca-i tarziu. Ne vedem maine la scoala.
-Ok.Cius *Larisa*
-Pa.
-Asa drag iti e?
-Logic!
"E culmea mama.Cand imi zice ceva si nu fac,de ce nu fac? Cand imi zice ceva si fac,de ce fac? Se poate hotara si ea?!"
-Mama,mi-ai adus si telefonul? Sau laptopul?
-Ai rezistat doua saptamani fara, mai poti rezista cateva minute. Plus ca nu le-am putut lua din mana fratelui tau.
-Fir-ar.*Larisa*
"Cum credeam. Cat am lipsit, fratemiu s-a pus rege peste ceea ce-mi apartine. Tipic lui."
-Acum pe bune, termina de scris!*mama*
-Ok-ok.
Ajunsa acasa, a fugit direct in camera ei sa vada daca totul era asa cum lasase. Era duminica dupa-amiaza,tin sa precizez. Fratele Larisei era pe holul dintre dormitoare cu PSP-ul lui in mana. A salutat-o,dar fata nu a vazut,era prea grabita. A intrat pe mess si facebook,unde erau mesaje de la Irene si Cosmin.
Irene: Mi-am dat seama ca nu ti-au lasat ai tai laptopul sau telefonul deoarece ai fost decontectata mereu. Condoleante. Dar lasa,ne vedem duminica cand vin la tine.
Cosmin: Ai murit? Cum de rezisti la atra? Contacteaza-ma cand poti.
Larisa a inceput sa rada la mesajele lor,apoi ,la usa s-a auzit soneria. Era Irene. Aceasta a urcat sus si a gasit-o pe Larisa langa Toto,in fata laptopului.
-Ce faci?*Irene*
-Ii raspundeam lui Cosmin.
-Ce-a zis?
-Daca nu cumva am murit *razand*
-Are dreptate. Deci,cum a fost?
-Straniu.
-Adica?
-Cum adica? Sa faci temele la lumina lumanarii e normal?!
-Pentru tine se pare ca nu,dar pentru bunicata da * razand aproape in hohote*.
-Ce gluma,am uitat sa rad.
-Hai,dai. Trecand peste...
-Ce?
-Stii cine s-a despartit de curand?
-Cine?
-Paul si Rebecca.
-Ti-am zis ca nu va dura mult. Era prea fake relatia lor sa dureze. Cred ca o faceau numa de ochii lumii.
-Mda.
-Alte vesti?
-A revenit profa de engleza.
-Pe bune?!
-Te-as minti eu?
-Ce veste mi-ai dat! Superba!
-Stiam ca te vei bucura.
-Dar, pe buune,acum, tu o suportai pe Popescu ,aia? Era o nesuferita si plina de aere de capitala.
-Stiu,stiu. Bine ca am scapat de ea.
-Asa,next.
-Fotograful tau de la studio a intrebat de tine si cand i-am povestit,a inceput sa rada si ti-a urat "jungla placuta".
-Mda *razand*
-Hai ca-i tarziu. Ne vedem maine la scoala.
-Ok.Cius *Larisa*
-Pa.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 7
LUNI
La scoala toata lumea era galagioasa. Insa cand clopotelul a sunat toti copii erau in clase. Profesoara de romana,diriga Larisei a intrat in clasa si a zis:
La scoala toata lumea era galagioasa. Insa cand clopotelul a sunat toti copii erau in clase. Profesoara de romana,diriga Larisei a intrat in clasa si a zis:
-Deschideti caietele sa vad tema.Tema am zis!
-Ooooh *elevii*
-Dar,inainte de asta, trebuie sa prezint pe cineva.
-Cine?Cine?*elevii*
-Intra!
Pe usa clasei a intrat un baiat. Prima impresie era minunata. Toate fetele il sorbeau din priviri si toti baietii il chemau sa stea cu ei.
-Vin-o aici!
-Ba nu,aici!
-Baaa nu! Cu mine sa stai.
Toti strigau.
-Stai in a treia banca * diriga*
-Da,am inteles*Bogdan*
Exact,pe noul coleg il chema Bogdan.Statea in banca cu un baiat, fix in spatele Larisei. Toti noii colegi ai lui Bogdan din jurul lui au facut cunostinta cu el iar cei mai vorbareti l-au intrebat despre hobby-urile si preferintele lui. Si au ras si au glumit pana s-a sunat.
Ajunsa acasa, Larisa a scris in jurnal .
"Am un nou coleg. Bogdan. Primele impresii sunt ok. Sa vedem cum continua sa fie. In rest,toate bune si frumoase, cum se zice. Profii au ramas cum i-am lasat, prietenii idem... Sper sa fie totul ok."
Seara a venit, noaptea si apoi dimineata. Sa tragem cu urechea la usa lui Bogdan.
Era 7-8 dimineata iar mama lui trebuia sa il trezeasca deoarece pleca.
-Dragule,trezeste-te.*mama
-Hm? Cum? Iar pleci?
-Imi pare rau.
-Si, cat stai acum? O luna?
-D-d-...-doua.
-Cum?
-Imi pare rau!
-Uf,mda, iti pare.
-Dragule, trebuie sa castigam abni,nu?
-Banii astia...!
-Plec acum.
-Ok,ai grija.
-Si tu,vezi cum e la noua scoala.
-Sper sa fie si ultima...
Sa intelegeti mai bine. Parintii lui Bogdan au divortat cu 2 ani in urma,de atunci , mama lui si cu el se tot plimba prin tara. Mereu au alta locuinta,mereu Bogdan are o noua scoala si noi colegi.
Dupa plecarea mamei, Bogdan s-a pus din nou in pat; nu a adormit. Doar se uita in gol.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 8
MARTI
Dupa ce Bogdan si-a revenit in simturi ,a plucat la scoala ( era ora 11,mda,a mai dormit).
Ne intoarcem acasa la Larisa, ora 8.
Larisa era treaza. Isi facea temele si asculta muzica.
-Lari,pot intra?*Alex*
-Da.
-Lariii! Ma ajuti si pe mine cu ceva?
-Cu ce,mai exact?
-Poi... ma poti lua si pe mine cu tine la scoala azi?
-De ce?!
-Nu te ambala! E un concurs...
-De?
-M-mate...
-Of. Ok. La 10:30 esti gata sa plecam.
-Da-da.
Dupa ce Alex a plecat la el in camera, Larisa a scris in jurnal.
"Ce pune fratemiu la cale? Azi nu e nici un concurs la mate. Straniu..."
A sosit ora 10:30 iar cei doi frati au plecat catre scoala. Larisa s-a dus in clasa sa iar Alex in treaba lui. fata a observat ca-i lipseste cartea de la biblioteca ; carte care se afla la Irene. Asa ca a mers la ea la clasa sa i-o ceara,insa nu a gasit-o. S-a dus la cosmin sa intrebe de Irene,dar si el era plecat. Cuu muuulte semne de intrebare a plecat in clasa caci se sunase.
Era cea mai ciudata zi. toti colegii ei se purtau suspect. Toti cu exceptia lui Bogdan care se uita pe fereastra.
Dupa terminarea orelor, Larisa a plecat acasa,dar pe drum s-a intalnit cu Bogdan.
-Hei *Larisa*
-Hm? A.Buna.*Bogdan*
-Ai-ai patit ceva?
-Nu. De ce?
-Pari cam abatut.
-Nimic grav.
-O-ok...
-Si, te duci acasa?
-Da.
-Ah. Ok.
Dupa cateva minute de tacere...
-Oh,hai ca te las. Du-te.*Bogdan*
-Oh-ok. *Larisa*
-Pa.
-Pa.
Cand a ajuns acasa, cam peste 30 de minute, casa Larisei era plina de prieteni de-ai ei.
-La multi aaaani!*au strigat toti*
Fata a ramas uimita, nu se astepta. Acum a inteles de ce fratele ei a venit la scoala,de ce prietenii ei cei mai buni lipseau si de ce colegii se purtau ciudat.
-Asa, ti-am adus si cartea de la biblioteca,am auzit ca iti era dor de ea. *Irene*
-Ha-ha. Mda.Mersi.
-Si acum,surprizaaaa zilei!*a zis cineva din multime*
Iar in mijlocul prietenilor fetei a aparut Cosmin cu o orga, cantand cele mai frumoase melodii. Toata lumea a aplaudat la sfarsit.
Si parintii fetei erau acasa. Acestia i-au adus un tooort maree, de ciocolata, pe care l-a manacat cu prietenii si fratele ei.
Dupa ce petrecerea a luat sfarsit, seara,pe mess...
Larisa s-a conectat~
Bogdan: Hei ...
Larisa: Buna :)
Bogdan: Am auzit ca azi a fost ziua ta :-??
Larisa: Mda,asa e:)
Bogdan: La multi ani! >:d<
Larisa: Mersi. Puteai si tu veni la petrecere,din cate am auzit,ai fost invitat....:-s
Bogdan: Nu am putut,scuze.
Larisa: Nu-i nimic. Nu era obligatoriu...:|
Bogdan: Mda...
Larisa: Sigur esti bine?:(
Bogdan: Da ma,da.:-j
Larisa: ....
Bogdan: Nu-ti mai ace atatea griji:*
Larisa: Ok;)
Bogdan: Hai ca ies,tre sa invat pentru testu de maine la geografie.
Larisa: Aaah,da. Hai ca ies si eu :D
Bogdan s-a decontectat~
Larisa s-a deconectat~
Dupa ce Bogdan si-a revenit in simturi ,a plucat la scoala ( era ora 11,mda,a mai dormit).
Ne intoarcem acasa la Larisa, ora 8.
Larisa era treaza. Isi facea temele si asculta muzica.
-Lari,pot intra?*Alex*
-Da.
-Lariii! Ma ajuti si pe mine cu ceva?
-Cu ce,mai exact?
-Poi... ma poti lua si pe mine cu tine la scoala azi?
-De ce?!
-Nu te ambala! E un concurs...
-De?
-M-mate...
-Of. Ok. La 10:30 esti gata sa plecam.
-Da-da.
Dupa ce Alex a plecat la el in camera, Larisa a scris in jurnal.
"Ce pune fratemiu la cale? Azi nu e nici un concurs la mate. Straniu..."
A sosit ora 10:30 iar cei doi frati au plecat catre scoala. Larisa s-a dus in clasa sa iar Alex in treaba lui. fata a observat ca-i lipseste cartea de la biblioteca ; carte care se afla la Irene. Asa ca a mers la ea la clasa sa i-o ceara,insa nu a gasit-o. S-a dus la cosmin sa intrebe de Irene,dar si el era plecat. Cuu muuulte semne de intrebare a plecat in clasa caci se sunase.
Era cea mai ciudata zi. toti colegii ei se purtau suspect. Toti cu exceptia lui Bogdan care se uita pe fereastra.
Dupa terminarea orelor, Larisa a plecat acasa,dar pe drum s-a intalnit cu Bogdan.
-Hei *Larisa*
-Hm? A.Buna.*Bogdan*
-Ai-ai patit ceva?
-Nu. De ce?
-Pari cam abatut.
-Nimic grav.
-O-ok...
-Si, te duci acasa?
-Da.
-Ah. Ok.
Dupa cateva minute de tacere...
-Oh,hai ca te las. Du-te.*Bogdan*
-Oh-ok. *Larisa*
-Pa.
-Pa.
Cand a ajuns acasa, cam peste 30 de minute, casa Larisei era plina de prieteni de-ai ei.
-La multi aaaani!*au strigat toti*
Fata a ramas uimita, nu se astepta. Acum a inteles de ce fratele ei a venit la scoala,de ce prietenii ei cei mai buni lipseau si de ce colegii se purtau ciudat.
-Asa, ti-am adus si cartea de la biblioteca,am auzit ca iti era dor de ea. *Irene*
-Ha-ha. Mda.Mersi.
-Si acum,surprizaaaa zilei!*a zis cineva din multime*
Iar in mijlocul prietenilor fetei a aparut Cosmin cu o orga, cantand cele mai frumoase melodii. Toata lumea a aplaudat la sfarsit.
Si parintii fetei erau acasa. Acestia i-au adus un tooort maree, de ciocolata, pe care l-a manacat cu prietenii si fratele ei.
Dupa ce petrecerea a luat sfarsit, seara,pe mess...
Larisa s-a conectat~
Bogdan: Hei ...
Larisa: Buna :)
Bogdan: Am auzit ca azi a fost ziua ta :-??
Larisa: Mda,asa e:)
Bogdan: La multi ani! >:d<
Larisa: Mersi. Puteai si tu veni la petrecere,din cate am auzit,ai fost invitat....:-s
Bogdan: Nu am putut,scuze.
Larisa: Nu-i nimic. Nu era obligatoriu...:|
Bogdan: Mda...
Larisa: Sigur esti bine?:(
Bogdan: Da ma,da.:-j
Larisa: ....
Bogdan: Nu-ti mai ace atatea griji:*
Larisa: Ok;)
Bogdan: Hai ca ies,tre sa invat pentru testu de maine la geografie.
Larisa: Aaah,da. Hai ca ies si eu :D
Bogdan s-a decontectat~
Larisa s-a deconectat~
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 9
MIERCURI
"Oh. Ce zi ieri. Fratemiu si prietenii mi-au facut o petrecere surpriza. A fost superb. Dar azi... Azi va trebui sa dau ochii cu rivala mea."
Rivala Larisei este Simona pe care o cunostea din clasa I . Simona este in clasa cu Cosmin si este roscata, cu un corp admirabil (face voley) si un comportament de cacao. Ce inseamna aici cuvantul cacao? Adica schimbator, oribil ,ciudat. Este sireata si mincinoasa, facand orice pentru a obtine ceea ce vrea. Insa, cu prietena ei este total altfel. Este prietenoasa,sufletista si buna. Simona vrea sa para mereu interesanta,dar nu de fiecare data ii reuseste.
Larisa a plecat catre scoala. Acolo s-a intalnit cu Cosmin.
-Neata!* chiar daca era 11, la ei tot dimineata era*
-Buna.*Cosmin*
-Ai vazut scorpia?*Larisa*
-Da. Normal.
-Oof. Ce am facut ca sa mi se intample asta?
-Eu iti zic totusi sa ai grija.
-De ce?
-Nu stii ce-i poate mintea.
-Si tu de unde stii?
-Poveste lunga.
-Fa-o scurta.
-Lasa,alta data.
-Ce poate sa-mi faca? Vom prezenta amandoua serbarea ...
-Vin in culise pentru orice eventualitate.
-Cum vrei.
Scoala Larisei organiza un spectacol in cinstea lui Ion Luca Caragiale, deoarece asa se numea si scoala lor. Din nefericire, profesorii le-au ales pe Larisa si Simona sa prezinte.
La spectacol , la inceput, pana sa vina spectatorii, in culise era mare agitatie.
-Nu trebuia neaparat sa vii.*Larisa*
-Ba da,ba da.*Cosmin*
-Crezi ca-mi poate face ceva mica printesa?
-Crede-ma.
-Cosmiiiiiiin ! *Simona*
-....*Cosmin ofta*
-Ce faci aici? *zicea toate acestea foarte fericita*
-Am venit... Sa... Sa vad mai bine spectacolul,da. *balbaindu-se*
-Sau ai venit sa am vezi pe mine?* facand un apropo Simona*
-Pe tineee? Ha-ha. De ce pe tine?*Larisa*
-Nu stii tu. Taci. Plus ca nu vorbeam cu tine.*Simona*
Larisa s-a uitat suspect la Cosmin,apoi a plecat.
In timpul serbarii nu s-au intamplat nu stiu ce incidente. Totul a fost normal.
Seara s-au anuntat castigatorii care mergeau la nationala cu echipa de basket. Capitanul echipei era Lucian, fostul iubit al Larisei. Din intamplare, pe drum, Larisa s-a intalnit cu Lucian.
-Hei iubi.*Lucian*
-Iubi? De cand? Stiam ca ne-am despartit.*Larisa*
-Nu-i adevarat.
-Scuze, stiam ca M-AM despartit de tine.
-Scumpo, nimeni nu s-a despartit de nimeni.
-Ba da. Oricum. Ce e?
-Ce? Nu ma feliciti ca eu si baietii mergem la nationala?
-Nu.*foarte directa*
-Iubi,ce ai? Esti rece.
-Logic, e frig afara.
-....
-Uite, povestea noastar s-a terminat in urma cu jumatate de an. De ce nu poti trece peste?
-Spune-mi sincer. Ai pe altcineva?
-Nu.
-Minti!
-Ai zis sa fiu sincera si stii ca eu nu mint in legatura cu asa ceva.
-Ok. Atunci gaseste-ti pe altcineva caci eu am plecat.
-Pentru mine erai plecat de acum jumatate de an.
Si pe mess...
Irene: Esti proasta. De ce dumnezeului nu i-ai zis "Bravo" si atat?
Larisa: Nu meritaaa! Plus ca atunci cand el vorbeste cu mine, o face doar din interes.
Irene: Chiar te vrea inapoi?
Larisa: Pentru mine e evident. Dar vrea si nu vrea sa recunoasca.
Irene: Si ce faci?
Larisa: Bine.:)) Voi lasa timpul sa imi arate calea.
Apoi s-a apucat si a scris tot in jurnal. Cum a fost la serbare si bineinteles discutia ei cu Lucian.
"Oh. Ce zi ieri. Fratemiu si prietenii mi-au facut o petrecere surpriza. A fost superb. Dar azi... Azi va trebui sa dau ochii cu rivala mea."
Rivala Larisei este Simona pe care o cunostea din clasa I . Simona este in clasa cu Cosmin si este roscata, cu un corp admirabil (face voley) si un comportament de cacao. Ce inseamna aici cuvantul cacao? Adica schimbator, oribil ,ciudat. Este sireata si mincinoasa, facand orice pentru a obtine ceea ce vrea. Insa, cu prietena ei este total altfel. Este prietenoasa,sufletista si buna. Simona vrea sa para mereu interesanta,dar nu de fiecare data ii reuseste.
Larisa a plecat catre scoala. Acolo s-a intalnit cu Cosmin.
-Neata!* chiar daca era 11, la ei tot dimineata era*
-Buna.*Cosmin*
-Ai vazut scorpia?*Larisa*
-Da. Normal.
-Oof. Ce am facut ca sa mi se intample asta?
-Eu iti zic totusi sa ai grija.
-De ce?
-Nu stii ce-i poate mintea.
-Si tu de unde stii?
-Poveste lunga.
-Fa-o scurta.
-Lasa,alta data.
-Ce poate sa-mi faca? Vom prezenta amandoua serbarea ...
-Vin in culise pentru orice eventualitate.
-Cum vrei.
Scoala Larisei organiza un spectacol in cinstea lui Ion Luca Caragiale, deoarece asa se numea si scoala lor. Din nefericire, profesorii le-au ales pe Larisa si Simona sa prezinte.
La spectacol , la inceput, pana sa vina spectatorii, in culise era mare agitatie.
-Nu trebuia neaparat sa vii.*Larisa*
-Ba da,ba da.*Cosmin*
-Crezi ca-mi poate face ceva mica printesa?
-Crede-ma.
-Cosmiiiiiiin ! *Simona*
-....*Cosmin ofta*
-Ce faci aici? *zicea toate acestea foarte fericita*
-Am venit... Sa... Sa vad mai bine spectacolul,da. *balbaindu-se*
-Sau ai venit sa am vezi pe mine?* facand un apropo Simona*
-Pe tineee? Ha-ha. De ce pe tine?*Larisa*
-Nu stii tu. Taci. Plus ca nu vorbeam cu tine.*Simona*
Larisa s-a uitat suspect la Cosmin,apoi a plecat.
In timpul serbarii nu s-au intamplat nu stiu ce incidente. Totul a fost normal.
Seara s-au anuntat castigatorii care mergeau la nationala cu echipa de basket. Capitanul echipei era Lucian, fostul iubit al Larisei. Din intamplare, pe drum, Larisa s-a intalnit cu Lucian.
-Hei iubi.*Lucian*
-Iubi? De cand? Stiam ca ne-am despartit.*Larisa*
-Nu-i adevarat.
-Scuze, stiam ca M-AM despartit de tine.
-Scumpo, nimeni nu s-a despartit de nimeni.
-Ba da. Oricum. Ce e?
-Ce? Nu ma feliciti ca eu si baietii mergem la nationala?
-Nu.*foarte directa*
-Iubi,ce ai? Esti rece.
-Logic, e frig afara.
-....
-Uite, povestea noastar s-a terminat in urma cu jumatate de an. De ce nu poti trece peste?
-Spune-mi sincer. Ai pe altcineva?
-Nu.
-Minti!
-Ai zis sa fiu sincera si stii ca eu nu mint in legatura cu asa ceva.
-Ok. Atunci gaseste-ti pe altcineva caci eu am plecat.
-Pentru mine erai plecat de acum jumatate de an.
Si pe mess...
Irene: Esti proasta. De ce dumnezeului nu i-ai zis "Bravo" si atat?
Larisa: Nu meritaaa! Plus ca atunci cand el vorbeste cu mine, o face doar din interes.
Irene: Chiar te vrea inapoi?
Larisa: Pentru mine e evident. Dar vrea si nu vrea sa recunoasca.
Irene: Si ce faci?
Larisa: Bine.:)) Voi lasa timpul sa imi arate calea.
Apoi s-a apucat si a scris tot in jurnal. Cum a fost la serbare si bineinteles discutia ei cu Lucian.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 10
JOI
In aceasta dimineata Cosmin a venit la Larisa pentru a face un proiect. Dupa ce l-au terminat,aproape de plecare, Larisa a deschis subiectul de ieri.
-Si... de ce s-a comportat Simona asa... straniu?*Larisa*
-Nu e straniu...*Cosmin*
-Mie una nu mi se pare normal.
-Asta pentru ca nu o cunosti.
-Adevarat. Dar nici nu am de gand.
-Ti-ar face viata mai usoara.
-Ce?
-Daca ai cunoaste-o.
-Dar ma lasa? Nu ma lasa. Ea vrea sa para mereu mai presus de toti si , crede-ma,ca acum 2 ani am incercat o impacare,dar dupa mai putin de o saptamana a revenit la vechea Simona.
-Sunteti incapatanate si sunteti amandoua cu idee ca trebuie sa castigati.
-Da!
-Sa castigati ce?
-Reputatia. Nu o voi lasa sa stearga cu mine de pamant. Nu poate si nici nu are dreptul.
-Of. Cum vreti voi. Pe mine sa nu ma bagati la mijloc.
-Cosmin! Ai ocolit raspunsul. A fost ceva intre voi?
-....
Dupa cateva secunde de tacere:
-Sa-l iau ca pe un DA?
Cosmin numai a dat din cap.
-Si,de ce ....
-Eh,sunt detalii pe care nu ma obosesc sa le tin minte. A trecut. Hai,las-o pe ea ca intarziem la scoala.
-Ok.ok.
La scoala totul era ok. La proiect Larisa si Cosmin au luat 10. ( Stiu ca am zis ca nu erau in aceeasi clasa,dar era un club special , separat , de chimie) .
In pauza mare Bogdan a venit la banca Larisei.
-Felicitari pentru acel 10.
-Multumescu-ti.
-Multu cum?
-Escu-ti.
-Escu-ti cui?
-Escu-ti tie.
-Mie?
-Da.Tie.
-Complicat...
-Sigur nu ca sa te incurc ai venit.*razand*
-Nu,nu. Vroiam sa... of,stiu ca sunt indiscret,dar, ce s-a intamplat ieri cu Lucian?
-Cum adica?
-Cand ai plecat,te-ai intalnit cu el si am vazut ca ... practic tipa la tine.
-Aaa,nu. O mica neintelegere.
-Aa... Am crezut..
-Stai linistit.*apoi zambi *
-O-ok...
Bogdan nu putea sa-i mai zica " Stii, vroiam sa ma asigur ca esti bine deoarece stiu ca te-ai despartit de el." caci se sunase. Era ultima ora. Irene a plecat cu Larisa. Pe drum Irene ii spune:
-Mai... Mi-a zis Bogdan ca te-ai intalnit ieri cu Lucian.
-Mda.
-Si?
-Si nimic. Iar m-a intrebat daca vreau sa fiu impreuna cu el.
-Si?
-Si i-am zis sa uite.
-Bogdan stie motivul?
-A cui motiv?
-Despartirii voastre.
-Nu. Nici nu vreau sa-l afle.
-Eu l-as sfatui sa stea departe...
-Pe Lucian?
-Pe bogdan!
-Aa.
-Lucian nu-i tipu calm si intelegator. Nu stiu ce ai vazut la el...
-Nici eu. Si nici nu-mi pot imagina cum de am scapat de el.
-Bine ca intr-un final ai terminat-o.
-Da.
-Unde mergem acum?
-Hai pana la tata la birouri.
-Sa?
-Sa calarim caaaai *cu un zambet larg*
-Da.Hai.
Trebuie sa precizez, tatal Larisei are la birou si un mic loc unde numai el si invitatii lui pot calari cai. Si cum Larisa e fata lui iar Irene prietena fiicei lui, logic ca aveau voie sa mearga.
In aceasta dimineata Cosmin a venit la Larisa pentru a face un proiect. Dupa ce l-au terminat,aproape de plecare, Larisa a deschis subiectul de ieri.
-Si... de ce s-a comportat Simona asa... straniu?*Larisa*
-Nu e straniu...*Cosmin*
-Mie una nu mi se pare normal.
-Asta pentru ca nu o cunosti.
-Adevarat. Dar nici nu am de gand.
-Ti-ar face viata mai usoara.
-Ce?
-Daca ai cunoaste-o.
-Dar ma lasa? Nu ma lasa. Ea vrea sa para mereu mai presus de toti si , crede-ma,ca acum 2 ani am incercat o impacare,dar dupa mai putin de o saptamana a revenit la vechea Simona.
-Sunteti incapatanate si sunteti amandoua cu idee ca trebuie sa castigati.
-Da!
-Sa castigati ce?
-Reputatia. Nu o voi lasa sa stearga cu mine de pamant. Nu poate si nici nu are dreptul.
-Of. Cum vreti voi. Pe mine sa nu ma bagati la mijloc.
-Cosmin! Ai ocolit raspunsul. A fost ceva intre voi?
-....
Dupa cateva secunde de tacere:
-Sa-l iau ca pe un DA?
Cosmin numai a dat din cap.
-Si,de ce ....
-Eh,sunt detalii pe care nu ma obosesc sa le tin minte. A trecut. Hai,las-o pe ea ca intarziem la scoala.
-Ok.ok.
La scoala totul era ok. La proiect Larisa si Cosmin au luat 10. ( Stiu ca am zis ca nu erau in aceeasi clasa,dar era un club special , separat , de chimie) .
In pauza mare Bogdan a venit la banca Larisei.
-Felicitari pentru acel 10.
-Multumescu-ti.
-Multu cum?
-Escu-ti.
-Escu-ti cui?
-Escu-ti tie.
-Mie?
-Da.Tie.
-Complicat...
-Sigur nu ca sa te incurc ai venit.*razand*
-Nu,nu. Vroiam sa... of,stiu ca sunt indiscret,dar, ce s-a intamplat ieri cu Lucian?
-Cum adica?
-Cand ai plecat,te-ai intalnit cu el si am vazut ca ... practic tipa la tine.
-Aaa,nu. O mica neintelegere.
-Aa... Am crezut..
-Stai linistit.*apoi zambi *
-O-ok...
Bogdan nu putea sa-i mai zica " Stii, vroiam sa ma asigur ca esti bine deoarece stiu ca te-ai despartit de el." caci se sunase. Era ultima ora. Irene a plecat cu Larisa. Pe drum Irene ii spune:
-Mai... Mi-a zis Bogdan ca te-ai intalnit ieri cu Lucian.
-Mda.
-Si?
-Si nimic. Iar m-a intrebat daca vreau sa fiu impreuna cu el.
-Si?
-Si i-am zis sa uite.
-Bogdan stie motivul?
-A cui motiv?
-Despartirii voastre.
-Nu. Nici nu vreau sa-l afle.
-Eu l-as sfatui sa stea departe...
-Pe Lucian?
-Pe bogdan!
-Aa.
-Lucian nu-i tipu calm si intelegator. Nu stiu ce ai vazut la el...
-Nici eu. Si nici nu-mi pot imagina cum de am scapat de el.
-Bine ca intr-un final ai terminat-o.
-Da.
-Unde mergem acum?
-Hai pana la tata la birouri.
-Sa?
-Sa calarim caaaai *cu un zambet larg*
-Da.Hai.
Trebuie sa precizez, tatal Larisei are la birou si un mic loc unde numai el si invitatii lui pot calari cai. Si cum Larisa e fata lui iar Irene prietena fiicei lui, logic ca aveau voie sa mearga.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 11
[In poza e Bogdan]
VINERI.
Larisa a cam neglijat in ultimul timp jurnalul,asa ca in aceasta dimineata cum nu avea nimic de facut, a inceput sa scrie. Si a scris pana a trebuit sa plece la scoala.
-Ai luat micul dejun?*Alex*
-Nu pitic. Dar nu-l iau. Azi nu facem ore obisnuite. De fapt,nu facem ore. Mergem la un spectacol.*Larisa*
-Si pe mine nu ma iei?
-Vrei sa te iau?
-Loogic. Nu vreau la scoala.
-Pacat. Caci nu te iau.
-De ce?
-Nu ai vazut ce scandal a iesit cu mama ultima oara cand te-am invoit de la scoala?
-Off. Ok. Dar cand vii sa nu te lauzi ca a fost superb spectacolul ca-mi va fi ciuda.
-Ok *razand*
-Pa.
-Pa.
Iar Larisa a plecat catre scoala.
Acolo...
-Hei * Bogdan*
-Oh,buna. Sa nu te vad.
-Da...
-Ce ai patit?
-Ah, ma gandeam... A,nu,lasa.
-Spune.
-Nu,nu are sens.
-Cu mine vorbesti,deci zi.
-Vreau o parere.
-Ok.
-Am... suna stupid,dar..
-Fara dar.
-Poti veni ca spectator la primul meu concert?
-Primul... canti?
-In timpul liber.
-Da. Cum sa nu? Dar,parintii tai? Ei nu vin?
-...
-Adica,stii...
-Mama e plecata in strainatate cu munca iar tata,ei bine,nush unde e.
-Dar,ce s-a intamplat?
Insa Bogdan nu i-a mai raspuns,caci soneria suna in disperare.
-Ok. Voi fi acolo.
-Multumesc. Esti singura persoana pe care o cunosc si am incredere.*soptind ca pentru sine,insa Larisa a auzit*
Vreti sa stiti cum a fost la concertul lui Bogdan? Pai,mai e loc de indoiala? A fost superb. Cei doi s-au intors impreuna.
-Si...cum a fost?
-Vrei sa stii?
-Da,normal.
-WOW.
-Pe bune?
-Pe bune si fara mistouri.
-Pai,ma bucur ca ti-a placut.
-Dar,nu stiam ca... poti canta.
-Nu stii multe despre mine.
-Corect.
-Daca ar fi auzit si ea toate astea...
Larisa se uita la Bogdan fara sa zica nimic. Se gandea cine putea fi "EA".
Bogdan vazand fata serioasa a Larisei,incepu sa rada.
-Ce esti asa serioasa?*Bogdan*
-A,ce? Nu,ma gandeam.
-La ce?
-Eh,nu conteaza.
-Dar am intrebat iar frumos din partea ta e si sa raspunzi.
-Ha-ha. Mda. Asa e.
-Deci la ce te gandeai?
-Incearca sa ghicesti.
-Hm.. scoala?
-Rece.
-Vacanta?
-Frig,inghet.
-Concert?
-Caldut.
-Deci e legat de concert.
-Mda,sa zicem.
Apoi cei doi au ras si baiatul a incercat sa ghiceasta,dar,nu a reusit.
-Vorbim pe mess daca e .*Larisa*
-Ok.*Bogdan*
In casa Larisa a avut o surpriza.
VINERI.
Larisa a cam neglijat in ultimul timp jurnalul,asa ca in aceasta dimineata cum nu avea nimic de facut, a inceput sa scrie. Si a scris pana a trebuit sa plece la scoala.
-Ai luat micul dejun?*Alex*
-Nu pitic. Dar nu-l iau. Azi nu facem ore obisnuite. De fapt,nu facem ore. Mergem la un spectacol.*Larisa*
-Si pe mine nu ma iei?
-Vrei sa te iau?
-Loogic. Nu vreau la scoala.
-Pacat. Caci nu te iau.
-De ce?
-Nu ai vazut ce scandal a iesit cu mama ultima oara cand te-am invoit de la scoala?
-Off. Ok. Dar cand vii sa nu te lauzi ca a fost superb spectacolul ca-mi va fi ciuda.
-Ok *razand*
-Pa.
-Pa.
Iar Larisa a plecat catre scoala.
Acolo...
-Hei * Bogdan*
-Oh,buna. Sa nu te vad.
-Da...
-Ce ai patit?
-Ah, ma gandeam... A,nu,lasa.
-Spune.
-Nu,nu are sens.
-Cu mine vorbesti,deci zi.
-Vreau o parere.
-Ok.
-Am... suna stupid,dar..
-Fara dar.
-Poti veni ca spectator la primul meu concert?
-Primul... canti?
-In timpul liber.
-Da. Cum sa nu? Dar,parintii tai? Ei nu vin?
-...
-Adica,stii...
-Mama e plecata in strainatate cu munca iar tata,ei bine,nush unde e.
-Dar,ce s-a intamplat?
Insa Bogdan nu i-a mai raspuns,caci soneria suna in disperare.
-Ok. Voi fi acolo.
-Multumesc. Esti singura persoana pe care o cunosc si am incredere.*soptind ca pentru sine,insa Larisa a auzit*
Vreti sa stiti cum a fost la concertul lui Bogdan? Pai,mai e loc de indoiala? A fost superb. Cei doi s-au intors impreuna.
-Si...cum a fost?
-Vrei sa stii?
-Da,normal.
-WOW.
-Pe bune?
-Pe bune si fara mistouri.
-Pai,ma bucur ca ti-a placut.
-Dar,nu stiam ca... poti canta.
-Nu stii multe despre mine.
-Corect.
-Daca ar fi auzit si ea toate astea...
Larisa se uita la Bogdan fara sa zica nimic. Se gandea cine putea fi "EA".
Bogdan vazand fata serioasa a Larisei,incepu sa rada.
-Ce esti asa serioasa?*Bogdan*
-A,ce? Nu,ma gandeam.
-La ce?
-Eh,nu conteaza.
-Dar am intrebat iar frumos din partea ta e si sa raspunzi.
-Ha-ha. Mda. Asa e.
-Deci la ce te gandeai?
-Incearca sa ghicesti.
-Hm.. scoala?
-Rece.
-Vacanta?
-Frig,inghet.
-Concert?
-Caldut.
-Deci e legat de concert.
-Mda,sa zicem.
Apoi cei doi au ras si baiatul a incercat sa ghiceasta,dar,nu a reusit.
-Vorbim pe mess daca e .*Larisa*
-Ok.*Bogdan*
In casa Larisa a avut o surpriza.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 12
SAMBATA
Acasa la Bogdan...
"La ora 13:00 la pizzeria din centru. Intrunire a toate clasele a 8-a a scolii."
-Mm, suna interesant. *Bogdan*
Era ora 12:00 iar la usa suna cineva.
-Draga, sunt acasa *mama*
-Ce? Te-ai intors? Cum asa?*Bogdan*
-Pai,am ceva sa-ti spun.
-Ce?
-Ne...ne vom muta.
-Ce?! Unde?
-Ne vom muta la Sandu.
-de ce? Eu vreau sa raman aici!
-Dar nu se poate!
-Nu! Nu ma mut! Nu cu voi! Nici nu ai fost in stare sa vii la concertul meu! Nu ma mut!
-Nu am putut ajunge la timp. Dar, vom pleca de aici!
-NU!
Apoi Bogdan a plecat trantind usa.
Din fericire, glumele colegilor si a pretenilor lui l-au facut sa uite de ceea ce s-a intamplat. Era deja ora plecarii.
-Hei,eu plec.*cineva*
-Da mai,vin si eu.*altcineva*
-Mai stai Larisa?*Irene*
-Nu,plec.*Larisa*
-Vin si eu.*Bogdan*
-Vin si eu prieteni.*Cosmin*
Pe drum...
-Eu ma duc in directia opusa. Ma duc la o matusa.*Irene*
-Ok.*Larisa*
-Hei,Irene,asteapta. Vin si eu, mergem in aceeasi directie.*Cosmin*
-Ciudat*Larisa*
Insa Bogdan nu i-a raspuns,nu era atent. Peste cateva minute...
-Ce? Unde sunt restul?*Bogdan*
-Au luat-o in directia opusa. Abia acum ai observat?*Larisa*
-Ce? Da-da.
-Aha..
Si..din nefericire s-au intalnit cu...
-Hei iubi*Lucian*
-PAS* Larisa*
-De ce ma tratezi asa?
-De ce inca imi zici "iubi"?
-Te deranjeaza?
-Daca tot ai intrebat,da!
-Ok,si cum sa-ti zic? Pisi?
-Larisa.
-Dar e banal.
-E numele meu.
-Aha. Si ce faci cu asta?*privindu-l pe Bogdan*. Aveti intalnire?
-Ce? *Bogdan*
-Probelme?*Larisa*
-Nu credeam ca te vei cobori la nivelul acesta. Sa iesi cu .. ratati.*Lucian*
-Unu la mana, e problema mea cu cine ies,cand ies. Doi, Bogdan nu e ratat.*Larisa*
-Aha,da-da. Mm,aveti grija. Poate ma enervati.*Lucian*
-Da, numai la asta imi e gandul.*Larisa*
-Asa iubi.*Lucian*
-DISPARI!*Larisa*
Foarte morocanos Lucian pleaca. In urma lui s-au deschis discutiile...
-De cand suntem impreuna?*Bogdan*
-Nu suntem.*Larisa*
-Si atunci lui de ce i-ai dat de inteles?
-Iti voi povesti ...
Si in timp ce mergeau a inceput ploaia iar cei doi au fugit cat au putut. Cel mai apropiat adapost era casa Larisei.
Acasa la Bogdan...
"La ora 13:00 la pizzeria din centru. Intrunire a toate clasele a 8-a a scolii."
-Mm, suna interesant. *Bogdan*
Era ora 12:00 iar la usa suna cineva.
-Draga, sunt acasa *mama*
-Ce? Te-ai intors? Cum asa?*Bogdan*
-Pai,am ceva sa-ti spun.
-Ce?
-Ne...ne vom muta.
-Ce?! Unde?
-Ne vom muta la Sandu.
-de ce? Eu vreau sa raman aici!
-Dar nu se poate!
-Nu! Nu ma mut! Nu cu voi! Nici nu ai fost in stare sa vii la concertul meu! Nu ma mut!
-Nu am putut ajunge la timp. Dar, vom pleca de aici!
-NU!
Apoi Bogdan a plecat trantind usa.
Din fericire, glumele colegilor si a pretenilor lui l-au facut sa uite de ceea ce s-a intamplat. Era deja ora plecarii.
-Hei,eu plec.*cineva*
-Da mai,vin si eu.*altcineva*
-Mai stai Larisa?*Irene*
-Nu,plec.*Larisa*
-Vin si eu.*Bogdan*
-Vin si eu prieteni.*Cosmin*
Pe drum...
-Eu ma duc in directia opusa. Ma duc la o matusa.*Irene*
-Ok.*Larisa*
-Hei,Irene,asteapta. Vin si eu, mergem in aceeasi directie.*Cosmin*
-Ciudat*Larisa*
Insa Bogdan nu i-a raspuns,nu era atent. Peste cateva minute...
-Ce? Unde sunt restul?*Bogdan*
-Au luat-o in directia opusa. Abia acum ai observat?*Larisa*
-Ce? Da-da.
-Aha..
Si..din nefericire s-au intalnit cu...
-Hei iubi*Lucian*
-PAS* Larisa*
-De ce ma tratezi asa?
-De ce inca imi zici "iubi"?
-Te deranjeaza?
-Daca tot ai intrebat,da!
-Ok,si cum sa-ti zic? Pisi?
-Larisa.
-Dar e banal.
-E numele meu.
-Aha. Si ce faci cu asta?*privindu-l pe Bogdan*. Aveti intalnire?
-Ce? *Bogdan*
-Probelme?*Larisa*
-Nu credeam ca te vei cobori la nivelul acesta. Sa iesi cu .. ratati.*Lucian*
-Unu la mana, e problema mea cu cine ies,cand ies. Doi, Bogdan nu e ratat.*Larisa*
-Aha,da-da. Mm,aveti grija. Poate ma enervati.*Lucian*
-Da, numai la asta imi e gandul.*Larisa*
-Asa iubi.*Lucian*
-DISPARI!*Larisa*
Foarte morocanos Lucian pleaca. In urma lui s-au deschis discutiile...
-De cand suntem impreuna?*Bogdan*
-Nu suntem.*Larisa*
-Si atunci lui de ce i-ai dat de inteles?
-Iti voi povesti ...
Si in timp ce mergeau a inceput ploaia iar cei doi au fugit cat au putut. Cel mai apropiat adapost era casa Larisei.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 13
Sambata ( tot sambata e, continuarea :D )
-Esti bine?*Bogdan*
-Esti bine?*Bogdan*
-Da. Oh,ce a inceput sa ploua.*Larisa*
-Daaa.
-Tu...esti bine?
-Aaa,da. Imi pare rau ca te deranjez.
-Ce deranj? Stai calm.
-O...Ok.
Pentru a isi mai schimba starea de spirit, au deschis tv-ul si laptopul.
-Pe ce dau?*post tv*
-Nu conteaza. Numai sa vorbeasca si el.*Larisa*
-Ok. Hai ca dau pe muzica.
Si pe mess :
Simona s-a conectat
Simona : Buna
Larisa : Zi
Simona : Ce faci?
Larisa : Treci la subiect
Simona : Ce rece esti
Larisa : Lasa ca tu esti soba
Simona : Macar eu incerc...
Larisa : Pacat ca nu ai cu cine
Simona : Da
Larisa : Deci,ce vrei?
Simona : Sa lamurim ceva
Larisa : Ce?
Simona : Cosmin
Bogdan se apropia de Larisa, de laptop.
Larisa : Zi ce-i cu el
Simona : Stii, ti-a zis ceva de trecutul lui?
Larisa : Da,normal. Doar suntem cei mai buni prieteni
Simona : Si ti-a zis si de ce ne-am despartit?
-Stiam eu ca au fost impreuna!* a zis Larisa cu voce tare*
Bogdan a suras.
Larisa : Nu ma intereseaza viata voastra privata.
Simona : Eu stiu de ce te-ai despartit tu de Lucian. Tu de ce nu vrei sa stii de mine?
Bogdan se uita la Larisa cu o privire gen "Toata lumea stie in afara de mine. Zi si mie."
Larisa : A fost o intamplare ca ati aflat toti.
Simona : Cum zici tu
-Intreab-o. *Bogdan*
-Oh,da. Ok.*Larisa*
Larisa : Ma exasperezi. Zi,daca esti asa disperata. Zi-mi.
Simona : Din cauza ta!
Larisa : A mea?!
-A ta?*Bogdan*
Simona : Da!
Larisa : Da-mi detalii
Simona : Vrei detalii? Cosmin ma placea pe mine,dar de asemenea te iubea pe tine.
-Pe mine?*Larisa*
-Pe tine?*Bogdan*
Simona : A renuntat la mine caci avea mari asteptari de la tine.
Larisa : Suna ireal
Simona : Dar e real
Larisa : Cosmin niciodata nu mi-a zis ceva...
Simona : Logic scumpo
Larisa : Nu-mi da apelative
Dupa inca cateva minute de vorbit cu Simona ...
-Ploaia s-a oprit. Hm,ce bine.*Larisa*
-Da. A fost o adevarata furtuna.*Bogdan*
-Mai poti sta daca vrei.
-Oh,nu. Plec. E deja tarziu.
-Nu pleci pe jos.Ia un taxi.
-Mi-as dori sa nu plec deloc. Ce ma asteapta acasa...* a zis Bogdan soptit,insa Larisa a auzit*
-In 3 minute vine taxiul.
-Ok.Mersi mult.
-Nu ai pentru ce.
La usa...
-Ai grija de tine .*Larisa*
-Ah,da.* incurcat de cuvintele fetei*
-Pa.
-Ciau.
Iar acasa,pe langa cearta neterminata lasata , baiatul mai avea o "surpriza"...
-Daaa.
-Tu...esti bine?
-Aaa,da. Imi pare rau ca te deranjez.
-Ce deranj? Stai calm.
-O...Ok.
Pentru a isi mai schimba starea de spirit, au deschis tv-ul si laptopul.
-Pe ce dau?*post tv*
-Nu conteaza. Numai sa vorbeasca si el.*Larisa*
-Ok. Hai ca dau pe muzica.
Si pe mess :
Simona s-a conectat
Simona : Buna
Larisa : Zi
Simona : Ce faci?
Larisa : Treci la subiect
Simona : Ce rece esti
Larisa : Lasa ca tu esti soba
Simona : Macar eu incerc...
Larisa : Pacat ca nu ai cu cine
Simona : Da
Larisa : Deci,ce vrei?
Simona : Sa lamurim ceva
Larisa : Ce?
Simona : Cosmin
Bogdan se apropia de Larisa, de laptop.
Larisa : Zi ce-i cu el
Simona : Stii, ti-a zis ceva de trecutul lui?
Larisa : Da,normal. Doar suntem cei mai buni prieteni
Simona : Si ti-a zis si de ce ne-am despartit?
-Stiam eu ca au fost impreuna!* a zis Larisa cu voce tare*
Bogdan a suras.
Larisa : Nu ma intereseaza viata voastra privata.
Simona : Eu stiu de ce te-ai despartit tu de Lucian. Tu de ce nu vrei sa stii de mine?
Bogdan se uita la Larisa cu o privire gen "Toata lumea stie in afara de mine. Zi si mie."
Larisa : A fost o intamplare ca ati aflat toti.
Simona : Cum zici tu
-Intreab-o. *Bogdan*
-Oh,da. Ok.*Larisa*
Larisa : Ma exasperezi. Zi,daca esti asa disperata. Zi-mi.
Simona : Din cauza ta!
Larisa : A mea?!
-A ta?*Bogdan*
Simona : Da!
Larisa : Da-mi detalii
Simona : Vrei detalii? Cosmin ma placea pe mine,dar de asemenea te iubea pe tine.
-Pe mine?*Larisa*
-Pe tine?*Bogdan*
Simona : A renuntat la mine caci avea mari asteptari de la tine.
Larisa : Suna ireal
Simona : Dar e real
Larisa : Cosmin niciodata nu mi-a zis ceva...
Simona : Logic scumpo
Larisa : Nu-mi da apelative
Dupa inca cateva minute de vorbit cu Simona ...
-Ploaia s-a oprit. Hm,ce bine.*Larisa*
-Da. A fost o adevarata furtuna.*Bogdan*
-Mai poti sta daca vrei.
-Oh,nu. Plec. E deja tarziu.
-Nu pleci pe jos.Ia un taxi.
-Mi-as dori sa nu plec deloc. Ce ma asteapta acasa...* a zis Bogdan soptit,insa Larisa a auzit*
-In 3 minute vine taxiul.
-Ok.Mersi mult.
-Nu ai pentru ce.
La usa...
-Ai grija de tine .*Larisa*
-Ah,da.* incurcat de cuvintele fetei*
-Pa.
-Ciau.
Iar acasa,pe langa cearta neterminata lasata , baiatul mai avea o "surpriza"...
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 14
Sambata seara
Bogdan ajunge la el acasa. Era stresat de cearta pe care nu o terminase cu mama lui. Dar el nu stia ca mai are si o alta "surpriza" acasa.
-Unde ai fost?*mama lui*
-Cu prietenii .*Bogdan*
-Puteai sa imi zici si mie.
-Erai prea nervoasa.
-Bogdan,cand vei accepta situatia?
-Niciodata!
-Dar...
-Nu am fost de acord sa te desparti de tata, iar acum nu sunt de acord sa te recasatoresti cu omul asta!
-Dar ce are?
-Nu stiu,dar nu-mi inspira incredere.
-Ti-ai facut o parere proasta Bogdan.
-Si mi-o sustin. Nu vreau un nou tata. Il vreau pe TATA.
-Dar stii ca nu va veni inapoi.
-Deoarece tu nu-l primesti.
-Bogdan,exista o limita si tu ai intrecut-o.
-Bine.
Cearta lor se auzea din bucatarie,unde era Sandu.Acesta iesi sa vada ce-i cu galagia. Insa a fost o miscare proasta.
-De ce va certati?*Sandu*
-A, era aici.*Bogdan*
-Da,eram. Bogdan,ce se intampla?*Sandu*
-Ma duc la mine in camera.*Bogdan*
-Mai gandeste-te la ce am vorbit azi-dimineata.*mama*
-Da,m-am gandit.*Bogdan*
-Si?*mama*
-Si nu! *Bogdan*
Baiatul s-a dus in camera lui,a inchis bine usa si a deschis calculatorul. Si-a luat castile si a ascultat muzica.
In bucatarie...
-Nu ma accepta,nu?*Sandu*
-Nu ca nu te accepta,nu accepta aceasta situatie. Daca erai nu stiu,prieten de familie sau un profesor de-al lui sigur va intelegeati super. Dar el nu accepta faptul ca va avea un nou tata.*mama lui Bogdan*
-Mi-as dori cu adevarat sa ma accepte.
-Nu il judeca,e un baiat bun. Lasa-i doar timp.
-Dar,nu va mai certati,ok? Nu-l mai stresa atata si tu...
-Voi incerca.
Sandu a plecat caci era destul de tarziu. Bogdan nu a putut dormi decat cateva ore... Apoi s-a trezit si a plecat de acasa fara stirea mamei lui.
Duminica dimineata
Bogdan hoinarea prin oras.Nu avea idee unde se duce.Doar mergea. S-a oprit intr-un parc si dintr-o intamplare, s-a intalnit cu Cosmin.
-Hei,ce faci?*Cosmin*
-Hm,bine. Tu?*Bogdan*
-Am iesit sa iau o gura de aer.
-A.
-Chiar esti in regula?
-Da-da. De ce?
-Pari ... nu stiu, foarte ganditor.
-Aa, eh,e normal. Tre sa gandim,nu?
-Da,cum zici tu.*razand*
Pe Cosmin il striga cineva.
-Heeeeei,Cosmin!
-Aa,hei. Ce faci?*Cosmin*
Acel cineva era Larisa. Fata era insotita de Irene.
-Mergem la niste cumparaturi.*Irene*
-Logic. Distractie placuta.*Cosmin*
-Multumim.*Irene*
-Ai patit ceva?*Larisa catre Bogdan*
-De ce toata lumea ma intreaba asta?*Bogdan,cu un zambet pe fata*
-Intrebam doar.
-Nu,nu am nimic.
-Ok.
-Hei,ce ziceti sa ne intalnim pe la 10 la caffeneaua aia din Mall? *Cosmin*
-Suna ok.*Irene*
-De acord.*Larisa*
Apoi copii au intors capul spre Bogdan.
-De ce va uitati la mine?*Bogdan*
-Pentru ca propunerea e valabila si pentru tine?*Cosmin*
-A,da? Ah,ok atunci.
Fetele au facut cumparaturi, baietii s-au plimbat,iar la ora 10 cei patru erau in caffenea. Pacat ca linistea le-a fost intrerupta de...
Bogdan ajunge la el acasa. Era stresat de cearta pe care nu o terminase cu mama lui. Dar el nu stia ca mai are si o alta "surpriza" acasa.
-Unde ai fost?*mama lui*
-Cu prietenii .*Bogdan*
-Puteai sa imi zici si mie.
-Erai prea nervoasa.
-Bogdan,cand vei accepta situatia?
-Niciodata!
-Dar...
-Nu am fost de acord sa te desparti de tata, iar acum nu sunt de acord sa te recasatoresti cu omul asta!
-Dar ce are?
-Nu stiu,dar nu-mi inspira incredere.
-Ti-ai facut o parere proasta Bogdan.
-Si mi-o sustin. Nu vreau un nou tata. Il vreau pe TATA.
-Dar stii ca nu va veni inapoi.
-Deoarece tu nu-l primesti.
-Bogdan,exista o limita si tu ai intrecut-o.
-Bine.
Cearta lor se auzea din bucatarie,unde era Sandu.Acesta iesi sa vada ce-i cu galagia. Insa a fost o miscare proasta.
-De ce va certati?*Sandu*
-A, era aici.*Bogdan*
-Da,eram. Bogdan,ce se intampla?*Sandu*
-Ma duc la mine in camera.*Bogdan*
-Mai gandeste-te la ce am vorbit azi-dimineata.*mama*
-Da,m-am gandit.*Bogdan*
-Si?*mama*
-Si nu! *Bogdan*
Baiatul s-a dus in camera lui,a inchis bine usa si a deschis calculatorul. Si-a luat castile si a ascultat muzica.
In bucatarie...
-Nu ma accepta,nu?*Sandu*
-Nu ca nu te accepta,nu accepta aceasta situatie. Daca erai nu stiu,prieten de familie sau un profesor de-al lui sigur va intelegeati super. Dar el nu accepta faptul ca va avea un nou tata.*mama lui Bogdan*
-Mi-as dori cu adevarat sa ma accepte.
-Nu il judeca,e un baiat bun. Lasa-i doar timp.
-Dar,nu va mai certati,ok? Nu-l mai stresa atata si tu...
-Voi incerca.
Sandu a plecat caci era destul de tarziu. Bogdan nu a putut dormi decat cateva ore... Apoi s-a trezit si a plecat de acasa fara stirea mamei lui.
Duminica dimineata
Bogdan hoinarea prin oras.Nu avea idee unde se duce.Doar mergea. S-a oprit intr-un parc si dintr-o intamplare, s-a intalnit cu Cosmin.
-Hei,ce faci?*Cosmin*
-Hm,bine. Tu?*Bogdan*
-Am iesit sa iau o gura de aer.
-A.
-Chiar esti in regula?
-Da-da. De ce?
-Pari ... nu stiu, foarte ganditor.
-Aa, eh,e normal. Tre sa gandim,nu?
-Da,cum zici tu.*razand*
Pe Cosmin il striga cineva.
-Heeeeei,Cosmin!
-Aa,hei. Ce faci?*Cosmin*
Acel cineva era Larisa. Fata era insotita de Irene.
-Mergem la niste cumparaturi.*Irene*
-Logic. Distractie placuta.*Cosmin*
-Multumim.*Irene*
-Ai patit ceva?*Larisa catre Bogdan*
-De ce toata lumea ma intreaba asta?*Bogdan,cu un zambet pe fata*
-Intrebam doar.
-Nu,nu am nimic.
-Ok.
-Hei,ce ziceti sa ne intalnim pe la 10 la caffeneaua aia din Mall? *Cosmin*
-Suna ok.*Irene*
-De acord.*Larisa*
Apoi copii au intors capul spre Bogdan.
-De ce va uitati la mine?*Bogdan*
-Pentru ca propunerea e valabila si pentru tine?*Cosmin*
-A,da? Ah,ok atunci.
Fetele au facut cumparaturi, baietii s-au plimbat,iar la ora 10 cei patru erau in caffenea. Pacat ca linistea le-a fost intrerupta de...
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 15
Pacat ca linistea le-a fost intrerupta de Lucian.
-Hei. Buna iubi.*Lucian*
Cosmin deranjat de vorbele lui s-a ridicat in picioare :
-Cat timp ii vei mai zice asa? Stii doar ca v-ati despartit acum mult timp.*Cosmin*
-E totusi iubita mea.*Lucian*
-Nu,nu este!*Bogdan*
-Si tu cine mai esti? Aa,da,tipul acela…*Lucian*
-Ce tip?*Larisa*
-Pai..*Lucian a fost intrerupt*
-Ce legatura am cu tine de ma cunosti? Eu nu te cunosc.*Bogdan*
-Esti tipul care statea langa cladire cand m-am „certat” ultima oara cu Larisa.*Lucian*
Larisa s-a intors spre Bogdan.( daca va mai aduceti aminte,cearta din partea a 9 a). Bogdan s-a uitat cu o privire gen „vorbim mai incolo”, iar Larisa s-a intors catre Lucian.
-Stii,chiar nu am chef de tine acum. Pleaca. Oricum nu stiu de ce tot ma mai cauti.*Larisa*
-Am sa plec,de dragul tau.*Lucian*
Dupa ce Lucian a pelcat,in spate se tot discuta.
-Ce lingusitoooooor! Imi vine sa-l omor eu in locul tau!*Irene*
-Lasa,nu vreau sa devii criminala din cauza unui prost.* razand, Larisa*
-Pe bune ,e enervant. Cand erati impreuna era numai lapte si miere si acum…*Cosmin*
-Bogdan, asteapta-ma. Trebuie sa vorbim.*Larisa*
Erau pe punctul de a pleca si ceilalti.
-Ok,atunci eu plec cu Irene.*Cosmin*
-Da.*Larisa*
-Paaa.*Irene*
Cei doi pleaca.
-Va iesi urat.*Cosmin*
-Da, pacat de Bogdan ,nu cred ca ar vrea s-o vada pe Larisa nervoasa.*Irene*
Intorcandu-ne la cei doi care au plecat…
-Ai fost acolo…si ai auzit.*Larisa*
-Mda…*Bogdan*
-Deci stiai.
-Ce?
-Ca ne-am despartit.
-Da.
-A…
Timp de 5 minute nici unul nu a mai vorbit.
-Altceva ai mai auzit?*Larisa*
-Nu.*Bogdan*
-Nici motivul?
-Nici. Dar,as vrea sa-l stiu.
-Lasa.*a raspuns Larisa imeidat* Mai bine nu.
Pe drum s-a intalnit cu Simona.
-Hei.*Simona*
-Ce?*Larisa*
-Vroiam sa te anunt ca am o noua cucerire.
-Si ce ma intereseaza pe mine asta?
-Poi,ar trebui. Stii cine e?
-Cine?
-Lucian.
-Si?
-Si nu te deranjeaza?
-Nu.
-Ce fel de fosta iubita esti?
-Ce fel de parere ai despre mine?
-Nu tocmai buna.
-Pacat. Daca ai fi stiu adevaratul motiv,nu ai mai fi fost mirata de raspunsul meu.
-Pai nu este ca el s-a comportat ca un „magar” cu tine? Asta stie toata lumea.
-Este jumatate adevarat.
-Atunci zi adevarul
-Nu am aceasta intentie. Acum,te rog, ne grabim. Pa.
-Ce caracter…* a zis Simona in spatele lor,insa Larisa era prea concentrata asupra problemei cu Bogdan sa ii mai arunce vro privire Simonei*
-Deci, zi-mi. Care este motivul?*Bogdan*
-Chiar vrei sa stii?*Larisa*
-Daaaa.
-Ok,iti zic. Dar fii atent ca nu repet.
-Bine. Te ascult.
-Motivul este…
-Hei. Buna iubi.*Lucian*
Cosmin deranjat de vorbele lui s-a ridicat in picioare :
-Cat timp ii vei mai zice asa? Stii doar ca v-ati despartit acum mult timp.*Cosmin*
-E totusi iubita mea.*Lucian*
-Nu,nu este!*Bogdan*
-Si tu cine mai esti? Aa,da,tipul acela…*Lucian*
-Ce tip?*Larisa*
-Pai..*Lucian a fost intrerupt*
-Ce legatura am cu tine de ma cunosti? Eu nu te cunosc.*Bogdan*
-Esti tipul care statea langa cladire cand m-am „certat” ultima oara cu Larisa.*Lucian*
Larisa s-a intors spre Bogdan.( daca va mai aduceti aminte,cearta din partea a 9 a). Bogdan s-a uitat cu o privire gen „vorbim mai incolo”, iar Larisa s-a intors catre Lucian.
-Stii,chiar nu am chef de tine acum. Pleaca. Oricum nu stiu de ce tot ma mai cauti.*Larisa*
-Am sa plec,de dragul tau.*Lucian*
Dupa ce Lucian a pelcat,in spate se tot discuta.
-Ce lingusitoooooor! Imi vine sa-l omor eu in locul tau!*Irene*
-Lasa,nu vreau sa devii criminala din cauza unui prost.* razand, Larisa*
-Pe bune ,e enervant. Cand erati impreuna era numai lapte si miere si acum…*Cosmin*
-Bogdan, asteapta-ma. Trebuie sa vorbim.*Larisa*
Erau pe punctul de a pleca si ceilalti.
-Ok,atunci eu plec cu Irene.*Cosmin*
-Da.*Larisa*
-Paaa.*Irene*
Cei doi pleaca.
-Va iesi urat.*Cosmin*
-Da, pacat de Bogdan ,nu cred ca ar vrea s-o vada pe Larisa nervoasa.*Irene*
Intorcandu-ne la cei doi care au plecat…
-Ai fost acolo…si ai auzit.*Larisa*
-Mda…*Bogdan*
-Deci stiai.
-Ce?
-Ca ne-am despartit.
-Da.
-A…
Timp de 5 minute nici unul nu a mai vorbit.
-Altceva ai mai auzit?*Larisa*
-Nu.*Bogdan*
-Nici motivul?
-Nici. Dar,as vrea sa-l stiu.
-Lasa.*a raspuns Larisa imeidat* Mai bine nu.
Pe drum s-a intalnit cu Simona.
-Hei.*Simona*
-Ce?*Larisa*
-Vroiam sa te anunt ca am o noua cucerire.
-Si ce ma intereseaza pe mine asta?
-Poi,ar trebui. Stii cine e?
-Cine?
-Lucian.
-Si?
-Si nu te deranjeaza?
-Nu.
-Ce fel de fosta iubita esti?
-Ce fel de parere ai despre mine?
-Nu tocmai buna.
-Pacat. Daca ai fi stiu adevaratul motiv,nu ai mai fi fost mirata de raspunsul meu.
-Pai nu este ca el s-a comportat ca un „magar” cu tine? Asta stie toata lumea.
-Este jumatate adevarat.
-Atunci zi adevarul
-Nu am aceasta intentie. Acum,te rog, ne grabim. Pa.
-Ce caracter…* a zis Simona in spatele lor,insa Larisa era prea concentrata asupra problemei cu Bogdan sa ii mai arunce vro privire Simonei*
-Deci, zi-mi. Care este motivul?*Bogdan*
-Chiar vrei sa stii?*Larisa*
-Daaaa.
-Ok,iti zic. Dar fii atent ca nu repet.
-Bine. Te ascult.
-Motivul este…
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 16
Insa Larisa nu a reusit sa isi termine ideea caci Irene venea alergand spre ei.
-Larisa,Larisa. Vin-o neaparat acasa la tine!*Irene*
-Larisa,Larisa. Vin-o neaparat acasa la tine!*Irene*
-De ce? Ce s-a intamplat?*Larisa*
-Nu am timp sa-ti zic,vin-o!
Toti 3 fugeau spre casa Larisei,norocul lor ca nu mai era asa mult drum de parcurs. Acasa la fata era Cosmin tinandu-l pe Alex langa el. Cosmin se certa cu niste necunoscuti.
-Ma scuzati? Ce se intampla aici?*Larisa*
-Larii, bine ca ai venit!*Alex*
Alex s-a aruncat in bratele Larisei.
-Acesta este baiatul meu.*doamna*
-Poftim?*Larisa*
-Nu,nu e! E fratele ei! *Cosmin*
Larisa i-a facut o privire lui Cosmin sa taca si asa a facut.
-Ce document aveti sa arate ca Alex e baiatul dumneavoastra?*Larisa*
-Mai intai de toate, numele lui nu este Alex,este Denis. Denis Constantinescu. Acesta este documentul.*iar doamna i-a inmanat o hartie*
Toti copii, Larisa, Cosmin,Irene si Bogdan s-au uitat pe document.
-Da…intradevar. *Larisa*
Fata s-a retras pentru cateva momente si si-a sunat parintii. Dupa putin timp parintii lui Alex si a Larisei erau acasa.
-Doaman, haide-ti sa discutam.*tatal Larisei*
-De acord.*doamna*
In lipsa adultilor…
-Lariii,ce ma fac?*Alex*
-Cum adica pitic?*Larisa*
-Daca ma ia?
-Nu te ia!*Cosmin*
-Nu ii lasam sa te ia.*Irene*
-Cum? Crezi ca te vor putea lua? Da eu ce fac? Stau in gradina si dorm?*Larisa*
-Nu ma lasati!*Alex*
-Nu!*copii*
Dupa lungi discutii adulti au cazut de acord.
-Deci?*Larisa*
-Cred ca prietenii tai vor sa plece,sunt obositi.*tatal Larisei*
-Nu plecam pana nu stim soarta piciului asta mic.*Irene*
-Oh,in regula. Intradevar,aceea este mama lui.*tatal Larisei*
-Si? Il va lua?*Cosmin*
-Nu se poateee!*Larisa*
-Nu. Asta in nici un caz. Dar va veni sa-l viziteze, va petrece timp cu el…*tatal*
Cei 4 prieteni au iesit in gradina pentru a discuta si ei problema.
-Dar daca incearca sa-l ia pe Alex cand nu sunteti atenti, cand ar trebui sa „petreaca timpul cu el”? *Cosmin*
-Vom sta mereu cu Alex cand vine ea. Nu o s-o lasam sa-l ia. NU !*Larisa*
-Vom fi aici cu tine.*Irene*
-Da.*Bogdan si Cosmin*
Prietenii Larisei au plecat. Fata a primit pe telefon un sms. In sms scria….
-Nu am timp sa-ti zic,vin-o!
Toti 3 fugeau spre casa Larisei,norocul lor ca nu mai era asa mult drum de parcurs. Acasa la fata era Cosmin tinandu-l pe Alex langa el. Cosmin se certa cu niste necunoscuti.
-Ma scuzati? Ce se intampla aici?*Larisa*
-Larii, bine ca ai venit!*Alex*
Alex s-a aruncat in bratele Larisei.
-Acesta este baiatul meu.*doamna*
-Poftim?*Larisa*
-Nu,nu e! E fratele ei! *Cosmin*
Larisa i-a facut o privire lui Cosmin sa taca si asa a facut.
-Ce document aveti sa arate ca Alex e baiatul dumneavoastra?*Larisa*
-Mai intai de toate, numele lui nu este Alex,este Denis. Denis Constantinescu. Acesta este documentul.*iar doamna i-a inmanat o hartie*
Toti copii, Larisa, Cosmin,Irene si Bogdan s-au uitat pe document.
-Da…intradevar. *Larisa*
Fata s-a retras pentru cateva momente si si-a sunat parintii. Dupa putin timp parintii lui Alex si a Larisei erau acasa.
-Doaman, haide-ti sa discutam.*tatal Larisei*
-De acord.*doamna*
In lipsa adultilor…
-Lariii,ce ma fac?*Alex*
-Cum adica pitic?*Larisa*
-Daca ma ia?
-Nu te ia!*Cosmin*
-Nu ii lasam sa te ia.*Irene*
-Cum? Crezi ca te vor putea lua? Da eu ce fac? Stau in gradina si dorm?*Larisa*
-Nu ma lasati!*Alex*
-Nu!*copii*
Dupa lungi discutii adulti au cazut de acord.
-Deci?*Larisa*
-Cred ca prietenii tai vor sa plece,sunt obositi.*tatal Larisei*
-Nu plecam pana nu stim soarta piciului asta mic.*Irene*
-Oh,in regula. Intradevar,aceea este mama lui.*tatal Larisei*
-Si? Il va lua?*Cosmin*
-Nu se poateee!*Larisa*
-Nu. Asta in nici un caz. Dar va veni sa-l viziteze, va petrece timp cu el…*tatal*
Cei 4 prieteni au iesit in gradina pentru a discuta si ei problema.
-Dar daca incearca sa-l ia pe Alex cand nu sunteti atenti, cand ar trebui sa „petreaca timpul cu el”? *Cosmin*
-Vom sta mereu cu Alex cand vine ea. Nu o s-o lasam sa-l ia. NU !*Larisa*
-Vom fi aici cu tine.*Irene*
-Da.*Bogdan si Cosmin*
Prietenii Larisei au plecat. Fata a primit pe telefon un sms. In sms scria….
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 17
In sms scria
„Vin-o maine la teatrul din centru pentru a discuta despre fratele tau. Se pare ca nu am putut sa ma inteleg cu parintii tai. Doamna Constantinescu.”
„Vin-o maine la teatrul din centru pentru a discuta despre fratele tau. Se pare ca nu am putut sa ma inteleg cu parintii tai. Doamna Constantinescu.”
-Ce mesaj ai primit?*Irene*
-Aaa,nimic. Spune ca am castigat 2.000.000 de euro. Stii si tu,farse…*Larisa*
-E tarziu,eu plec. Bogdan, frate,vii si tu?*Cosmin*
-Da. Pa fetelor.*Bogdan*
-Pa.*fetele*
-Si tu Irene? Mai stai?*Larisa*
-Putin,o astept pe mama. De ce?Ma dai afara?*Irene razand*
-Nu,doamne fereste. Poti sta cat vrei,stii doar.*Larisa*
-Da,stiu.*Irene*
Pana la urma si Irene a plecat la ea acasa, iar Larisa a ramas singura in gradina gandindu-se daca sa accepte intalnirea cu asa zisa mama a fratelui ei sau nu.
Fata a urcat in camera ei si s-a trantit in pat.A luat din sertar jurnalul si a inceput sa scrie:
„Oh,cate s-au intamplat draga jurnalule. In primul rand Lucian insista sa-mi zica „iubi” ceea ce e enervant. Iar in al doilea rand , mama ,sau asa zisa mama a lui Alex a venit acum sa-l ia! E o mare problema. E ingrozitor! Aaa,si mama lui mi-a facut o invitatie maine sa discut cu ea in legatura cu fartemiu. Ah,si era sa uiiit! Se intampla ceva ciudat cu Bogdan. Vrea sa stie tot despre fosta mea relatie. Nici nu stiu la ce sa ma gandesc mai intai.Cate problemeee ! x_x. Macar Toto ma mai face sa rad putin ♥ Ah,hai ca ma duc sa ma culc. Tre sa ma gandesc bine in noaptea asta ce fac maine… „
Dimineata a sosit rapid pentru Larisa. Fata s-a trezit foarte serioasa, s-a imbracat si a plecat. Nici macar micul dejun nu l-a luat. Si-a lasat telefonul acasa,din graba era sa uite si usa s-o inchida. Era foarte aeriana .
Fata si-a spus in gand „Gata, revino cu picioarele pe Pamant. Va fi totul ok. Bine? Bine.”
Si a ajuns la teatrul din centru. Acolo era o cafenea unde se afla doamna Constantinescu.
-Ma bucur ca mi-ai acceptat invitatia.*doamna Constantinescu,cu un zambet cald pe fata”
-D-da.*Larisa*
-Uite,eu nu sunt asa dura cum am fost ieri. Ieri eram mai panicata,sa zic asa. Aseara m-am tot gandit si ,nici tu si nici parintii tai nu sunt vinovati pentru ceea ce s-a intamplat cu fiul meu. Imi pare nespus de rau ca v-am lasat baiatul meu ca o povara atatia ani.
-Dar Alex, ah, Denis, nu a fost o povara, deloc.
-As dori sa platesc cheltuielile fiului meu.
-Nu este necesar. Nu l-am luat la noi in familie ca apoi sa secam familia lui adevarata de bani. Daca l-ati lasa in continuare la noi,ar fi rasplata perfecta.
-Oh,dar nu pot face asa ceva.
-…*Larisa se uita ba in pamant, ba la fereastra*
-Ah, scuza-ma,acum chiar nu mai pot sta. Trebuie sa plec. Dar,pana ma intorc, Denis ramane la voi.
-Asta fiind cand?
-Aproximativ o luna.
„O luna?!” in gandul fetei.
-Ok.*Larisa*
-O zi buna.
-La revedere.
Larisa a plecat si ea dupa 10 minute.
Nu am mai auzit demult stiri despre Bogdan si familia lui,nu? Hai sa vedem ce fac.
Bogdan e acasa,in camera lui, la calculator. Astepta sa treaca timpul sa plece la scoala. Mama lui era plecata. Unde ,cu cine? In oras cu Sandu. Eh,si ora pelcarii a venit,asa ca s-a imbracat si a plecat la scoala. Ok,deci nimic nou pe la Bogdan.
La scoala inca nu se sunase. Irene,Larisa si Cosmin vorbeau.
-Azi…m-am intalnit cu doamna Constantinescu.*Larisa*
-Pe bune?!*Irene*
-Si ce-ati vorbit?*Cosmin*
-Vroia sa plateasca cheltuielile lui Alex.*Larisa*
-Sunt nenumarabile.*Cosmin*
-Oricum,nu va fi langa noi prea des.*Larisa*
-Cum asa?*Irene*
-E plecata cel putin o luna.*Larisa*
-Ce bine.*Irene*
-Ttttrrr- ~clopotelul~
-Hai sa mergem la ore.*Cosmin*
-Bafta!*Larisa*
-La fel!*Irene si Cosmin*
Larisa a plecat in clasa cu gandurile ei…
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 18
La ore…
-Larisa, imi poti spune ce lectie am avut azi?*profu de istorie*
-Larisa, imi poti spune ce lectie am avut azi?*profu de istorie*
-Cum? Eu?*Larisa*
-Da,tu.*profu*
-Pai…*Larisa*
Din spatele fetei se aude „Egalitate si dreptate” (daca titlul lectiei nu e bun,scuzati-ma. Inca nu am ajuns intr-a 8 a sa stiu ce lectii sunt atunci)
-Egalitate si dreptate…cred.*Larisa*
-Mda. Asa e. Bine,dar astazi trecem la o noua lectie…*profu*
Apoi profesorul a predat. In pauza..
-Multumesc ca mi-ai suflat.*Larisa*
-Nu ai pentru ce. Dar ce-ai patit? Pe langa faptul ca nu stiai TITLUL, nici atenta nu erai.*Bogdan*
-Aa,nimic,nimic.*Larisa*
-Cu Alex cum mai e?*Bogdan*
-Ok. Am vorbit cu mama lui si o luna va sta tot la noi.*Larisa*
In timp ce vorbeau, Cosmin venea spre ei.
-Hei omule,ce faci?*Cosmin*
-Stateam.*Bogdan*
-Aa,ok. Vin-o cu mine,te cauta un domn.*Cosmin*
-Un domn? Pe mine?*Bogdan*
-Da.*Cosmin*
-Ok.Larisa,vin imediat.*Bogdan*
-Da,mergi. Ma duc la Irene.*Larisa*
Cei doi baieti au plecat. Au ajuns in fata scolii. Acolo…
-Buna Bogdan.*Sandu*
-Hai sa plecam Cosmin.*Bogdan*
-Nu,stai. Vreau sa vorbim.*Sandu*
Cosmin se uita nedumerit la cei doi.
-Nu am timp. Trebuie sa se sune de intrare.*Bogdan
-Atunci te astept dupa ore.*Sandu*
-Cum vrei.*aproape soptit*
Dupa aceasta mini discutie cei doi baieti au plecat in scoala,la clasele lor.
Ce au vorbit cele doua prietene, Larisa si Irene? Aflam acum:
-Cred ca mor.*Larisa*
-Ce s-a mai intamplat?*Irene*
-Nimic,dar ceea ce s-a intamplat pana acum nu crezi ca e de ajuns?
-Ai dreptate.
-Saptamana viitoare stau acasa,nu-mi pasa ce zic ceilalti, imi iau scutire medicala, nu stiu ce fac.Dar tre sa ma odihnesc.
-Decat s-o iei razna mai bine stai acasa.Dar,cu Bogdan cum a ramas?
-Cum sa ramana? Nici nu stiu. Nu am reusit sa terminam discutia.
-Si nu o terminati?
-Nu am starea necesara sa discut acum.
-Ok.
-Abia astept sa scap de aceste probleme.
-Dar vor aparea altele.
-Da. Viata tampita.
-Nu avem ce face…
-Pacat. As da timpul inapoi si…
-Si?
Larisa nu a mai continuat ceea ce vroia sa zica deoarece atunci o vazuse pe Simona.
-Larisa,ce-i cu fata ta?*Simona*
-La o adica,ce te intereseaza?*Larisa*
-Nu ma intereseaza,dar pana si eu am observat ca esti altfel fata de cum esti de obicei.*Simona*
-Culmea Simona, tu niciodata nu observi nimic.*Irene*
-Te-a bagat cineva in seama?*Simona*
-Nu trebuie sa-mi dai tu voie sa ma bag in seama.*Irene*
-A ,da?*Simona*
-DA!*Irene*
Larisa a tras-o pe Irene usor langa ea si i-a soptit sa nu se certe cu Simona deoarece nu are rost.
Orele s-au terminat si toti elevii au plecat de la scoala. Bogdan s-a intalnit cu Sandu iar ceilalti 3 au plecat acasa. Larisa era slabita de puteri asa ca s-a asezat pe o banca.
-Lari,esti ok?!*Irene*
-Nu am nimic,nu…*Larisa*
-Esti foarte palida.*Cosmin*
-Poate ca trebuie sa stai acasa incepand de maine.*Irene*
-Da-da.Asa voi face…Sa ajung acasa..*Larisa*
-Hai sa luam un taxi, nu esti in stare sa mergi pana acasa.*Cosmin*
-Da. Il chem acum.*Irene*
Acasa…
-Esti bine draga?*mama*
-D-da.*Larisa*
-Du-te si intinde-te.*mama*
Ca sa fac si o gluma, fata s-a intins,insa nu in pat,ci pe jos. A lesinat. Toata lumea s-a agitat, au chemat salvarea,etc. Cand au ajuns la spital telefonul Larisei a sunat.
-Alo?*Irene*
-Da,tu.*profu*
-Pai…*Larisa*
Din spatele fetei se aude „Egalitate si dreptate” (daca titlul lectiei nu e bun,scuzati-ma. Inca nu am ajuns intr-a 8 a sa stiu ce lectii sunt atunci)
-Egalitate si dreptate…cred.*Larisa*
-Mda. Asa e. Bine,dar astazi trecem la o noua lectie…*profu*
Apoi profesorul a predat. In pauza..
-Multumesc ca mi-ai suflat.*Larisa*
-Nu ai pentru ce. Dar ce-ai patit? Pe langa faptul ca nu stiai TITLUL, nici atenta nu erai.*Bogdan*
-Aa,nimic,nimic.*Larisa*
-Cu Alex cum mai e?*Bogdan*
-Ok. Am vorbit cu mama lui si o luna va sta tot la noi.*Larisa*
In timp ce vorbeau, Cosmin venea spre ei.
-Hei omule,ce faci?*Cosmin*
-Stateam.*Bogdan*
-Aa,ok. Vin-o cu mine,te cauta un domn.*Cosmin*
-Un domn? Pe mine?*Bogdan*
-Da.*Cosmin*
-Ok.Larisa,vin imediat.*Bogdan*
-Da,mergi. Ma duc la Irene.*Larisa*
Cei doi baieti au plecat. Au ajuns in fata scolii. Acolo…
-Buna Bogdan.*Sandu*
-Hai sa plecam Cosmin.*Bogdan*
-Nu,stai. Vreau sa vorbim.*Sandu*
Cosmin se uita nedumerit la cei doi.
-Nu am timp. Trebuie sa se sune de intrare.*Bogdan
-Atunci te astept dupa ore.*Sandu*
-Cum vrei.*aproape soptit*
Dupa aceasta mini discutie cei doi baieti au plecat in scoala,la clasele lor.
Ce au vorbit cele doua prietene, Larisa si Irene? Aflam acum:
-Cred ca mor.*Larisa*
-Ce s-a mai intamplat?*Irene*
-Nimic,dar ceea ce s-a intamplat pana acum nu crezi ca e de ajuns?
-Ai dreptate.
-Saptamana viitoare stau acasa,nu-mi pasa ce zic ceilalti, imi iau scutire medicala, nu stiu ce fac.Dar tre sa ma odihnesc.
-Decat s-o iei razna mai bine stai acasa.Dar,cu Bogdan cum a ramas?
-Cum sa ramana? Nici nu stiu. Nu am reusit sa terminam discutia.
-Si nu o terminati?
-Nu am starea necesara sa discut acum.
-Ok.
-Abia astept sa scap de aceste probleme.
-Dar vor aparea altele.
-Da. Viata tampita.
-Nu avem ce face…
-Pacat. As da timpul inapoi si…
-Si?
Larisa nu a mai continuat ceea ce vroia sa zica deoarece atunci o vazuse pe Simona.
-Larisa,ce-i cu fata ta?*Simona*
-La o adica,ce te intereseaza?*Larisa*
-Nu ma intereseaza,dar pana si eu am observat ca esti altfel fata de cum esti de obicei.*Simona*
-Culmea Simona, tu niciodata nu observi nimic.*Irene*
-Te-a bagat cineva in seama?*Simona*
-Nu trebuie sa-mi dai tu voie sa ma bag in seama.*Irene*
-A ,da?*Simona*
-DA!*Irene*
Larisa a tras-o pe Irene usor langa ea si i-a soptit sa nu se certe cu Simona deoarece nu are rost.
Orele s-au terminat si toti elevii au plecat de la scoala. Bogdan s-a intalnit cu Sandu iar ceilalti 3 au plecat acasa. Larisa era slabita de puteri asa ca s-a asezat pe o banca.
-Lari,esti ok?!*Irene*
-Nu am nimic,nu…*Larisa*
-Esti foarte palida.*Cosmin*
-Poate ca trebuie sa stai acasa incepand de maine.*Irene*
-Da-da.Asa voi face…Sa ajung acasa..*Larisa*
-Hai sa luam un taxi, nu esti in stare sa mergi pana acasa.*Cosmin*
-Da. Il chem acum.*Irene*
Acasa…
-Esti bine draga?*mama*
-D-da.*Larisa*
-Du-te si intinde-te.*mama*
Ca sa fac si o gluma, fata s-a intins,insa nu in pat,ci pe jos. A lesinat. Toata lumea s-a agitat, au chemat salvarea,etc. Cand au ajuns la spital telefonul Larisei a sunat.
-Alo?*Irene*
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 19
-Alo?*Irene*
-Alo? Larisa?*cineva*
-Nu,sunt Irene.
-Alo? Larisa?*cineva*
-Nu,sunt Irene.
-Irene? De ce raspunzi la telefonul Larisei?*cineva*
-Da cine esti?*Irene*
-Bogdan.
-Aaa. Bogdan,vin-o la spital daca vrei sa vorbesti cu Larisa…
-La spital?! Vin imediat.
Si a inchis. A plecat din locul unde era alergand spre spital. In acest timp doctorul a venit in camera unde se aflau ei.
-Domnule doctor. Ce s-a intamplat cu fiica mea?*mama*
-Doamna,nu va panicati. A avut doar o scadere de calciu. Plus stresul pe care l-a acumulat, nedormitul… e normal.*doctorul*
-A-am inteles.*mama*
-Trebuie sa stea acasa saptamana aceasta.*doctorul*
-I-am zis eu.*Irene*
-Si cand v-a pleca din spital?*Cosmin*
-Maine, astazi as vrea s-o mai tin sub supraveghere.*doctorul*
-Desigur.*mama*
Irene,Cosmin si mama Larisei au plecat acasa. In urma lor, Bogdan alerga pe coridoarele spitalului in cautarea fetei. A ajuns in camera unde era ea.
-Bogdan?*Larisa*
-Ce ti s-a intamplat? Te doare ceva?*Bogdan*
-Nuuu. Doar am ..lesinat.
-Esti bine acum?
-Da.Sunt. Tu ce faci?
-Eu,acum bine.
-Mi-a zis Irene ca m-ai sunat.
-Da.
-Deci,ce e?
-Pai,nimic.Nu conteaza.
-Zi.
-Nu,sincer,vroiam sa vad ce mai faci.Eram nervos.
-De ce?
-Probleme cu familia…
Ce probleme avea Bogdan iar cu familia? Sa va zic.
Stiti ca Bogdan si Sandu ar fi trebuit sa se intalneasca dupa ore.Ei bine,nu a mai fost asa. Bogdan a pecat prin alta parte decat fata scolii,unde il astepta Sandu asa ca nu au mai vorbit.Dar nu a scapat. Dintr-o coinvidenta Sandu a venit la el acasa sa vorbeasca cu mama lui despre o viitoare calatorie si atunci l-a prins pe baiat si au vorbit,dar ce discutie au avuuut…
-Ce cauti aici?*Bogdan*
-Nu trebuia sa ne vedem dupa ore?*Sandu*
-Am uitat.
-Sau nu ai vrut?
-Am uitat!
-Fiule,Sandu tocmai vroia sa zica ceva,asa ca lasa-l.*mama lui Bogdan*
-Sa zica.*Bodagn*
-In acest week-end as dori sa va duc la munte.*Sandu*
-Desigur.*mama lui Bogdan*
-Ca nu.*Bogdan*
-Nu vrei?*Sandu*
-Nu!*Bogdan*
-Bogdan!*mama lui*
-Nu vin. Cum ma poti convinge?Sa vad.*Bogdan*
-Ei bine,iti poti aduce prietenii cu tine.*Sandu*
-Nu!*Bogdan*
-Mai gandeste-te.*mama lui*
Desigur,in mintea lui Bogdan era ceva de genul „ Lasa sa-l pacalesc acum ca nu vreau,astfel castig o excursie cu prietenii” . Haios.. De aceea Bogdan a sunat-o pe Larisa atunci,s-o anunte dar in momentul cand a auzit ca-i la spital a uitat tot.
Sa ne intoarcem in prezent,la Bogdan si Larisa.
-Si,intr- saptamana,aproximativ,te faci bine?*Bogdan*
-Asa sper.*Larisa*
-Anunta-ma vineri cum esti..
-De ce?
-Eh, sa stiu ce mai faci.
-O-ok..
-Si, cand iti dau drumul din spital?
-Maine,asa a zis doctorul.
-Aa. Atunci,voi veni maine dupa-amiaza cu lectiile.
-Multumesc.
-Pentru putin.. Dar mai tarziu trebuie sa-mi ma rasplatesti.*Bogdan,facand
-Desigur,orice se plateste pe lumea asta.*Larisa*
Intra o asistenta…
-Imi pare rau tinere. Orele de vizita s-au incheiat.*asistenta*
-Desigur. Ne vedem maine.*Bogdan*
-Da.Pa.*Larisa*
-Da cine esti?*Irene*
-Bogdan.
-Aaa. Bogdan,vin-o la spital daca vrei sa vorbesti cu Larisa…
-La spital?! Vin imediat.
Si a inchis. A plecat din locul unde era alergand spre spital. In acest timp doctorul a venit in camera unde se aflau ei.
-Domnule doctor. Ce s-a intamplat cu fiica mea?*mama*
-Doamna,nu va panicati. A avut doar o scadere de calciu. Plus stresul pe care l-a acumulat, nedormitul… e normal.*doctorul*
-A-am inteles.*mama*
-Trebuie sa stea acasa saptamana aceasta.*doctorul*
-I-am zis eu.*Irene*
-Si cand v-a pleca din spital?*Cosmin*
-Maine, astazi as vrea s-o mai tin sub supraveghere.*doctorul*
-Desigur.*mama*
Irene,Cosmin si mama Larisei au plecat acasa. In urma lor, Bogdan alerga pe coridoarele spitalului in cautarea fetei. A ajuns in camera unde era ea.
-Bogdan?*Larisa*
-Ce ti s-a intamplat? Te doare ceva?*Bogdan*
-Nuuu. Doar am ..lesinat.
-Esti bine acum?
-Da.Sunt. Tu ce faci?
-Eu,acum bine.
-Mi-a zis Irene ca m-ai sunat.
-Da.
-Deci,ce e?
-Pai,nimic.Nu conteaza.
-Zi.
-Nu,sincer,vroiam sa vad ce mai faci.Eram nervos.
-De ce?
-Probleme cu familia…
Ce probleme avea Bogdan iar cu familia? Sa va zic.
Stiti ca Bogdan si Sandu ar fi trebuit sa se intalneasca dupa ore.Ei bine,nu a mai fost asa. Bogdan a pecat prin alta parte decat fata scolii,unde il astepta Sandu asa ca nu au mai vorbit.Dar nu a scapat. Dintr-o coinvidenta Sandu a venit la el acasa sa vorbeasca cu mama lui despre o viitoare calatorie si atunci l-a prins pe baiat si au vorbit,dar ce discutie au avuuut…
-Ce cauti aici?*Bogdan*
-Nu trebuia sa ne vedem dupa ore?*Sandu*
-Am uitat.
-Sau nu ai vrut?
-Am uitat!
-Fiule,Sandu tocmai vroia sa zica ceva,asa ca lasa-l.*mama lui Bogdan*
-Sa zica.*Bodagn*
-In acest week-end as dori sa va duc la munte.*Sandu*
-Desigur.*mama lui Bogdan*
-Ca nu.*Bogdan*
-Nu vrei?*Sandu*
-Nu!*Bogdan*
-Bogdan!*mama lui*
-Nu vin. Cum ma poti convinge?Sa vad.*Bogdan*
-Ei bine,iti poti aduce prietenii cu tine.*Sandu*
-Nu!*Bogdan*
-Mai gandeste-te.*mama lui*
Desigur,in mintea lui Bogdan era ceva de genul „ Lasa sa-l pacalesc acum ca nu vreau,astfel castig o excursie cu prietenii” . Haios.. De aceea Bogdan a sunat-o pe Larisa atunci,s-o anunte dar in momentul cand a auzit ca-i la spital a uitat tot.
Sa ne intoarcem in prezent,la Bogdan si Larisa.
-Si,intr- saptamana,aproximativ,te faci bine?*Bogdan*
-Asa sper.*Larisa*
-Anunta-ma vineri cum esti..
-De ce?
-Eh, sa stiu ce mai faci.
-O-ok..
-Si, cand iti dau drumul din spital?
-Maine,asa a zis doctorul.
-Aa. Atunci,voi veni maine dupa-amiaza cu lectiile.
-Multumesc.
-Pentru putin.. Dar mai tarziu trebuie sa-mi ma rasplatesti.*Bogdan,facand
-Desigur,orice se plateste pe lumea asta.*Larisa*
Intra o asistenta…
-Imi pare rau tinere. Orele de vizita s-au incheiat.*asistenta*
-Desigur. Ne vedem maine.*Bogdan*
-Da.Pa.*Larisa*
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 20
Era marti ,a doua zi de la internarea in spital. Dupa ce a facut ultimul consult medical, doctorul i-a zis ca poate merge acasa. A ajuns in camera ei si s-a trantit in pat. A adormit, iar somnul ei a durat cateva ore. S-a trezit dupa-amiaza,cand soarele apunea.
Si-a luat jurnalul si a scris.
„Nu ma gandeam ca mi se va intampla asta. Cu problemele familiei, am ajuns la spital. Nu dau vina pe ei,doamne fereste. Imi iubesc familia,si il iubesc enorm si pe Alex,dar … Asta e. M-am implicat foarte tare sentimental si am uitat de mine. Acum trebuie sa stau o saptamana numai in casa, pot iesi doar in curte pentru aer. Pana la urma mama biologica a lui Alex mi se pare destul de ok. Sper sa nu mai fie nici o problema pe viitor. Acum astept sa scape Bogdan de la scoala sa-mi poata aduce temele si lectiile. Pana atunci ma duc sa citesc ceva. Si asa in ultimul timp nu am avut timp.”
Si-a luat o carte din biblioteca si s-a dus in curte. Nici nu a citit bine cateva pagini ca a si venit Bogdan.
-Hei.*Bogdan*
-Deja ai scapat?*Larisa*
-Da.
-Cat am dormit? A trecut rapid timpul.
-Te-ai odihnit? Cum te mai simti?
-Sunt ok. Multumesc de grija. Temele le-ai adus?
-Desigur. Am avut grija sa scriu frumos sa intelegi.
-Multumesc ca ti-ai dat silinta.
-Daca nu deranjez voi sta aici pana copii toate lectiile si de ce nu,sa ne facem temele impreuna.
-Oo,super. Demult nu mi-am mai facut temele cu cineva.*Larisa razand*
Cei doi aratau ca niste copii,atunci cand sunt la gradinita si se joaca. Dragalasi, cuminti… Cand fata nu intelegea ceva, baiatul aparea din „intuneric” si-i rezolva dilema, cand nu stia ceva legat de lectie,un detaliu, baiatul ii explica si tot asa.
Lectiile s-au sfarsit tarziu,pe la ora 19:00.
-Vrei un pahar cu suc?*Larisa*
-Daca vrei si tu.*Bogdan*
-Vin imediat cu el.
-Lasa-ma sa te ajut.
-Hei,poate am fost in spital lesinata,dar pot aduce un pahar de suc.
-Nu am vrut sa sune asa..
-Stiu.Stai linistit.Nu m-am suparat.
-Ok.Atunci astept.
Dupa ce fata a adus sucurile…
-Deci, cat vei sta acasa?*Bogdan*
-Toata saptamana.*Larisa*
-Deci toata saptamana voi fi sluga?*razand*
-Nu esti obligat.*serioasa*
-Scuze,astazi am numai glume proaste. Iarta-ma.
-E ok.
-Crede-ma, imi pare bine ca eu sunt cel care te ajuta cu temele. Mai tarziu poate-mi intorci favorul.
-Sigur.Nu ramai fara rasplata.
-E bine atunci.
La usa suna cineva. Larisa s-a dus sa raspunda iar Bogdan era in spatele ei, la distanta de vro 2 metri.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 21
-Buna ziua.*persoana de la usa*
-Buna ziua. Pe cine cautati?*Larisa*
-Pe Bogdan. Din cate am aflat, voi sunteti prieteni foarte buni si ma gandeam ca stii unde e.
-Buna ziua. Pe cine cautati?*Larisa*
-Pe Bogdan. Din cate am aflat, voi sunteti prieteni foarte buni si ma gandeam ca stii unde e.
Bogdan s-a ascuns dupa un perete cand a vazut persoana de la usa,deoarece era mama lui. Baiatul i-a facut un semn discret Larisei prin care sa inteleaga sa nu dea detalii despre venirea lui la ea.
-Dar ce s-a intamplat mai exact?*Larisa*
-A,nu stiu. Trebuia sa fie acasa demult.
-Dumneavoastra sunteti…
-Mama lui.
-Aaa, incantata sa va cunosc.
-De asemenea.
-Nu va faceti griji. Va veni imediat.Sunt sigura de asta.
-Sper doar ca nu a patit nimic.
-Fiti fara grija. Unui adolescent ii trebuie si putina libertate. Va veni el acasa.
-Da. Daca afli ceva vesti,uite numarul meu. Te rog suna-ma.
-Sigur doamna.
-La revedere.
-La revedere.
Mama lui Bogdan a plecat. In acasa…
-Du-te.*Larisa*
-Of,ok-ok.*Bogdan*
-Mersi de teme.
-Vin si maine. Inca nu ai scapat de mine.
-Stiu.*Larisa razand*
Larisa a ramas uitandu-se cum poarta se inchide in urma lui Bogdan. Cum s-a inchis,s-a si deschis,deoarece atunci tocmai venea acasa Alex.
-Hei,pici, mama si tata nu vin acasa?*Larisa*
-Nu,au zis ca iar au o … sedinta de afaceri sau ceva de genu. Si au zis ca vor intarzia. Cica sa nu-i asteptam si sa ne culcam devreme. Cum sa nu.*Alex*
-Aaha. Ti-e foame?
-Daa. Ce avem de mancare?
-Comandam pizza? As vrea sa mananc una.
-Da. De care?
-Uita-te pe masa din bucatarie,e un pliant cu pizza.
S-au dus in bucatarie, si-au ales,au comandat,a venit si au mancat. Au luat 2 pizza pe care le-au mancat pe rand,una cate una.
-Si acum ce facem?*Alex*
-Tu iti faci temele.*Larisa*
-Nu am.
-Sigur?
-Nu.
-Fa-le.
-Dar..
-Nici un dar.
-Bine…Da tu ce faci?
-Bine.De ce intrebi?
-Nu.Tu ce faci cat timp fac eu lectiile.
-Stau pe laptop, la tv.De ce?
-Aaa,deci eu sa fac teme si tu nu.
-Eu mi le-am terminat.
-Aa,da?
-Da.
-Of,bine.Ma duc si eu sa le fac,cred..
-Sigur le faci,nu crezi!
-Da,da. Parca esti mama.
-Mai rau.
Alex s-a dus la teme iar Larisa in camera ei la laptop.
Irene: Larisoooooooooooooooo! Cum te mai simti?
Larisa: Mai bine. Mult mai bine.
Irene: Am vesti noi noute de la scoala.
Larisa: Nu scapa nici un detaliu.
Irene: E despre Simona si Lucian.
Larisa: Ziii mai repede.
Irene: Deci…
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 22
Irene: Deci…Simona si Lucian si-au oficializat relatia.
Larisa:Adica?
Irene: Adica au scris pe facebook.
Larisa:Adica?
Irene: Adica au scris pe facebook.
Larisa: M-ai dat gata. Ce penibil. Oricum, nu sunt rea,deci sper sa le tina relatia.
Irene: Oricum Lucian inca tine la tine.
Larisa: Mie nu mi-a aratat-o.
Irene: Stiu.
Larisa: Altceva?
Irene: Se organizeaza o excursie.
Larisa: Cand,unde,cum,cine?
Irene: Stai calm. Saptamana viitoare, vineri si sambata. Atata stiu.
Larisa: Bine. Sa nu uiti sa ma anunti cand ai noutati.
Irene: Da. A venit Bogdan cu temele?
Larisa: Desigur.
Irene: Ooo.
Larisa: Ce-ai ma?
Irene: Nimic,nimic.
Larisa: Interpretezi,nu?
Irene:Nuu! Doar ca se comporta cam frumos cu tine.
Larisa:Si ce? Ti-e ciuda?
Irene:Mie?!
Larisa:Da,tie.
Irene:Fugi ma. Acum serios vorbind.
Larisa:Ce?
Irene:Cred ca te place.
Larisa: Hai maa. Termina.
Irene: Ok-ok.
Larisa:Mai vorbim. Si-a terminat fratemiu temele ,ma duc sa-l verific.
Irene:Ok.
Larisa a inchis messu si s-a dus la Alex.
-Ti-ai terminat temele?*Larisa*
-Da.*Alex jucandu-se pe calculator*
-Da-mi caietele.
-Lasa,nu te obosi .
-Aaa,deci acum sa nu ma obosesc. Da` cand sa-ti aduc ceva dulce sa ma obosesc,nu?
-Nu,nu,lasa,ma duc eu de acum.
-Hai,arata tema.
-Of.Ia.
-Bine. Ce era asa greu sa mi-l dai?
-Mda. Acum pleci?
-Hai te las sa te joci. Sa nu te culci la miezu noptii.
-Da-da.Pa.
Larisa s-a dus in camera ei si s-a uitat la un film la tv. Parintii ei s-au intors tarziu,pe la 12-1 noaptea. Fata era inca treaza,cand a auzit zgomot pe hol a iesit sa vada cine e.
-Mama,tata.*Larisa*
-Draga,de ce nu dormi?*mama*
-De ce ati venit la ora asta?*Larisa*
-O afacere.*tata*
-Pana la 1?*Larisa*
-Din pacate.*tata*
-Fratele tau doarme?*mama*
-Da.Dar nu schimba subiectul. Ce s-a intamplat?*Larisa*
-Nimic. Ce s-ar intampla?*tata*
Larisa se uita suspicios la parintii ei.
-Bine,iti spunem. A ars compania.*tata*
-Ce?!*Larisa*
-Au fost mai multe incercari de distrugere a cladirii,dar astazi i-a si reusit.*mama*
-Cine poate fi?*Larisa*
-Nu stim.Politia se ocupa de caz. Oricum,nu trebuie sa iti faci griji. Ne vom descurca.*mama*
-Da,draga. Mama are dreptate. Du-te si te culca. *tata*
-Mm,mda.*Larisa*
Fata a fugit in camera ei.A adormit cu greu dupa vestea soc pe care a primit-o. A doua zi a fost plictisitoare. Dupa-amiaza a venit Irene la ea.
-Hei, ce faci?*Irene cu zambetul pe buze*
-Nu bine.*Larisa*
-De ce?*Irene era serioasa,a ingrijorat-o Larisa*
-Aseara am primit o veste rea,foarte…
-Zi,ce?!
-Cladirea firmei parintilor a fost incendiata.
-Cee?! Daca ai nevoie de ceva stii ca poti conta pe mine.
-Da,multumesc.
-Lari, timpul vindeca tot.
-Dar de ce mi se intampla mie toate? De ce mie si celor din jurul meu,cei dragi mie?
-Lari…
-Adica,mai intai a fost Alex,apoi sanatatea mea,acum asta…Sincer nu mai pot.
-Tie iti trebuie o saptamana undeva departe,undeva linistit ,frumos,pe gustul tau.
-Da,doar ca in momentul acesta nu-mi permit o vacanta spontana.
-Asa e. Of,uite cat e ceasul.Ma duc acasa.
-Irene,Cosmin ce mai face?Nu am mai vorbit cu el demult.
-Aa,Cosmin…Ce nu face el.
-Ce vrei sa zici?
-Nimic,lasa. Vorbim zilele viitoare.Tre sa fug.
-Ok,pa.
Cand sa iasa Irene, ghici de cine a dat ? Bogdan. Irene fiind grabita nu a mai realizat nimic, l-a salutat apoi a plecat. Dar Bogdan auzise tot.
-Larisa,trebuie sa vorbim…*Bogdan*
Irene: Oricum Lucian inca tine la tine.
Larisa: Mie nu mi-a aratat-o.
Irene: Stiu.
Larisa: Altceva?
Irene: Se organizeaza o excursie.
Larisa: Cand,unde,cum,cine?
Irene: Stai calm. Saptamana viitoare, vineri si sambata. Atata stiu.
Larisa: Bine. Sa nu uiti sa ma anunti cand ai noutati.
Irene: Da. A venit Bogdan cu temele?
Larisa: Desigur.
Irene: Ooo.
Larisa: Ce-ai ma?
Irene: Nimic,nimic.
Larisa: Interpretezi,nu?
Irene:Nuu! Doar ca se comporta cam frumos cu tine.
Larisa:Si ce? Ti-e ciuda?
Irene:Mie?!
Larisa:Da,tie.
Irene:Fugi ma. Acum serios vorbind.
Larisa:Ce?
Irene:Cred ca te place.
Larisa: Hai maa. Termina.
Irene: Ok-ok.
Larisa:Mai vorbim. Si-a terminat fratemiu temele ,ma duc sa-l verific.
Irene:Ok.
Larisa a inchis messu si s-a dus la Alex.
-Ti-ai terminat temele?*Larisa*
-Da.*Alex jucandu-se pe calculator*
-Da-mi caietele.
-Lasa,nu te obosi .
-Aaa,deci acum sa nu ma obosesc. Da` cand sa-ti aduc ceva dulce sa ma obosesc,nu?
-Nu,nu,lasa,ma duc eu de acum.
-Hai,arata tema.
-Of.Ia.
-Bine. Ce era asa greu sa mi-l dai?
-Mda. Acum pleci?
-Hai te las sa te joci. Sa nu te culci la miezu noptii.
-Da-da.Pa.
Larisa s-a dus in camera ei si s-a uitat la un film la tv. Parintii ei s-au intors tarziu,pe la 12-1 noaptea. Fata era inca treaza,cand a auzit zgomot pe hol a iesit sa vada cine e.
-Mama,tata.*Larisa*
-Draga,de ce nu dormi?*mama*
-De ce ati venit la ora asta?*Larisa*
-O afacere.*tata*
-Pana la 1?*Larisa*
-Din pacate.*tata*
-Fratele tau doarme?*mama*
-Da.Dar nu schimba subiectul. Ce s-a intamplat?*Larisa*
-Nimic. Ce s-ar intampla?*tata*
Larisa se uita suspicios la parintii ei.
-Bine,iti spunem. A ars compania.*tata*
-Ce?!*Larisa*
-Au fost mai multe incercari de distrugere a cladirii,dar astazi i-a si reusit.*mama*
-Cine poate fi?*Larisa*
-Nu stim.Politia se ocupa de caz. Oricum,nu trebuie sa iti faci griji. Ne vom descurca.*mama*
-Da,draga. Mama are dreptate. Du-te si te culca. *tata*
-Mm,mda.*Larisa*
Fata a fugit in camera ei.A adormit cu greu dupa vestea soc pe care a primit-o. A doua zi a fost plictisitoare. Dupa-amiaza a venit Irene la ea.
-Hei, ce faci?*Irene cu zambetul pe buze*
-Nu bine.*Larisa*
-De ce?*Irene era serioasa,a ingrijorat-o Larisa*
-Aseara am primit o veste rea,foarte…
-Zi,ce?!
-Cladirea firmei parintilor a fost incendiata.
-Cee?! Daca ai nevoie de ceva stii ca poti conta pe mine.
-Da,multumesc.
-Lari, timpul vindeca tot.
-Dar de ce mi se intampla mie toate? De ce mie si celor din jurul meu,cei dragi mie?
-Lari…
-Adica,mai intai a fost Alex,apoi sanatatea mea,acum asta…Sincer nu mai pot.
-Tie iti trebuie o saptamana undeva departe,undeva linistit ,frumos,pe gustul tau.
-Da,doar ca in momentul acesta nu-mi permit o vacanta spontana.
-Asa e. Of,uite cat e ceasul.Ma duc acasa.
-Irene,Cosmin ce mai face?Nu am mai vorbit cu el demult.
-Aa,Cosmin…Ce nu face el.
-Ce vrei sa zici?
-Nimic,lasa. Vorbim zilele viitoare.Tre sa fug.
-Ok,pa.
Cand sa iasa Irene, ghici de cine a dat ? Bogdan. Irene fiind grabita nu a mai realizat nimic, l-a salutat apoi a plecat. Dar Bogdan auzise tot.
-Larisa,trebuie sa vorbim…*Bogdan*
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 23
-Ce e Bogdan?*Larisa*
-Larisa, de ce nu mi-ai zis ca ai probleme financiare?*Bogdan*
-Nu am,deocamdata…
-Larisa, de ce nu mi-ai zis ca ai probleme financiare?*Bogdan*
-Nu am,deocamdata…
-Larisa,dar fabrica a ars!
-Adevarat.
-De ce nu mi-ai zis?
-Aseara am primit si eu vestea si nici eu nu am stiut cum sa reactionez.
-Larisa, tatal meu e in America si are birouri mari peste tot in State. Am auzit ca sunteti in acelasi domeniu. Daca vrei vorbesc … cu el si ii va angaja pe parintii tai,astfel continuandu-si treaba lor. Si vor fi apreciati cu sigurata.
-Hei,multumesc de ajutor. Dar compania deabia a ars, inca nu suntem in paragina. Plus ca aceste lucruri trebuie discutate cu ai mei.
-Stiu acest lucru.
-Oricum, eu imi continui viata mea normala. Deci ai adus temele?
-Da.
Si cei doi s-au apucat de teme. Au terminat devreme deoarece erau putine teme. Bogdan a plecat si s-a dus acasa cu gandul sa-si sune tatal.Mana ii tremura numai cand forma numarul iar cand tatal lui a raspuns baiatul nu a scos nici un sunet la inceput.
-Alo?*tatal*
-…
-Alooo?*tatal*
-Da. Sunt…Bogdan.
-Bogdan?! Oo,fiule. Ce ma bucur ca ai sunat. Ce s-a intamplat?
-E o poveste … lunga.
-Spune. Esti norocos. Sunt in pauza acum deci pot vorbi.
-Bine. Am ajuns in acest oras si la m-am imprietenit cu o fata…
-Cum au fost zilele acestea la? Si,cine e fata? Ia zi,cum o cheama.*batand apropouri*
-A fost foarte frumos. Fata se numeste Larisa si hai,fara apropouri,te rog,nu e nimic.
-Asa,continua.
-Aseara firma parintilor ei a ars si dintr-o coincidenta, firma se ocupa de arhitectura,exact ca tine.
-Asa,si?
-Si ma intrebam daca ii poti ajuta tu.
-Cum sa-i ajut fiule?
-Oferindu-le … nu stiu,cateva proiecte de-ale firmei tale. Stiu ca sunt platite bine si ei au nevoie pentru a reconstrui firma si pentru a plati toti angajatii ei.
-Fiule,e ceva aproape imposibil.
-De ce?
-Pentru ca acesti clienti pe care ii am acum sunt foarte importanti si nu stiu cum lucreaza familia fetei.
-Sunt sigur ca nu te vor dezamagi. Da-le macar o sansa.
-Da-da.Fiule,trebuie sa plec. A,nu ti-am zis,sunt in tara.
-Esti?!
-Da,dar nu-i zice mamei tale.
-Da,sigur.
-Deci,cred ca voi trece sa ii cunosc pe parintii fetei. Sa vii si tu cu ei.
-Cu siguranta.
-Pa fiule.
-Pa tata.
Bogdan a ramas ganditor. A sunat-o pe Larisa sa-i zica vestile,iar Larisa i le-a zis mamei ei.
Fata s-a dus in camera ei si a scris in jurnal:
„Poate ca lumea e facuta din ingeri,demoni si oameni. Eu sunt omul caruia demonul i-a facut viata un calvar in ultimul timp,dar am un inger pazitor langa mine ce ma ajuta…”
A fost intrerupta din scris de o voce ce o striga de afara. Vocea era a lui…
-Adevarat.
-De ce nu mi-ai zis?
-Aseara am primit si eu vestea si nici eu nu am stiut cum sa reactionez.
-Larisa, tatal meu e in America si are birouri mari peste tot in State. Am auzit ca sunteti in acelasi domeniu. Daca vrei vorbesc … cu el si ii va angaja pe parintii tai,astfel continuandu-si treaba lor. Si vor fi apreciati cu sigurata.
-Hei,multumesc de ajutor. Dar compania deabia a ars, inca nu suntem in paragina. Plus ca aceste lucruri trebuie discutate cu ai mei.
-Stiu acest lucru.
-Oricum, eu imi continui viata mea normala. Deci ai adus temele?
-Da.
Si cei doi s-au apucat de teme. Au terminat devreme deoarece erau putine teme. Bogdan a plecat si s-a dus acasa cu gandul sa-si sune tatal.Mana ii tremura numai cand forma numarul iar cand tatal lui a raspuns baiatul nu a scos nici un sunet la inceput.
-Alo?*tatal*
-…
-Alooo?*tatal*
-Da. Sunt…Bogdan.
-Bogdan?! Oo,fiule. Ce ma bucur ca ai sunat. Ce s-a intamplat?
-E o poveste … lunga.
-Spune. Esti norocos. Sunt in pauza acum deci pot vorbi.
-Bine. Am ajuns in acest oras si la m-am imprietenit cu o fata…
-Cum au fost zilele acestea la? Si,cine e fata? Ia zi,cum o cheama.*batand apropouri*
-A fost foarte frumos. Fata se numeste Larisa si hai,fara apropouri,te rog,nu e nimic.
-Asa,continua.
-Aseara firma parintilor ei a ars si dintr-o coincidenta, firma se ocupa de arhitectura,exact ca tine.
-Asa,si?
-Si ma intrebam daca ii poti ajuta tu.
-Cum sa-i ajut fiule?
-Oferindu-le … nu stiu,cateva proiecte de-ale firmei tale. Stiu ca sunt platite bine si ei au nevoie pentru a reconstrui firma si pentru a plati toti angajatii ei.
-Fiule,e ceva aproape imposibil.
-De ce?
-Pentru ca acesti clienti pe care ii am acum sunt foarte importanti si nu stiu cum lucreaza familia fetei.
-Sunt sigur ca nu te vor dezamagi. Da-le macar o sansa.
-Da-da.Fiule,trebuie sa plec. A,nu ti-am zis,sunt in tara.
-Esti?!
-Da,dar nu-i zice mamei tale.
-Da,sigur.
-Deci,cred ca voi trece sa ii cunosc pe parintii fetei. Sa vii si tu cu ei.
-Cu siguranta.
-Pa fiule.
-Pa tata.
Bogdan a ramas ganditor. A sunat-o pe Larisa sa-i zica vestile,iar Larisa i le-a zis mamei ei.
Fata s-a dus in camera ei si a scris in jurnal:
„Poate ca lumea e facuta din ingeri,demoni si oameni. Eu sunt omul caruia demonul i-a facut viata un calvar in ultimul timp,dar am un inger pazitor langa mine ce ma ajuta…”
A fost intrerupta din scris de o voce ce o striga de afara. Vocea era a lui…
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 24
Vocea era a lui Cosmin.
-Larisaaaa!*Cosmin*
-Larisaaaa!*Cosmin*
-Cosmin?! Ce faci aici?*Larisa*
-Pot intra?
-Mai intrebi. Vin acum sa-ti deschid.
Larisa a coborat si i-a deschis usa lui Cosmin.
-Cosmin,ce s-a intamplat cu tine?*Larisa*
-Hm,nimic. Nu iti face tu griji,fa-te bine.*Cosmin*
-Cosmin! Zi-mi.
-Ok,ok. Am fost plecat in Italia.
-De ce?
-Aa, mama si-a gasit acolo de munca si am mers toata familia sa o ducem. Plictisitor.
-Doamne,m-ai speriat. Dar de ce ai venit la ora 21:00 la mine in fata casei?
-Aa,asta.Da. Vreau sa pastrezi un secret.
-Da.
-Nu-i zici Irenei,nu?
-Depinde.
-Promite ca NU ii zici.
-Ok,ok. Nu ii zic.
-Bine atunci.Am incredere. Ii organizez o petrecere surpriza de ziua ei. Si atunci ii voi zice ca o iubesc.
-Stai stai stai.Ceee?! Tu o iubesti pe Irene?
-Aa,scuze,nu stiai?
-Cum adica „Nu stiai?”. Ce ? Sunt singura care nu stie?
-A,nu. Nimeni nu stie.
-Povesteste!
-Ce?
-Cum de o placi?
-Pai,nu stiu. Atata timp peterecut cu voi, si mai ales cu ea, m-a facut sa ma apropii mai mult decat trebuia. Inainte o iubeam ca pe o sora,dar acum…E mai puternic sentimentul.
-Si cand te-ai decis sa-i zici?
-Pe drum inapoi spre tara. Deoarece mi-am dat seama ca imi lipseste prea mult.
-Ooo doamne. Ma bucur pentru voi dragilor ♥
-Dar nu-i zici!
-Da-da. Cum sa stric o asemenea surpriza?
-Multumesc. A,si scuze ca te-am deranjat la ora asta.
-Nu m-ai deranjat,stai linistit.
-Bine.Atunci plec.
-Bine.Noapte buna.
-Noapte buna Lari.
Si Larisa s-a dus in pat.La un momentdat a adormit. A doua zi s-a gandit numai la vorbele lui Cosmin.
„Cum am putut uita de ziua Irenei?Pf. Si ce veste! Adica wow. Cosmin si Irene? Cine s-ar fi gandit? Dar ma bucur muult pentru ei ♥” – scria Larisa in jurnalul ei.
Si in dupa-amiaza aceea Irene a trecut pe la Larisa. Si Cosmin a venit la Larisa cand Irene era acolo.
-Aa,Irene.Buna.Nu stiam ca esti aici.*Cosmin*
-Cosmin,de cand ai venit inapoi?*Irene*
-De ieri.*Cosmin*
-Cum a fost?*Irene*
-Plictisitoor. Oricum,Larisa,pot vorbi putin cu tine?*Cosmin*
-De ce nu vorbesti aici cu ea?*Irene*
-Lasa Irene,nu fi asa suspicioasa.*Larisa*
Si cei 2 s-au dus in casa.
-Petrecerea e la 13:00, sambata asta.*Cosmin*
-Am inteles.Ai nevoie de ajutor?*Larisa*
-Sincer da.Aa,vorbeste tu cu Bogdan. Veniti amandoi pe la 11:00 sa ma ajutati.
-Sigur.
-Ne vedem atunci.
-Stai, hai sa-i zicem ca mi-ai imprumutat o carte si ti-am dat-o acum.
-Buna idee.
-Desi nu v-a fi credibila.
-E mai bine decat nimic.
Au iesit din casa,iar Cosmin se facea ca isi inghide ghiozdanul.
-Bine atunci.Eu am plecat.*Cosmin*
-Pa.*Larisa*
-Pa.*Irene*
In urma lui…
-Ce-a vrut?*Irene*
-Mi-a dat o carte si i-am dat-o inapoi ,avea nevoie de ea.*Larisa*
-Aha.
Bogdan le-a intrerupt pe fete. A intrat pe poarta casei foarte fericit.
-Bogdan.Bine ca ai venit.*Larisa*
-De ce?*Bogdan*
-Temele..*Larisa*
-Corect.*Bogdan*
-Bine,atunci eu plec.*Irene*
-Bine. Pa.*Larisa*
Irene a plecat iar Larisa i-a zis lui Bogdan planul pentru sambata.
-Pot intra?
-Mai intrebi. Vin acum sa-ti deschid.
Larisa a coborat si i-a deschis usa lui Cosmin.
-Cosmin,ce s-a intamplat cu tine?*Larisa*
-Hm,nimic. Nu iti face tu griji,fa-te bine.*Cosmin*
-Cosmin! Zi-mi.
-Ok,ok. Am fost plecat in Italia.
-De ce?
-Aa, mama si-a gasit acolo de munca si am mers toata familia sa o ducem. Plictisitor.
-Doamne,m-ai speriat. Dar de ce ai venit la ora 21:00 la mine in fata casei?
-Aa,asta.Da. Vreau sa pastrezi un secret.
-Da.
-Nu-i zici Irenei,nu?
-Depinde.
-Promite ca NU ii zici.
-Ok,ok. Nu ii zic.
-Bine atunci.Am incredere. Ii organizez o petrecere surpriza de ziua ei. Si atunci ii voi zice ca o iubesc.
-Stai stai stai.Ceee?! Tu o iubesti pe Irene?
-Aa,scuze,nu stiai?
-Cum adica „Nu stiai?”. Ce ? Sunt singura care nu stie?
-A,nu. Nimeni nu stie.
-Povesteste!
-Ce?
-Cum de o placi?
-Pai,nu stiu. Atata timp peterecut cu voi, si mai ales cu ea, m-a facut sa ma apropii mai mult decat trebuia. Inainte o iubeam ca pe o sora,dar acum…E mai puternic sentimentul.
-Si cand te-ai decis sa-i zici?
-Pe drum inapoi spre tara. Deoarece mi-am dat seama ca imi lipseste prea mult.
-Ooo doamne. Ma bucur pentru voi dragilor ♥
-Dar nu-i zici!
-Da-da. Cum sa stric o asemenea surpriza?
-Multumesc. A,si scuze ca te-am deranjat la ora asta.
-Nu m-ai deranjat,stai linistit.
-Bine.Atunci plec.
-Bine.Noapte buna.
-Noapte buna Lari.
Si Larisa s-a dus in pat.La un momentdat a adormit. A doua zi s-a gandit numai la vorbele lui Cosmin.
„Cum am putut uita de ziua Irenei?Pf. Si ce veste! Adica wow. Cosmin si Irene? Cine s-ar fi gandit? Dar ma bucur muult pentru ei ♥” – scria Larisa in jurnalul ei.
Si in dupa-amiaza aceea Irene a trecut pe la Larisa. Si Cosmin a venit la Larisa cand Irene era acolo.
-Aa,Irene.Buna.Nu stiam ca esti aici.*Cosmin*
-Cosmin,de cand ai venit inapoi?*Irene*
-De ieri.*Cosmin*
-Cum a fost?*Irene*
-Plictisitoor. Oricum,Larisa,pot vorbi putin cu tine?*Cosmin*
-De ce nu vorbesti aici cu ea?*Irene*
-Lasa Irene,nu fi asa suspicioasa.*Larisa*
Si cei 2 s-au dus in casa.
-Petrecerea e la 13:00, sambata asta.*Cosmin*
-Am inteles.Ai nevoie de ajutor?*Larisa*
-Sincer da.Aa,vorbeste tu cu Bogdan. Veniti amandoi pe la 11:00 sa ma ajutati.
-Sigur.
-Ne vedem atunci.
-Stai, hai sa-i zicem ca mi-ai imprumutat o carte si ti-am dat-o acum.
-Buna idee.
-Desi nu v-a fi credibila.
-E mai bine decat nimic.
Au iesit din casa,iar Cosmin se facea ca isi inghide ghiozdanul.
-Bine atunci.Eu am plecat.*Cosmin*
-Pa.*Larisa*
-Pa.*Irene*
In urma lui…
-Ce-a vrut?*Irene*
-Mi-a dat o carte si i-am dat-o inapoi ,avea nevoie de ea.*Larisa*
-Aha.
Bogdan le-a intrerupt pe fete. A intrat pe poarta casei foarte fericit.
-Bogdan.Bine ca ai venit.*Larisa*
-De ce?*Bogdan*
-Temele..*Larisa*
-Corect.*Bogdan*
-Bine,atunci eu plec.*Irene*
-Bine. Pa.*Larisa*
Irene a plecat iar Larisa i-a zis lui Bogdan planul pentru sambata.
Partea 25
Zilele au trecut si a venit sambata. Larisa si Bogdan s-au dus mai devreme la Cosmin as a cum i-a promis. Au aranjat locul unde urma sa se tina petrecerea. Au adus tortul, Larisa a ajutat-o pe mama lui Cosmin la mancare, Bogdan si Cosmin mutau mesele,scaunele prin sufragerie.
Au terminat tot. Au venit si invitatii. Acum mai era o problema…
Larisa:Si cum te-ai gandit s-o aduci pe Irene aici?
Cosmin:Ma gandeam la tine.
Larisa:Eu s-o aduc?
Cosmin:Da.
Larisa:Cum?!
Cosmin:Te descurci tu.
Larisa:Pff.Ok,ma duc.
Si fata a ajuns la Irene acasa.A intrat si s-a dus direct in camera prietenei ei.
Larisa:Hai imbraca-te.
Irene:Ce?De ce?
Larisa:Lasa intrebarile si vin-o cu mine.
Irene:E ceva grav?
Larisa nestiind ce sa zica…
Larisa:Da,da,e Cosmin. S-a intamplat ceva..grav acasa la el. Vino!
Au ajuns inapoi in 15 minute iar cand Irene a intrat pe usa foarte speriata toata lumea i-a zis 'La multi ani'. Fata a inceput sa planga iar Cosmin a venit,a felicitat-o si a imbratisat-o.Irene nu se astepta.
Au mancat,au baut,au vorbit si au ras. Petrecerea s-a terminat pe la 19-20 si la urma au ramas doar cei 4, Irene,Cosmin,Larisa si Bogdan.
Irene:M-ai speriat enorm cand ai venit la mine.
Larisa:Stiu si-mi pare rau,doar ca nu aveam nici un plan sa te aduc aici.
Cosmin:Si, Irene,trebuie sa-ti zic ceva.
Irene:Ce e?
Cosmin a pupat-o pe obraz si i-a soptit "Te iubesc". Irene se uita la Larisa.Larisa avea o fata den "ce frumooos". Dupa jumatate de ora au plecat si Larisa si Bogdan.
Cosmin:Te conduc eu acasa.
Irene:Multumesc.
Fara sa-si dea seama,Irene l-a imbratisat apoi si-au continuat drumul. Pe parcurs,Cosmin a luat-o de mana si si-au zambit frumos unul altuia.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 26
Sa ne intoarcem la Larisa si Bogdan.
-Larisa,am ceva sa-ti spun…*Bogdan*
-Te ascult.*Larisa*
-Ei bine,nu stiu cum sa incep.
-Cu inceputul.
-Voi incerca.
-Hai zi.
-Ma mut.
-Ceee?!
-Mda.Plec de aici.
Larisa s-a oprit din mers si se uita lung la baiat.
-Cum,cand?*Larisa*
-Voi pleca peste 3 zile.*Bogdan*
-Cu?
-Mama mea.
-De ce?
-Pentru ca a spus sa ne stabilim undeva langa Sandu.
-Si cat veti sta acolo?
-Pana la vara cel putin.
-Dar…
-Crede-ma,am incercat sa-I conving ca mi-am gasit locul,prietenii si iu..
Iar Bogdan a facut o pauza lunga.Apoi a continuat.
-Dar de geaba.*Bogdan*
-3 zile?*Larisa*
-Da,3 au mai ramas.
-Si de ce imi zici tocmai acum?
-Eu..Nu stiu.
Apoi fata a luat-o inainte fara sa se mai uite daca vine si Bogdan sau nu. Acesta o urma de la spate tacut.Au ajuns in fata casei ei.
-Te las.*Bogdan*
-Chiar ma lasi.*Larisa*
-Imi pare rau..
-Si mie.
-Pastram legatura?
-Sigur.
S-au imbratisat si el a plecat.Larisa a intrat in casa unde Alex alerga cu Toto.Catelul a fugit catre fata,iar aceasta l-a luat in brate si o lacrima i-a cazut de pe obraz. Catelul a latrat si atunci Larisa l-a lasat jos si s-a dus in camera ei.A trantit usa si si-a luat jurnalul.
“E absolute ciudat!E o zi perfecta ,lipsita de anunturi bomba…defapt,aproape lipsita.Tocmai cand ma intorceam acasa Bogdan imi spune ca el pleaca.Adica,pleaca cu sensul de se muta.Poftim?!Ok,nush de ce fac atata caz,dar chiar m-am atasat de el.Si nu cred ca doar ca prieten sau frate…What?!Ce aberez?Bogdan e super de treaba,dar sigur nu simte nimic pentru mine,plus ca acum…pleaca.Imi va fid or de el.Si acum plang?Din ce motiv?Ca pleaca?Nu e vina lui.Asta e,trebuia sa plece.Sentimentele acestea din interiorul meu…sunt ciudate.Macar Cosmin si Irene sunt fericiti impreuna.Ma bucur pentru ei.”
Larisa a incetat din scris cand si-a auzit numele strigat de la parterul casei.
-Ei bine,nu stiu cum sa incep.
-Cu inceputul.
-Voi incerca.
-Hai zi.
-Ma mut.
-Ceee?!
-Mda.Plec de aici.
Larisa s-a oprit din mers si se uita lung la baiat.
-Cum,cand?*Larisa*
-Voi pleca peste 3 zile.*Bogdan*
-Cu?
-Mama mea.
-De ce?
-Pentru ca a spus sa ne stabilim undeva langa Sandu.
-Si cat veti sta acolo?
-Pana la vara cel putin.
-Dar…
-Crede-ma,am incercat sa-I conving ca mi-am gasit locul,prietenii si iu..
Iar Bogdan a facut o pauza lunga.Apoi a continuat.
-Dar de geaba.*Bogdan*
-3 zile?*Larisa*
-Da,3 au mai ramas.
-Si de ce imi zici tocmai acum?
-Eu..Nu stiu.
Apoi fata a luat-o inainte fara sa se mai uite daca vine si Bogdan sau nu. Acesta o urma de la spate tacut.Au ajuns in fata casei ei.
-Te las.*Bogdan*
-Chiar ma lasi.*Larisa*
-Imi pare rau..
-Si mie.
-Pastram legatura?
-Sigur.
S-au imbratisat si el a plecat.Larisa a intrat in casa unde Alex alerga cu Toto.Catelul a fugit catre fata,iar aceasta l-a luat in brate si o lacrima i-a cazut de pe obraz. Catelul a latrat si atunci Larisa l-a lasat jos si s-a dus in camera ei.A trantit usa si si-a luat jurnalul.
“E absolute ciudat!E o zi perfecta ,lipsita de anunturi bomba…defapt,aproape lipsita.Tocmai cand ma intorceam acasa Bogdan imi spune ca el pleaca.Adica,pleaca cu sensul de se muta.Poftim?!Ok,nush de ce fac atata caz,dar chiar m-am atasat de el.Si nu cred ca doar ca prieten sau frate…What?!Ce aberez?Bogdan e super de treaba,dar sigur nu simte nimic pentru mine,plus ca acum…pleaca.Imi va fid or de el.Si acum plang?Din ce motiv?Ca pleaca?Nu e vina lui.Asta e,trebuia sa plece.Sentimentele acestea din interiorul meu…sunt ciudate.Macar Cosmin si Irene sunt fericiti impreuna.Ma bucur pentru ei.”
Larisa a incetat din scris cand si-a auzit numele strigat de la parterul casei.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Partea 27
Era mama ei.
-Draga, trebuie neaparat sa vorbesc cu tine.*mama*
-Spune.*Larisa*
-Noi trebuie sa…Ideea e ca..
-Mama.Spune.
-Nu ne mai permitem unele lucruri.
-Cum ar fi?
-Sedintele tale foto.
-Dar..
-Imi pare rau,draga.
-E..ok.Oricum nu am mai mers in ultimul timp..E ok.
-Incercam sa nu mai cheltuim asa mult,ca san e putem reveni cu banii.
-Am inteles.
-Imi pare rau.
-Nu e nimic.Inteleg.
Dupa ce si-au terminat discutia,fata s-a dus in camera ei.Pe mess ii tot dadea buzz Irene.
Irene:Lariiii.Maine e duminica.
Larisa:Stiu si eu ca dupa sambata vine duminica.
Irene:Nu asta vroiam sa zic.
Larisa:Atunci?
Irene:Parintii mei vor face cinste cu un gratar.Te bagi?
Larisa:Cred ca da.
Irene:Bine inteles,trebuie sa vina si parintii tai si Alex.
Larisa:Si in afara de ai tai,ai mei,cine mai vine?
Irene:Cosmin si ai lui si Bogdan si ai lui.
Larisa:I-ai invitat?
Irene:Acum.Uite,au intrat pe mess.Le zic acum.
Larisa:Ok.Si, cum e sa fii cu Cosmin?
Irene:Deoacamdata nu simt nici o diferenta.Suntem impreuna de cateva ore.
Larisa:Ok,ok :))
In paralel cu Irene,Larisa vorbea si cu Bogdan.
Bogdan:Mai esti suparata pe mine?
Larisa:Nu sunt suparata pe tine,ci pe soarta.
Bogdan:Nu fi.Voi veni inapoi.
Larisa:Da.Te-a anuntat Irene de acel gratar?
Bogdan:Inca nu.
Larisa:Inseamna ca vorbeste cu Cosmin.
Bogdan:D ace e cu gatarul?
Larisa:Parintii Irenei fac cinste cu gratarul si ea ne invita si pe noi si pe parintii nostril.
Bogdan:A,si parintii…
Larisa:Deci vii?
Bogdan:Da,macar acum sa petrec timpul cu voi…dupa aia…
Si au mai vorbit ei,pana la vro 10 noaptea,cand Larisa s-a culcat.
A doua zi,la ora 10-10:30 toata lumea era prezenta la locul unde se facea gratarul.Undeva unde era multa verdeata,copaci care faceau ubra si chiar si un rau destul de mare.
Larisa era foarte fericita ca exista si o apa (adica raul) acolo.In timp ce parintii faceau gratarul,copii se plimbau prin jur.Larisa s-a dus direct la rau,iar ceilalti,de nevoie,de placere,au urmat-o.
-Spune.*Larisa*
-Noi trebuie sa…Ideea e ca..
-Mama.Spune.
-Nu ne mai permitem unele lucruri.
-Cum ar fi?
-Sedintele tale foto.
-Dar..
-Imi pare rau,draga.
-E..ok.Oricum nu am mai mers in ultimul timp..E ok.
-Incercam sa nu mai cheltuim asa mult,ca san e putem reveni cu banii.
-Am inteles.
-Imi pare rau.
-Nu e nimic.Inteleg.
Dupa ce si-au terminat discutia,fata s-a dus in camera ei.Pe mess ii tot dadea buzz Irene.
Irene:Lariiii.Maine e duminica.
Larisa:Stiu si eu ca dupa sambata vine duminica.
Irene:Nu asta vroiam sa zic.
Larisa:Atunci?
Irene:Parintii mei vor face cinste cu un gratar.Te bagi?
Larisa:Cred ca da.
Irene:Bine inteles,trebuie sa vina si parintii tai si Alex.
Larisa:Si in afara de ai tai,ai mei,cine mai vine?
Irene:Cosmin si ai lui si Bogdan si ai lui.
Larisa:I-ai invitat?
Irene:Acum.Uite,au intrat pe mess.Le zic acum.
Larisa:Ok.Si, cum e sa fii cu Cosmin?
Irene:Deoacamdata nu simt nici o diferenta.Suntem impreuna de cateva ore.
Larisa:Ok,ok :))
In paralel cu Irene,Larisa vorbea si cu Bogdan.
Bogdan:Mai esti suparata pe mine?
Larisa:Nu sunt suparata pe tine,ci pe soarta.
Bogdan:Nu fi.Voi veni inapoi.
Larisa:Da.Te-a anuntat Irene de acel gratar?
Bogdan:Inca nu.
Larisa:Inseamna ca vorbeste cu Cosmin.
Bogdan:D ace e cu gatarul?
Larisa:Parintii Irenei fac cinste cu gratarul si ea ne invita si pe noi si pe parintii nostril.
Bogdan:A,si parintii…
Larisa:Deci vii?
Bogdan:Da,macar acum sa petrec timpul cu voi…dupa aia…
Si au mai vorbit ei,pana la vro 10 noaptea,cand Larisa s-a culcat.
A doua zi,la ora 10-10:30 toata lumea era prezenta la locul unde se facea gratarul.Undeva unde era multa verdeata,copaci care faceau ubra si chiar si un rau destul de mare.
Larisa era foarte fericita ca exista si o apa (adica raul) acolo.In timp ce parintii faceau gratarul,copii se plimbau prin jur.Larisa s-a dus direct la rau,iar ceilalti,de nevoie,de placere,au urmat-o.
Partea 28
-Hei, Larisa, asteapta-ne si pe noi. *a strigat Cosmin*Ajunsi pe malul raului, stateau toti pe o parte acoperita de nisip. Larisa privea in fata ganditoare.
-Ce-ti place la asta? *Cosmin*
-Care asta? *intreba Larisa fara sa intoarca privirea*
-La a sta si a privi apa...
-Eu o simt. Ma linisteste. Multe lucruri greu de inteles s-au intamplat in ultimul timp. A trebuit sa ma linistesc...
-Hm. *aproba Irina*
Bogdan privea-n jos si lua in palma nisip apoi il lasa sa cada. Era mai ganditor decat Larisa. Cosmin, care era langa el, i-a dat un branci si Bogdan privi catre prietenii lui. A zambit, desi era un zambet fortat.
-Si ce se mai intampla cu voi copii? *Larisa*
-Cu noi? *Irina*
-Da' cu mine? *Larisa*
-Poi, deocamdata... *apoi cei doi s-au luat de mana si au aratat cum mainile lor sunt impreunate.
-Sa va intelegeti bine si-n viitor, copii. *Larisa*
-Sa va tina! *Bogdan*
-Multumim. *Cosmin*
Au mai stat in tacere catva timp apoi si-au auzit numele strigate. Erau parintii lor care-i chemau la masa. Cosmin si irina au luat-o inainte. Dar Bogdan a prins-o de mana pe Larisa si i-a zis "Trebuie sa vorbesc cu tine" .
Abonați-vă la:
Postări (Atom)