O iubire de o saptamana - UNU

   Ceasul sună în disperare. Robyn îşi avea capul pe pernă şi ochii închişi. Nu auzea zgomotul, sau poate nu vroia să-l audă. Era 5 dimineaţa. Nici soarele nu lumina prea tare. Era totuşi o lumină întunecată ce acapara cerul. Deschise ochii, privii pe fereastră şi închise la loc ochii. Ghinion, ceasul era setat să sune după un minut iar. Îl opri şi se ridică din pat pe jumatate adormită. Se duse la baie să se spele pe faţă, dar apa rece nu o trezi. Urma să plece într-o tabără şi trebuia să fie în parcarea magazinului din centru la ora 6. "Am timp" se gândi Robyn.
   Bagajul era făcut, nu avea stres din cauza asta. Trebuia să se îmbrace şi să plece. Însă nu era chiar aşa uşor. A stat cel puţin trei sferturi de oră cotrobăind prin şifonier, aruncând hainele pe jos şi probând tot felul de ţinute. Mai avea puţin timp. A mers în bucătărie să mănânce. Deoarece mai erau 10 minute, a luat un taxi şi a ajuns în 5 minute. Îşi spuse "Nu cred că mai e cineva". Dar s-a înşelat. Mai mult de jumătate din autocar era ocupat. S-a urcat în el şi s-a aşezat lângă Nancy, colega ei. În faţa lor, alte 2 colege, Feylinn şi Charlotte, iar în spatele autocarului era colegul lor Alden. Alden se simţea în largul lui, deoarece el a mai fost în acea tabără, dar fetele nu. Erau ca nişte străine printre străini. Stăteau cuminţi, privind pe geam şi ascultând fiecare în căştile MP3-ului ei. Fiecăreia îi suna altceva în urechi, un alt gen muzical, o altă atingere de sunete.
   Mergeau pe un drum cunoscut, iar Robyn avea un zâmbet şters pe faţî. În cap îi veneau tot felul de amintiri din trecutul pierdut în timp. După câteva ore bune în care doar au stat, autocarul opreşte iar profesoara fetelor se face văzută.
-Vom coborî aici pentru un popas. Veţi mânca dacă vă e foame. Vom sta 30 de minute.
   Toţi copii din autocar şi-au luat sandvişul sau ronţăielile şi au coborât. Au găsit nişte bănci şi mese unde să stea şi să-şi savureze mâncarea. Cei 5 colegi s-au aşezat la aceeaşi masă, iar Alden făcea glume pe seama tuturor din jurul lui, astfel făcând fetele să râdă copios.
-Cum va fi acolo? întrebă Robyn.
-Am doua cuvinte: SU-PERB! răspunse Alden.
-Dar sunt două silabe, îi atrase atenţia Charlotte.
-Pâi şi eu ce-am zis? întrebă Alden cu o sprânceană ridicată şi un zâmbet neutru.
   Fetele iar au început să râdă, dar nu a durat foarte mult, deoarece profesoara le spunea elevilor ei că trebuie să părăsească mesele pentru a-şi continua drumul, aşa că au plecat.