A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 24 februarie 2012

Jurnalul Larisei



Partea 1


"Prima zi in care scriu in jurnal. Hm. Pare copilaresc,dar acest caiet imi e ca un prieten, unul chiar foarte bun caci sties au va sti fiecare gand,seniment si vorba de a mea."

Acestea erau primele cuvinte ale Larisei.

" Deoarce aici la bunica nu sunt copii prin jur,mama mi-a dat acest caiet sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Culmea e ca nu amnici televizor color,ci unul alb-negru ce prinde numai tvr-ul, nici internet,nici telefonul meu Nokia N97 deoarece parintii mi l-au luat spunand ca ~ e mai sanatos pentru tine ca doua saptamani sa tariesti si tu ca pe vremea mea~ am citat din Mama. Sanatos ? Dar nu rezist. Seara stau la lumina lumanarii si scriu temele,deoarece e iarna si cateodata se ia curentul. Norocul meu e ca il am langa mine mereu pe Toto,catelul meu.

Pe Toto il am de cateva luni.E un cadou de la parinti de cand au fost ultima oara la Bucuresti,au zis ~sa ai si tu pe cineva mereu alaturi~ am citat din Tata. Parintii mei sunt mereu plecati ,deci am fost mai mult de capul meu pana acum "

Larisa s-a oprit din scris si s-a uitat la Totot si apoi a mai scris :

" Revin,ma cheama bunica la masa. "
--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 2

"Am revenit.Deoarece nu am ,chiar nu am ce sa zic despre prezent in afara de faptul ca abia astept sa plec acasa,am sa va zic din trecut si cateva despre prietenii mei de acasa."

Si de aici fani,veti sti mai multe despre Larisa.

"Am doi foarte buni prieteni. Irene, pe care o cunosc de la gradinita si am continuat sa mergem prin viata impreuna [voi spune imediat detalii] si Cosmin cu care m-am imprietenit in clasa I si imi e mereu alaturi. Acesti doi copii imi sunt ca o sora si un frate. Mereu stiu ca ma pot baza pe ei. Si acum,va voi da detalii despre fiecare.

Irene este blonda cu ochi caprui. Nu este in aceeasi clasa cu mine (eu sunt a8a, la fel si ea) dar e in aceeasi scoala , la fel si Cosmin. Este printre primii elevi, niciodata nu a avut o medie mai mica decat 9.80 .Ati putea spune ca este tocilara,dar nu,pur si simplu lucreaza din placere iar meritele sunt pe masura. Desi lucreaza mult, recunosc ca are mai mult timp decat mine sa fie la curent cu tot ce misca. De asemenea Irene este o persoana intelegatoare, rabdatoare, isteata,logica, pe care te poti baza ,care stie sa dea sfaturi si sa pastreze un secret,iar lista poate continua. Cred ca vi-o imaginati pe Irene ca un "intelept al satului"; mda,cred ca e bine si asa.

Acum sa va povestesc despre Cosmin..."

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 3

"Cosmin este ,cum ziceam, in aceeasi scoala cu mine,tot in clasa a8a. Este saten cu ochi albastri. Este cel mai talentat copil din scoala. La capitolul pian nu-l intrece nimeni. A participat la zeci de concursuri si peste tot a reusit sa ia unul din cele 3 mari premii. Bineinteles, nici la scoala nu sta deloc rau. Nu este primul, dar clar nu este nici ultimul. Este la coada primilor cum s
-ar zice. Dar el nu doreste sa fie primul, caci atunci ar trebui sa invete mult prea mult pentru scoala si nu ar mai avea timp pentru pian.

Caracterul lui e asa: cand este intr-o pasa buna da cele mai bune replici la vorbele dure,isi ajuta si apara prietenii, se implica trup si suflet in problemele lor,poate este putin prea sufletist si cateodata asta il dezavantajeaza.

Vreti sa va zic ceva despre mine? Pai,daca insistati..."

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 4

"Eu sunt o persoana obisnuita zic. Sa incep ca si la prietenii mei. Am parul saten. Imi place viata iar mottoul meu este "Live your life" .Sunt o visatoare innascuta si desi sunt asa,stiu cand sa revin cu picioarele pe pamant. Cu scoala nu o duc nici eu rau. Cea mai mica medie a mea a fost 9.60. Eu nu ma consider deloc o tocilara, ba din potriva. Eu nu petrec timp cu lectiile decat pent
ru strictul necesar, in rest sunt afara. Afara insemnand cu prietenii, in gradina casei citind [ mda,va intrebati de ce citesc daca nu "petrec timp in plus cu lectiile"; ei bine, imi place enorm sa citesc] sau in studiourile foto [ sunt fotomodel ,va zic mai tarziu si "legenda" asta]. Am si calitati , ca orisicare, dar si enorme defecte de care incerc sa scap, dar,nu reusesc. Sunt prietenoasa,isteata,draguta,zic si eu, dar si credula,egoista si razbunatoare. Imi iubesc enoorm familia , prietenii, viata si evident pe Toto,care acum sta langa mine,curios ce scriu. Hi-hi"

--------------------------------------------------------------------------------------------


Partea 5



"Am promis ca va spun legenda cu fotomodelul; e defapt o povestioara. In clasa a 6 a nu stiu cum,eram in vacanta la Mamaia iar un domn facea publicitate la un studio foto, iar acesta a venit special la ai mei si le-a spus sa ma duca la acel ``casting``. Mama a crezut la inceput ca este o gluma,dar tata a zis "DA" fara nici o retinere. Deci,asa a fost. M-am dus acolo si am facut "sedi
nta foto" ,iar la sfarsit domnul fotograf i-a cerut numarul de telefon tatalui meu ,in caz ca voi lua castingul sa il sune pentru detalii.

La finalul vacantei noastre la mare, fotograful l-a sunat pe tata. Exact,am luat castingul. Fotograful l-a instiintat pe tata ca un studio foto exista si la noi in judet si pot merge acolo daca vreau sa continui. Tata m-a intrebat daca vreau sa incerc si i-am zis ca vreau, si de atunci pana acum am ramas fidela modelingului.

Si acum va zic alta povestioara.

Intr-o zi,in fata casei se juca un copil . Era asa draguuut. Eu eram in curte si auzeam vorbele lui, daca se pot numi vorbe sunetele pe care le scotea. Cu micutul acela era si o doamna mai in varsta, probabil bunica lui. Aceasta a plecat la un momentdat deoarece a fost chemata urgent ,iar copilasul a ramas jucandu-se singur.

Eu eram intamplator la poarta si am vazut scena plecarii doamnei. Copilul dupa 5 minute s-a uitat in jur si vazandu-se singur a inceput sa planga.

Toto auzind agomotul a iesit si el afara. Latra la strada iar copilul tacut,de aceasta data, si cu lacrimi in ochi se uita la catel. Apoi a inceput sa rada de mutra lui Toto si a venit sa-l mangaie.L-am ajutat pe baietel sa vina in curte unde s-a jucat non-stop cu Toto, iar eu doar priveam.

Deoarece bunica baiatului nu s-a mai intors,iar parintii mei nu au mai putut-o gasi, ai mei l-au adoptat pe baiat si uite asa am un frate mai mic. Intamplarea a fost acum mai bine de un an,aproape 2. Numele lui e Alex ,iar acum are 7 anisori si e cel din poza de mai sus."

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 6



"Oh,ce zile terifiante. Am crezut ca mor! Nu e vorba ca bunicii mei sunt persoane rele,oh,nu. Sunt niste bunici grozavi. Dar,gandeste-te doar,fara tv, laptop sau telefon!? Ok. Bine ca a trecut."

-Scrii incontinu de cand am plecat.*mama*
-Oh,tu mi l-ai dat sa il folosesc, right?
-Asa drag iti e?
-Logic!

"E culmea mama.Cand imi zice ceva si nu fac,de ce nu fac? Cand imi zice ceva si fac,de ce fac? Se poate hotara si ea?!"

-Mama,mi-ai adus si telefonul? Sau laptopul?
-Ai rezistat doua saptamani fara, mai poti rezista cateva minute. Plus ca nu le-am putut lua din mana fratelui tau.
-Fir-ar.*Larisa*

"Cum credeam. Cat am lipsit, fratemiu s-a pus rege peste ceea ce-mi apartine. Tipic lui."

-Acum pe bune, termina de scris!*mama*
-Ok-ok.

Ajunsa acasa, a fugit direct in camera ei sa vada daca totul era asa cum lasase. Era duminica dupa-amiaza,tin sa precizez. Fratele Larisei era pe holul dintre dormitoare cu PSP-ul lui in mana. A salutat-o,dar fata nu a vazut,era prea grabita. A intrat pe mess si facebook,unde erau mesaje de la Irene si Cosmin.

Irene: Mi-am dat seama ca nu ti-au lasat ai tai laptopul sau telefonul deoarece ai fost decontectata mereu. Condoleante. Dar lasa,ne vedem duminica cand vin la tine.

Cosmin: Ai murit? Cum de rezisti la atra? Contacteaza-ma cand poti.

Larisa a inceput sa rada la mesajele lor,apoi ,la usa s-a auzit soneria. Era Irene. Aceasta a urcat sus si a gasit-o pe Larisa langa Toto,in fata laptopului.

-Ce faci?*Irene*
-Ii raspundeam lui Cosmin.
-Ce-a zis?
-Daca nu cumva am murit *razand*
-Are dreptate. Deci,cum a fost?
-Straniu.
-Adica?
-Cum adica? Sa faci temele la lumina lumanarii e normal?!
-Pentru tine se pare ca nu,dar pentru bunicata da * razand aproape in hohote*.
-Ce gluma,am uitat sa rad.
-Hai,dai. Trecand peste...
-Ce?
-Stii cine s-a despartit de curand?
-Cine?
-Paul si Rebecca.
-Ti-am zis ca nu va dura mult. Era prea fake relatia lor sa dureze. Cred ca o faceau numa de ochii lumii.
-Mda.
-Alte vesti?
-A revenit profa de engleza.
-Pe bune?!
-Te-as minti eu?
-Ce veste mi-ai dat! Superba!
-Stiam ca te vei bucura.
-Dar, pe buune,acum, tu o suportai pe Popescu ,aia? Era o nesuferita si plina de aere de capitala.
-Stiu,stiu. Bine ca am scapat de ea.
-Asa,next.
-Fotograful tau de la studio a intrebat de tine si cand i-am povestit,a inceput sa rada si ti-a urat "jungla placuta".
-Mda *razand*
-Hai ca-i tarziu. Ne vedem maine la scoala.
-Ok.Cius *Larisa*
-Pa.

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 7

LUNI 

La scoala toata lumea era galagioasa. Insa cand clopotelul a sunat toti copii erau in clase. Profesoara de romana,diriga Larisei a intrat in clasa si a zis:

-Deschideti caietele sa vad tema.Tema am zis!
-Ooooh *elevii*
-Dar,inainte de asta, trebuie sa prezint pe cineva.
-Cine?Cine?*elevii*
-Intra!

Pe usa clasei a intrat un baiat. Prima impresie era minunata. Toate fetele il sorbeau din priviri si toti baietii il chemau sa stea cu ei.

-Vin-o aici!
-Ba nu,aici!
-Baaa nu! Cu mine sa stai.

Toti strigau.

-Stai in a treia banca * diriga*
-Da,am inteles*Bogdan*

Exact,pe noul coleg il chema Bogdan.Statea in banca cu un baiat, fix in spatele Larisei. Toti noii colegi ai lui Bogdan din jurul lui au facut cunostinta cu el iar cei mai vorbareti l-au intrebat despre hobby-urile si preferintele lui. Si au ras si au glumit pana s-a sunat.

Ajunsa acasa, Larisa a scris in jurnal .

"Am un nou coleg. Bogdan. Primele impresii sunt ok. Sa vedem cum continua sa fie. In rest,toate bune si frumoase, cum se zice. Profii au ramas cum i-am lasat, prietenii idem... Sper sa fie totul ok."

Seara a venit, noaptea si apoi dimineata. Sa tragem cu urechea la usa lui Bogdan.

Era 7-8 dimineata iar mama lui trebuia sa il trezeasca deoarece pleca.

-Dragule,trezeste-te.*mama*
-Hm? Cum? Iar pleci?
-Imi pare rau.
-Si, cat stai acum? O luna?
-D-d-...-doua.
-Cum?
-Imi pare rau!
-Uf,mda, iti pare.
-Dragule, trebuie sa castigam abni,nu?
-Banii astia...!
-Plec acum.
-Ok,ai grija.
-Si tu,vezi cum e la noua scoala.
-Sper sa fie si ultima...

Sa intelegeti mai bine. Parintii lui Bogdan au divortat cu 2 ani in urma,de atunci , mama lui si cu el se tot plimba prin tara. Mereu au alta locuinta,mereu Bogdan are o noua scoala si noi colegi.

Dupa plecarea mamei, Bogdan s-a pus din nou in pat; nu a adormit. Doar se uita in gol.

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 8



MARTI

Dupa ce Bogdan si-a revenit in simturi ,a plucat la scoala ( era ora 11,mda,a mai dormit).

Ne intoarcem acasa la Larisa, ora 8.

Larisa era treaza. Isi facea temele si asculta muzica.

-Lari,pot intra?*Alex*
-Da.
-Lariii! Ma ajuti si pe mine cu ceva?
-Cu ce,mai exact?
-Poi... ma poti lua si pe mine cu tine la scoala azi?
-De ce?!
-Nu te ambala! E un concurs...
-De?
-M-mate...
-Of. Ok. La 10:30 esti gata sa plecam.
-Da-da.

Dupa ce Alex a plecat la el in camera, Larisa a scris in jurnal.

"Ce pune fratemiu la cale? Azi nu e nici un concurs la mate. Straniu..."

A sosit ora 10:30 iar cei doi frati au plecat catre scoala. Larisa s-a dus in clasa sa iar Alex in treaba lui. fata a observat ca-i lipseste cartea de la biblioteca ; carte care se afla la Irene. Asa ca a mers la ea la clasa sa i-o ceara,insa nu a gasit-o. S-a dus la cosmin sa intrebe de Irene,dar si el era plecat. Cuu muuulte semne de intrebare a plecat in clasa caci se sunase.

Era cea mai ciudata zi. toti colegii ei se purtau suspect. Toti cu exceptia lui Bogdan care se uita pe fereastra.

Dupa terminarea orelor, Larisa a plecat acasa,dar pe drum s-a intalnit cu Bogdan.

-Hei *Larisa*
-Hm? A.Buna.*Bogdan*
-Ai-ai patit ceva?
-Nu. De ce?
-Pari cam abatut.
-Nimic grav.
-O-ok...
-Si, te duci acasa?
-Da.
-Ah. Ok.

Dupa cateva minute de tacere...

-Oh,hai ca te las. Du-te.*Bogdan*
-Oh-ok. *Larisa*
-Pa.
-Pa.

Cand a ajuns acasa, cam peste 30 de minute, casa Larisei era plina de prieteni de-ai ei.

-La multi aaaani!*au strigat toti*

Fata a ramas uimita, nu se astepta. Acum a inteles de ce fratele ei a venit la scoala,de ce prietenii ei cei mai buni lipseau si de ce colegii se purtau ciudat.

-Asa, ti-am adus si cartea de la biblioteca,am auzit ca iti era dor de ea. *Irene*
-Ha-ha. Mda.Mersi.
-Si acum,surprizaaaa zilei!*a zis cineva din multime*

Iar in mijlocul prietenilor fetei a aparut Cosmin cu o orga, cantand cele mai frumoase melodii. Toata lumea a aplaudat la sfarsit.

Si parintii fetei erau acasa. Acestia i-au adus un tooort maree, de ciocolata, pe care l-a manacat cu prietenii si fratele ei.

Dupa ce petrecerea a luat sfarsit, seara,pe mess...

Larisa s-a conectat~

Bogdan: Hei ...
Larisa: Buna :)
Bogdan: Am auzit ca azi a fost ziua ta :-??
Larisa: Mda,asa e:)
Bogdan: La multi ani! >:d<
Larisa: Mersi. Puteai si tu veni la petrecere,din cate am auzit,ai fost invitat....:-s
Bogdan: Nu am putut,scuze.
Larisa: Nu-i nimic. Nu era obligatoriu...:|
Bogdan: Mda...
Larisa: Sigur esti bine?:(
Bogdan: Da ma,da.:-j
Larisa: ....
Bogdan: Nu-ti mai ace atatea griji:*
Larisa: Ok;)
Bogdan: Hai ca ies,tre sa invat pentru testu de maine la geografie.
Larisa: Aaah,da. Hai ca ies si eu :D

Bogdan s-a decontectat~
Larisa s-a deconectat~

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 9



MIERCURI

"Oh. Ce zi ieri. Fratemiu si prietenii mi-au facut o petrecere surpriza. A fost superb. Dar azi... Azi va trebui sa dau ochii cu rivala mea."

Rivala Larisei este Simona pe care o cunostea din clasa I . Simona este in clasa cu Cosmin si este roscata, cu un corp admirabil (face voley) si un comportament de cacao. Ce inseamna aici cuvantul cacao? Adica schimbator, oribil ,ciudat. Este sireata si mincinoasa, facand orice pentru a obtine ceea ce vrea. Insa, cu prietena ei este total altfel. Este prietenoasa,sufletista si buna. Simona vrea sa para mereu interesanta,dar nu de fiecare data ii reuseste.

Larisa a plecat catre scoala. Acolo s-a intalnit cu Cosmin.
-Neata!* chiar daca era 11, la ei tot dimineata era*
-Buna.*Cosmin*
-Ai vazut scorpia?*Larisa*
-Da. Normal.
-Oof. Ce am facut ca sa mi se intample asta?
-Eu iti zic totusi sa ai grija.
-De ce?
-Nu stii ce-i poate mintea.
-Si tu de unde stii?
-Poveste lunga.
-Fa-o scurta.
-Lasa,alta data.
-Ce poate sa-mi faca? Vom prezenta amandoua serbarea ...
-Vin in culise pentru orice eventualitate.
-Cum vrei.

Scoala Larisei organiza un spectacol in cinstea lui Ion Luca Caragiale, deoarece asa se numea si scoala lor. Din nefericire, profesorii le-au ales pe Larisa si Simona sa prezinte.

La spectacol , la inceput, pana sa vina spectatorii, in culise era mare agitatie.

-Nu trebuia neaparat sa vii.*Larisa*
-Ba da,ba da.*Cosmin*
-Crezi ca-mi poate face ceva mica printesa?
-Crede-ma.
-Cosmiiiiiiin ! *Simona*
-....*Cosmin ofta*
-Ce faci aici? *zicea toate acestea foarte fericita*
-Am venit... Sa... Sa vad mai bine spectacolul,da. *balbaindu-se*
-Sau ai venit sa am vezi pe mine?* facand un apropo Simona*
-Pe tineee? Ha-ha. De ce pe tine?*Larisa*
-Nu stii tu. Taci. Plus ca nu vorbeam cu tine.*Simona*

Larisa s-a uitat suspect la Cosmin,apoi a plecat.

In timpul serbarii nu s-au intamplat nu stiu ce incidente. Totul a fost normal.

Seara s-au anuntat castigatorii care mergeau la nationala cu echipa de basket. Capitanul echipei era Lucian, fostul iubit al Larisei. Din intamplare, pe drum, Larisa s-a intalnit cu Lucian.

-Hei iubi.*Lucian*
-Iubi? De cand? Stiam ca ne-am despartit.*Larisa*
-Nu-i adevarat.
-Scuze, stiam ca M-AM despartit de tine.
-Scumpo, nimeni nu s-a despartit de nimeni.
-Ba da. Oricum. Ce e?
-Ce? Nu ma feliciti ca eu si baietii mergem la nationala?
-Nu.*foarte directa*
-Iubi,ce ai? Esti rece.
-Logic, e frig afara.
-....
-Uite, povestea noastar s-a terminat in urma cu jumatate de an. De ce nu poti trece peste?
-Spune-mi sincer. Ai pe altcineva?
-Nu.
-Minti!
-Ai zis sa fiu sincera si stii ca eu nu mint in legatura cu asa ceva.
-Ok. Atunci gaseste-ti pe altcineva caci eu am plecat.
-Pentru mine erai plecat de acum jumatate de an.

Si pe mess...

Irene: Esti proasta. De ce dumnezeului nu i-ai zis "Bravo" si atat?
Larisa: Nu meritaaa! Plus ca atunci cand el vorbeste cu mine, o face doar din interes.
Irene: Chiar te vrea inapoi?
Larisa: Pentru mine e evident. Dar vrea si nu vrea sa recunoasca.
Irene: Si ce faci?
Larisa: Bine.:)) Voi lasa timpul sa imi arate calea.

Apoi s-a apucat si a scris tot in jurnal. Cum a fost la serbare si bineinteles discutia ei cu Lucian.

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 10



JOI

In aceasta dimineata Cosmin a venit la Larisa pentru a face un proiect. Dupa ce l-au terminat,aproape de plecare, Larisa a deschis subiectul de ieri.

-Si... de ce s-a comportat Simona asa... straniu?*Larisa*
-Nu e straniu...*Cosmin*
-Mie una nu mi se pare normal.
-Asta pentru ca nu o cunosti.
-Adevarat. Dar nici nu am de gand.
-Ti-ar face viata mai usoara.
-Ce?
-Daca ai cunoaste-o.
-Dar ma lasa? Nu ma lasa. Ea vrea sa para mereu mai presus de toti si , crede-ma,ca acum 2 ani am incercat o impacare,dar dupa mai putin de o saptamana a revenit la vechea Simona.
-Sunteti incapatanate si sunteti amandoua cu idee ca trebuie sa castigati.
-Da!
-Sa castigati ce?
-Reputatia. Nu o voi lasa sa stearga cu mine de pamant. Nu poate si nici nu are dreptul.
-Of. Cum vreti voi. Pe mine sa nu ma bagati la mijloc.
-Cosmin! Ai ocolit raspunsul. A fost ceva intre voi?
-....

Dupa cateva secunde de tacere:

-Sa-l iau ca pe un DA?

Cosmin numai a dat din cap.

-Si,de ce ....
-Eh,sunt detalii pe care nu ma obosesc sa le tin minte. A trecut. Hai,las-o pe ea ca intarziem la scoala.
-Ok.ok.

La scoala totul era ok. La proiect Larisa si Cosmin au luat 10. ( Stiu ca am zis ca nu erau in aceeasi clasa,dar era un club special , separat , de chimie) .

In pauza mare Bogdan a venit la banca Larisei.

-Felicitari pentru acel 10.
-Multumescu-ti.
-Multu cum?
-Escu-ti.
-Escu-ti cui?
-Escu-ti tie.
-Mie?
-Da.Tie.
-Complicat...
-Sigur nu ca sa te incurc ai venit.*razand*
-Nu,nu. Vroiam sa... of,stiu ca sunt indiscret,dar, ce s-a intamplat ieri cu Lucian?
-Cum adica?
-Cand ai plecat,te-ai intalnit cu el si am vazut ca ... practic tipa la tine.
-Aaa,nu. O mica neintelegere.
-Aa... Am crezut..
-Stai linistit.*apoi zambi *
-O-ok...

Bogdan nu putea sa-i mai zica " Stii, vroiam sa ma asigur ca esti bine deoarece stiu ca te-ai despartit de el." caci se sunase. Era ultima ora. Irene a plecat cu Larisa. Pe drum Irene ii spune:

-Mai... Mi-a zis Bogdan ca te-ai intalnit ieri cu Lucian.
-Mda.
-Si?
-Si nimic. Iar m-a intrebat daca vreau sa fiu impreuna cu el.
-Si?
-Si i-am zis sa uite.
-Bogdan stie motivul?
-A cui motiv?
-Despartirii voastre.
-Nu. Nici nu vreau sa-l afle.
-Eu l-as sfatui sa stea departe...
-Pe Lucian?
-Pe bogdan!
-Aa.
-Lucian nu-i tipu calm si intelegator. Nu stiu ce ai vazut la el...
-Nici eu. Si nici nu-mi pot imagina cum de am scapat de el.
-Bine ca intr-un final ai terminat-o.
-Da.
-Unde mergem acum?
-Hai pana la tata la birouri.
-Sa?
-Sa calarim caaaai *cu un zambet larg*
-Da.Hai.

Trebuie sa precizez, tatal Larisei are la birou si un mic loc unde numai el si invitatii lui pot calari cai. Si cum Larisa e fata lui iar Irene prietena fiicei lui, logic ca aveau voie sa mearga.

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 11


[In poza e Bogdan]

VINERI.

Larisa a cam neglijat in ultimul timp jurnalul,asa ca in aceasta dimineata cum nu avea nimic de facut, a inceput sa scrie. Si a scris pana a trebuit sa plece la scoala.

-Ai luat micul dejun?*Alex*
-Nu pitic. Dar nu-l iau. Azi nu facem ore obisnuite. De fapt,nu facem ore. Mergem la un spectacol.*Larisa*
-Si pe mine nu ma iei?
-Vrei sa te iau?
-Loogic. Nu vreau la scoala.
-Pacat. Caci nu te iau.
-De ce?
-Nu ai vazut ce scandal a iesit cu mama ultima oara cand te-am invoit de la scoala?
-Off. Ok. Dar cand vii sa nu te lauzi ca a fost superb spectacolul ca-mi va fi ciuda.
-Ok *razand*
-Pa.
-Pa.

Iar Larisa a plecat catre scoala.
Acolo...

-Hei * Bogdan*
-Oh,buna. Sa nu te vad.
-Da...
-Ce ai patit?
-Ah, ma gandeam... A,nu,lasa.
-Spune.
-Nu,nu are sens.
-Cu mine vorbesti,deci zi.
-Vreau o parere.
-Ok.
-Am... suna stupid,dar..
-Fara dar.
-Poti veni ca spectator la primul meu concert?
-Primul... canti?
-In timpul liber.
-Da. Cum sa nu? Dar,parintii tai? Ei nu vin?
-...
-Adica,stii...
-Mama e plecata in strainatate cu munca iar tata,ei bine,nush unde e.
-Dar,ce s-a intamplat?

Insa Bogdan nu i-a mai raspuns,caci soneria suna in disperare.

-Ok. Voi fi acolo.
-Multumesc. Esti singura persoana pe care o cunosc si am incredere.*soptind ca pentru sine,insa Larisa a auzit*

Vreti sa stiti cum a fost la concertul lui Bogdan? Pai,mai e loc de indoiala? A fost superb. Cei doi s-au intors impreuna.

-Si...cum a fost?
-Vrei sa stii?
-Da,normal.
-WOW.
-Pe bune?
-Pe bune si fara mistouri.
-Pai,ma bucur ca ti-a placut.
-Dar,nu stiam ca... poti canta.
-Nu stii multe despre mine.
-Corect.
-Daca ar fi auzit si ea toate astea...

Larisa se uita la Bogdan fara sa zica nimic. Se gandea cine putea fi "EA".

Bogdan vazand fata serioasa a Larisei,incepu sa rada.

-Ce esti asa serioasa?*Bogdan*
-A,ce? Nu,ma gandeam.
-La ce?
-Eh,nu conteaza.
-Dar am intrebat iar frumos din partea ta e si sa raspunzi.
-Ha-ha. Mda. Asa e.
-Deci la ce te gandeai?
-Incearca sa ghicesti.
-Hm.. scoala?
-Rece.
-Vacanta?
-Frig,inghet.
-Concert?
-Caldut.
-Deci e legat de concert.
-Mda,sa zicem.

Apoi cei doi au ras si baiatul a incercat sa ghiceasta,dar,nu a reusit.

-Vorbim pe mess daca e .*Larisa*
-Ok.*Bogdan*

In casa Larisa a avut o surpriza.

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 12



SAMBATA

Acasa la Bogdan...

"La ora 13:00 la pizzeria din centru. Intrunire a toate clasele a 8-a a scolii."

-Mm, suna interesant. *Bogdan*

Era ora 12:00 iar la usa suna cineva.

-Draga, sunt acasa *mama*
-Ce? Te-ai intors? Cum asa?*Bogdan*
-Pai,am ceva sa-ti spun.
-Ce?
-Ne...ne vom muta.
-Ce?! Unde?
-Ne vom muta la Sandu.
-de ce? Eu vreau sa raman aici!
-Dar nu se poate!
-Nu! Nu ma mut! Nu cu voi! Nici nu ai fost in stare sa vii la concertul meu! Nu ma mut!
-Nu am putut ajunge la timp. Dar, vom pleca de aici!
-NU!

Apoi Bogdan a plecat trantind usa.

Din fericire, glumele colegilor si a pretenilor lui l-au facut sa uite de ceea ce s-a intamplat. Era deja ora plecarii.

-Hei,eu plec.*cineva*
-Da mai,vin si eu.*altcineva*
-Mai stai Larisa?*Irene*
-Nu,plec.*Larisa*
-Vin si eu.*Bogdan*
-Vin si eu prieteni.*Cosmin*

Pe drum...

-Eu ma duc in directia opusa. Ma duc la o matusa.*Irene*
-Ok.*Larisa*
-Hei,Irene,asteapta. Vin si eu, mergem in aceeasi directie.*Cosmin*
-Ciudat*Larisa*

Insa Bogdan nu i-a raspuns,nu era atent. Peste cateva minute...

-Ce? Unde sunt restul?*Bogdan*
-Au luat-o in directia opusa. Abia acum ai observat?*Larisa*
-Ce? Da-da.
-Aha..

Si..din nefericire s-au intalnit cu...

-Hei iubi*Lucian*
-PAS* Larisa*
-De ce ma tratezi asa?
-De ce inca imi zici "iubi"?
-Te deranjeaza?
-Daca tot ai intrebat,da!
-Ok,si cum sa-ti zic? Pisi?
-Larisa.
-Dar e banal.
-E numele meu.
-Aha. Si ce faci cu asta?*privindu-l pe Bogdan*. Aveti intalnire?
-Ce? *Bogdan*
-Probelme?*Larisa*
-Nu credeam ca te vei cobori la nivelul acesta. Sa iesi cu .. ratati.*Lucian*
-Unu la mana, e problema mea cu cine ies,cand ies. Doi, Bogdan nu e ratat.*Larisa*
-Aha,da-da. Mm,aveti grija. Poate ma enervati.*Lucian*
-Da, numai la asta imi e gandul.*Larisa*
-Asa iubi.*Lucian*
-DISPARI!*Larisa*

Foarte morocanos Lucian pleaca. In urma lui s-au deschis discutiile...

-De cand suntem impreuna?*Bogdan*
-Nu suntem.*Larisa*
-Si atunci lui de ce i-ai dat de inteles?
-Iti voi povesti ...

Si in timp ce mergeau a inceput ploaia iar cei doi au fugit cat au putut. Cel mai apropiat adapost era casa Larisei.

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 13



Sambata ( tot sambata e, continuarea :D )

-Esti bine?*Bogdan*
-Da. Oh,ce a inceput sa ploua.*Larisa*
-Daaa.
-Tu...esti bine?
-Aaa,da. Imi pare rau ca te deranjez.
-Ce deranj? Stai calm.
-O...Ok.

Pentru a isi mai schimba starea de spirit, au deschis tv-ul si laptopul.

-Pe ce dau?*post tv*
-Nu conteaza. Numai sa vorbeasca si el.*Larisa*
-Ok. Hai ca dau pe muzica.

Si pe mess :

Simona s-a conectat

Simona : Buna
Larisa : Zi
Simona : Ce faci?
Larisa : Treci la subiect
Simona : Ce rece esti
Larisa : Lasa ca tu esti soba
Simona : Macar eu incerc...
Larisa : Pacat ca nu ai cu cine
Simona : Da
Larisa : Deci,ce vrei?
Simona : Sa lamurim ceva
Larisa : Ce?
Simona : Cosmin

Bogdan se apropia de Larisa, de laptop.

Larisa : Zi ce-i cu el
Simona : Stii, ti-a zis ceva de trecutul lui?
Larisa : Da,normal. Doar suntem cei mai buni prieteni
Simona : Si ti-a zis si de ce ne-am despartit?

-Stiam eu ca au fost impreuna!* a zis Larisa cu voce tare*

Bogdan a suras.

Larisa : Nu ma intereseaza viata voastra privata.
Simona : Eu stiu de ce te-ai despartit tu de Lucian. Tu de ce nu vrei sa stii de mine?

Bogdan se uita la Larisa cu o privire gen "Toata lumea stie in afara de mine. Zi si mie."

Larisa : A fost o intamplare ca ati aflat toti.
Simona : Cum zici tu

-Intreab-o. *Bogdan*
-Oh,da. Ok.*Larisa*

Larisa : Ma exasperezi. Zi,daca esti asa disperata. Zi-mi.
Simona : Din cauza ta!
Larisa : A mea?!

-A ta?*Bogdan*

Simona : Da!
Larisa : Da-mi detalii
Simona : Vrei detalii? Cosmin ma placea pe mine,dar de asemenea te iubea pe tine.

-Pe mine?*Larisa*
-Pe tine?*Bogdan*

Simona : A renuntat la mine caci avea mari asteptari de la tine.
Larisa : Suna ireal
Simona : Dar e real
Larisa : Cosmin niciodata nu mi-a zis ceva...
Simona : Logic scumpo
Larisa : Nu-mi da apelative

Dupa inca cateva minute de vorbit cu Simona ...

-Ploaia s-a oprit. Hm,ce bine.*Larisa*
-Da. A fost o adevarata furtuna.*Bogdan*
-Mai poti sta daca vrei.
-Oh,nu. Plec. E deja tarziu.
-Nu pleci pe jos.Ia un taxi.
-Mi-as dori sa nu plec deloc. Ce ma asteapta acasa...* a zis Bogdan soptit,insa Larisa a auzit*
-In 3 minute vine taxiul.
-Ok.Mersi mult.
-Nu ai pentru ce.

La usa...

-Ai grija de tine .*Larisa*
-Ah,da.* incurcat de cuvintele fetei*
-Pa.
-Ciau.

Iar acasa,pe langa cearta neterminata lasata , baiatul mai avea o "surpriza"...

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 14



Sambata seara

Bogdan ajunge la el acasa. Era stresat de cearta pe care nu o terminase cu mama lui. Dar el nu stia ca mai are si o alta "surpriza" acasa.

-Unde ai fost?*mama lui*
-Cu prietenii .*Bogdan*
-Puteai sa imi zici si mie.
-Erai prea nervoasa.
-Bogdan,cand vei accepta situatia?
-Niciodata!
-Dar...
-Nu am fost de acord sa te desparti de tata, iar acum nu sunt de acord sa te recasatoresti cu omul asta!
-Dar ce are?
-Nu stiu,dar nu-mi inspira incredere.
-Ti-ai facut o parere proasta Bogdan.
-Si mi-o sustin. Nu vreau un nou tata. Il vreau pe TATA.
-Dar stii ca nu va veni inapoi.
-Deoarece tu nu-l primesti.
-Bogdan,exista o limita si tu ai intrecut-o.
-Bine.

Cearta lor se auzea din bucatarie,unde era Sandu.Acesta iesi sa vada ce-i cu galagia. Insa a fost o miscare proasta.

-De ce va certati?*Sandu*
-A, era aici.*Bogdan*
-Da,eram. Bogdan,ce se intampla?*Sandu*
-Ma duc la mine in camera.*Bogdan*
-Mai gandeste-te la ce am vorbit azi-dimineata.*mama*
-Da,m-am gandit.*Bogdan*
-Si?*mama*
-Si nu! *Bogdan*

Baiatul s-a dus in camera lui,a inchis bine usa si a deschis calculatorul. Si-a luat castile si a ascultat muzica.

In bucatarie...

-Nu ma accepta,nu?*Sandu*
-Nu ca nu te accepta,nu accepta aceasta situatie. Daca erai nu stiu,prieten de familie sau un profesor de-al lui sigur va intelegeati super. Dar el nu accepta faptul ca va avea un nou tata.*mama lui Bogdan*
-Mi-as dori cu adevarat sa ma accepte.
-Nu il judeca,e un baiat bun. Lasa-i doar timp.
-Dar,nu va mai certati,ok? Nu-l mai stresa atata si tu...
-Voi incerca.

Sandu a plecat caci era destul de tarziu. Bogdan nu a putut dormi decat cateva ore... Apoi s-a trezit si a plecat de acasa fara stirea mamei lui.

Duminica dimineata

Bogdan hoinarea prin oras.Nu avea idee unde se duce.Doar mergea. S-a oprit intr-un parc si dintr-o intamplare, s-a intalnit cu Cosmin.

-Hei,ce faci?*Cosmin*
-Hm,bine. Tu?*Bogdan*
-Am iesit sa iau o gura de aer.
-A.
-Chiar esti in regula?
-Da-da. De ce?
-Pari ... nu stiu, foarte ganditor.
-Aa, eh,e normal. Tre sa gandim,nu?
-Da,cum zici tu.*razand*

Pe Cosmin il striga cineva.

-Heeeeei,Cosmin!
-Aa,hei. Ce faci?*Cosmin*

Acel cineva era Larisa. Fata era insotita de Irene.

-Mergem la niste cumparaturi.*Irene*
-Logic. Distractie placuta.*Cosmin*
-Multumim.*Irene*
-Ai patit ceva?*Larisa catre Bogdan*
-De ce toata lumea ma intreaba asta?*Bogdan,cu un zambet pe fata*
-Intrebam doar.
-Nu,nu am nimic.
-Ok.
-Hei,ce ziceti sa ne intalnim pe la 10 la caffeneaua aia din Mall? *Cosmin*
-Suna ok.*Irene*
-De acord.*Larisa*

Apoi copii au intors capul spre Bogdan.

-De ce va uitati la mine?*Bogdan*
-Pentru ca propunerea e valabila si pentru tine?*Cosmin*
-A,da? Ah,ok atunci.

Fetele au facut cumparaturi, baietii s-au plimbat,iar la ora 10 cei patru erau in caffenea. Pacat ca linistea le-a fost intrerupta de...

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 15



Pacat ca linistea le-a fost intrerupta de Lucian.

-Hei. Buna iubi.*Lucian*

Cosmin deranjat de vorbele lui s-a ridicat in picioare :

-Cat timp ii vei mai zice asa? Stii doar ca v-ati despartit acum mult timp.*Cosmin*
-E totusi iubita mea.*Lucian*
-Nu,nu este!*Bogdan*
-Si tu cine mai esti? Aa,da,tipul acela…*Lucian*
-Ce tip?*Larisa*
-Pai..*Lucian a fost intrerupt*
-Ce legatura am cu tine de ma cunosti? Eu nu te cunosc.*Bogdan*
-Esti tipul care statea langa cladire cand m-am „certat” ultima oara cu Larisa.*Lucian*

Larisa s-a intors spre Bogdan.( daca va mai aduceti aminte,cearta din partea a 9 a). Bogdan s-a uitat cu o privire gen „vorbim mai incolo”, iar Larisa s-a intors catre Lucian.

-Stii,chiar nu am chef de tine acum. Pleaca. Oricum nu stiu de ce tot ma mai cauti.*Larisa*
-Am sa plec,de dragul tau.*Lucian*

Dupa ce Lucian a pelcat,in spate se tot discuta.

-Ce lingusitoooooor! Imi vine sa-l omor eu in locul tau!*Irene*
-Lasa,nu vreau sa devii criminala din cauza unui prost.* razand, Larisa*
-Pe bune ,e enervant. Cand erati impreuna era numai lapte si miere si acum…*Cosmin*

-Bogdan, asteapta-ma. Trebuie sa vorbim.*Larisa*

Erau pe punctul de a pleca si ceilalti.

-Ok,atunci eu plec cu Irene.*Cosmin*
-Da.*Larisa*
-Paaa.*Irene*

Cei doi pleaca.

-Va iesi urat.*Cosmin*
-Da, pacat de Bogdan ,nu cred ca ar vrea s-o vada pe Larisa nervoasa.*Irene*

Intorcandu-ne la cei doi care au plecat…

-Ai fost acolo…si ai auzit.*Larisa*
-Mda…*Bogdan*
-Deci stiai.
-Ce?
-Ca ne-am despartit.
-Da.
-A…

Timp de 5 minute nici unul nu a mai vorbit.

-Altceva ai mai auzit?*Larisa*
-Nu.*Bogdan*
-Nici motivul?
-Nici. Dar,as vrea sa-l stiu.
-Lasa.*a raspuns Larisa imeidat* Mai bine nu.

Pe drum s-a intalnit cu Simona.

-Hei.*Simona*
-Ce?*Larisa*
-Vroiam sa te anunt ca am o noua cucerire.
-Si ce ma intereseaza pe mine asta?
-Poi,ar trebui. Stii cine e?
-Cine?
-Lucian.
-Si?
-Si nu te deranjeaza?
-Nu.
-Ce fel de fosta iubita esti?
-Ce fel de parere ai despre mine?
-Nu tocmai buna.
-Pacat. Daca ai fi stiu adevaratul motiv,nu ai mai fi fost mirata de raspunsul meu.
-Pai nu este ca el s-a comportat ca un „magar” cu tine? Asta stie toata lumea.
-Este jumatate adevarat.
-Atunci zi adevarul
-Nu am aceasta intentie. Acum,te rog, ne grabim. Pa.
-Ce caracter…* a zis Simona in spatele lor,insa Larisa era prea concentrata asupra problemei cu Bogdan sa ii mai arunce vro privire Simonei*

-Deci, zi-mi. Care este motivul?*Bogdan*
-Chiar vrei sa stii?*Larisa*
-Daaaa.
-Ok,iti zic. Dar fii atent ca nu repet.
-Bine. Te ascult.
-Motivul este…

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 16



Insa Larisa nu a reusit sa isi termine ideea caci Irene venea alergand spre ei.

-Larisa,Larisa. Vin-o neaparat acasa la tine!*Irene*
-De ce? Ce s-a intamplat?*Larisa*
-Nu am timp sa-ti zic,vin-o!

Toti 3 fugeau spre casa Larisei,norocul lor ca nu mai era asa mult drum de parcurs. Acasa la fata era Cosmin tinandu-l pe Alex langa el. Cosmin se certa cu niste necunoscuti.

-Ma scuzati? Ce se intampla aici?*Larisa*
-Larii, bine ca ai venit!*Alex*

Alex s-a aruncat in bratele Larisei.

-Acesta este baiatul meu.*doamna*
-Poftim?*Larisa*
-Nu,nu e! E fratele ei! *Cosmin*

Larisa i-a facut o privire lui Cosmin sa taca si asa a facut.

-Ce document aveti sa arate ca Alex e baiatul dumneavoastra?*Larisa*
-Mai intai de toate, numele lui nu este Alex,este Denis. Denis Constantinescu. Acesta este documentul.*iar doamna i-a inmanat o hartie*

Toti copii, Larisa, Cosmin,Irene si Bogdan s-au uitat pe document.

-Da…intradevar. *Larisa*

Fata s-a retras pentru cateva momente si si-a sunat parintii. Dupa putin timp parintii lui Alex si a Larisei erau acasa.

-Doaman, haide-ti sa discutam.*tatal Larisei*
-De acord.*doamna*

In lipsa adultilor…

-Lariii,ce ma fac?*Alex*
-Cum adica pitic?*Larisa*
-Daca ma ia?
-Nu te ia!*Cosmin*
-Nu ii lasam sa te ia.*Irene*
-Cum? Crezi ca te vor putea lua? Da eu ce fac? Stau in gradina si dorm?*Larisa*
-Nu ma lasati!*Alex*
-Nu!*copii*

Dupa lungi discutii adulti au cazut de acord.

-Deci?*Larisa*
-Cred ca prietenii tai vor sa plece,sunt obositi.*tatal Larisei*
-Nu plecam pana nu stim soarta piciului asta mic.*Irene*
-Oh,in regula. Intradevar,aceea este mama lui.*tatal Larisei*
-Si? Il va lua?*Cosmin*
-Nu se poateee!*Larisa*
-Nu. Asta in nici un caz. Dar va veni sa-l viziteze, va petrece timp cu el…*tatal*

Cei 4 prieteni au iesit in gradina pentru a discuta si ei problema.

-Dar daca incearca sa-l ia pe Alex cand nu sunteti atenti, cand ar trebui sa „petreaca timpul cu el”? *Cosmin*
-Vom sta mereu cu Alex cand vine ea. Nu o s-o lasam sa-l ia. NU !*Larisa*
-Vom fi aici cu tine.*Irene*
-Da.*Bogdan si Cosmin*

Prietenii Larisei au plecat. Fata a primit pe telefon un sms. In sms scria….

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 17

In sms scria 

„Vin-o maine la teatrul din centru pentru a discuta despre fratele tau. Se pare ca nu am putut sa ma inteleg cu parintii tai. Doamna Constantinescu.”

-Ce mesaj ai primit?*Irene*
-Aaa,nimic. Spune ca am castigat 2.000.000 de euro. Stii si tu,farse…*Larisa*
-E tarziu,eu plec. Bogdan, frate,vii si tu?*Cosmin*
-Da. Pa fetelor.*Bogdan*
-Pa.*fetele*
-Si tu Irene? Mai stai?*Larisa*
-Putin,o astept pe mama. De ce?Ma dai afara?*Irene razand*
-Nu,doamne fereste. Poti sta cat vrei,stii doar.*Larisa*
-Da,stiu.*Irene*

Pana la urma si Irene a plecat la ea acasa, iar Larisa a ramas singura in gradina gandindu-se daca sa accepte intalnirea cu asa zisa mama a fratelui ei sau nu.

Fata a urcat in camera ei si s-a trantit in pat.A luat din sertar jurnalul si a inceput sa scrie:

„Oh,cate s-au intamplat draga jurnalule. In primul rand Lucian insista sa-mi zica „iubi” ceea ce e enervant. Iar in al doilea rand , mama ,sau asa zisa mama a lui Alex a venit acum sa-l ia! E o mare problema. E ingrozitor! Aaa,si mama lui mi-a facut o invitatie maine sa discut cu ea in legatura cu fartemiu. Ah,si era sa uiiit! Se intampla ceva ciudat cu Bogdan. Vrea sa stie tot despre fosta mea relatie. Nici nu stiu la ce sa ma gandesc mai intai.Cate problemeee ! x_x. Macar Toto ma mai face sa rad putin ♥ Ah,hai ca ma duc sa ma culc. Tre sa ma gandesc bine in noaptea asta ce fac maine… „

Dimineata a sosit rapid pentru Larisa. Fata s-a trezit foarte serioasa, s-a imbracat si a plecat. Nici macar micul dejun nu l-a luat. Si-a lasat telefonul acasa,din graba era sa uite si usa s-o inchida. Era foarte aeriana .

Fata si-a spus in gand „Gata, revino cu picioarele pe Pamant. Va fi totul ok. Bine? Bine.”

Si a ajuns la teatrul din centru. Acolo era o cafenea unde se afla doamna Constantinescu.

-Ma bucur ca mi-ai acceptat invitatia.*doamna Constantinescu,cu un zambet cald pe fata”
-D-da.*Larisa*
-Uite,eu nu sunt asa dura cum am fost ieri. Ieri eram mai panicata,sa zic asa. Aseara m-am tot gandit si ,nici tu si nici parintii tai nu sunt vinovati pentru ceea ce s-a intamplat cu fiul meu. Imi pare nespus de rau ca v-am lasat baiatul meu ca o povara atatia ani.
-Dar Alex, ah, Denis, nu a fost o povara, deloc.
-As dori sa platesc cheltuielile fiului meu.
-Nu este necesar. Nu l-am luat la noi in familie ca apoi sa secam familia lui adevarata de bani. Daca l-ati lasa in continuare la noi,ar fi rasplata perfecta.
-Oh,dar nu pot face asa ceva.
-…*Larisa se uita ba in pamant, ba la fereastra*
-Ah, scuza-ma,acum chiar nu mai pot sta. Trebuie sa plec. Dar,pana ma intorc, Denis ramane la voi.
-Asta fiind cand?
-Aproximativ o luna.
„O luna?!” in gandul fetei.
-Ok.*Larisa*
-O zi buna.
-La revedere.

Larisa a plecat si ea dupa 10 minute.

Nu am mai auzit demult stiri despre Bogdan si familia lui,nu? Hai sa vedem ce fac.

Bogdan e acasa,in camera lui, la calculator. Astepta sa treaca timpul sa plece la scoala. Mama lui era plecata. Unde ,cu cine? In oras cu Sandu. Eh,si ora pelcarii a venit,asa ca s-a imbracat si a plecat la scoala. Ok,deci nimic nou pe la Bogdan.

La scoala inca nu se sunase. Irene,Larisa si Cosmin vorbeau.

-Azi…m-am intalnit cu doamna Constantinescu.*Larisa*
-Pe bune?!*Irene*
-Si ce-ati vorbit?*Cosmin*
-Vroia sa plateasca cheltuielile lui Alex.*Larisa*
-Sunt nenumarabile.*Cosmin*
-Oricum,nu va fi langa noi prea des.*Larisa*
-Cum asa?*Irene*
-E plecata cel putin o luna.*Larisa*
-Ce bine.*Irene*

-Ttttrrr- ~clopotelul~

-Hai sa mergem la ore.*Cosmin*
-Bafta!*Larisa*
-La fel!*Irene si Cosmin*

Larisa a plecat in clasa cu gandurile ei… 

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 18



La ore…

-Larisa, imi poti spune ce lectie am avut azi?*profu de istorie*
-Cum? Eu?*Larisa*
-Da,tu.*profu*
-Pai…*Larisa*

Din spatele fetei se aude „Egalitate si dreptate” (daca titlul lectiei nu e bun,scuzati-ma. Inca nu am ajuns intr-a 8 a sa stiu ce lectii sunt atunci)

-Egalitate si dreptate…cred.*Larisa*
-Mda. Asa e. Bine,dar astazi trecem la o noua lectie…*profu*

Apoi profesorul a predat. In pauza..

-Multumesc ca mi-ai suflat.*Larisa*
-Nu ai pentru ce. Dar ce-ai patit? Pe langa faptul ca nu stiai TITLUL, nici atenta nu erai.*Bogdan*
-Aa,nimic,nimic.*Larisa*
-Cu Alex cum mai e?*Bogdan*
-Ok. Am vorbit cu mama lui si o luna va sta tot la noi.*Larisa*

In timp ce vorbeau, Cosmin venea spre ei.

-Hei omule,ce faci?*Cosmin*
-Stateam.*Bogdan*
-Aa,ok. Vin-o cu mine,te cauta un domn.*Cosmin*
-Un domn? Pe mine?*Bogdan*
-Da.*Cosmin*
-Ok.Larisa,vin imediat.*Bogdan*
-Da,mergi. Ma duc la Irene.*Larisa*

Cei doi baieti au plecat. Au ajuns in fata scolii. Acolo…

-Buna Bogdan.*Sandu*
-Hai sa plecam Cosmin.*Bogdan*
-Nu,stai. Vreau sa vorbim.*Sandu*

Cosmin se uita nedumerit la cei doi.

-Nu am timp. Trebuie sa se sune de intrare.*Bogdan
-Atunci te astept dupa ore.*Sandu*
-Cum vrei.*aproape soptit*

Dupa aceasta mini discutie cei doi baieti au plecat in scoala,la clasele lor.

Ce au vorbit cele doua prietene, Larisa si Irene? Aflam acum:

-Cred ca mor.*Larisa*
-Ce s-a mai intamplat?*Irene*
-Nimic,dar ceea ce s-a intamplat pana acum nu crezi ca e de ajuns?
-Ai dreptate.
-Saptamana viitoare stau acasa,nu-mi pasa ce zic ceilalti, imi iau scutire medicala, nu stiu ce fac.Dar tre sa ma odihnesc.
-Decat s-o iei razna mai bine stai acasa.Dar,cu Bogdan cum a ramas?
-Cum sa ramana? Nici nu stiu. Nu am reusit sa terminam discutia.
-Si nu o terminati?
-Nu am starea necesara sa discut acum.
-Ok.
-Abia astept sa scap de aceste probleme.
-Dar vor aparea altele.
-Da. Viata tampita.
-Nu avem ce face…
-Pacat. As da timpul inapoi si…
-Si?

Larisa nu a mai continuat ceea ce vroia sa zica deoarece atunci o vazuse pe Simona.

-Larisa,ce-i cu fata ta?*Simona*
-La o adica,ce te intereseaza?*Larisa*
-Nu ma intereseaza,dar pana si eu am observat ca esti altfel fata de cum esti de obicei.*Simona*
-Culmea Simona, tu niciodata nu observi nimic.*Irene*
-Te-a bagat cineva in seama?*Simona*
-Nu trebuie sa-mi dai tu voie sa ma bag in seama.*Irene*
-A ,da?*Simona*
-DA!*Irene*

Larisa a tras-o pe Irene usor langa ea si i-a soptit sa nu se certe cu Simona deoarece nu are rost.

Orele s-au terminat si toti elevii au plecat de la scoala. Bogdan s-a intalnit cu Sandu iar ceilalti 3 au plecat acasa. Larisa era slabita de puteri asa ca s-a asezat pe o banca.

-Lari,esti ok?!*Irene*
-Nu am nimic,nu…*Larisa*
-Esti foarte palida.*Cosmin*
-Poate ca trebuie sa stai acasa incepand de maine.*Irene*
-Da-da.Asa voi face…Sa ajung acasa..*Larisa*
-Hai sa luam un taxi, nu esti in stare sa mergi pana acasa.*Cosmin*
-Da. Il chem acum.*Irene*

Acasa…

-Esti bine draga?*mama*
-D-da.*Larisa*
-Du-te si intinde-te.*mama*

Ca sa fac si o gluma, fata s-a intins,insa nu in pat,ci pe jos. A lesinat. Toata lumea s-a agitat, au chemat salvarea,etc. Cand au ajuns la spital telefonul Larisei a sunat.

-Alo?*Irene*

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 19



-Alo?*Irene*
-Alo? Larisa?*cineva*
-Nu,sunt Irene.
-Irene? De ce raspunzi la telefonul Larisei?*cineva*
-Da cine esti?*Irene*
-Bogdan.
-Aaa. Bogdan,vin-o la spital daca vrei sa vorbesti cu Larisa…
-La spital?! Vin imediat.

Si a inchis. A plecat din locul unde era alergand spre spital. In acest timp doctorul a venit in camera unde se aflau ei.

-Domnule doctor. Ce s-a intamplat cu fiica mea?*mama*
-Doamna,nu va panicati. A avut doar o scadere de calciu. Plus stresul pe care l-a acumulat, nedormitul… e normal.*doctorul*
-A-am inteles.*mama*
-Trebuie sa stea acasa saptamana aceasta.*doctorul*
-I-am zis eu.*Irene*
-Si cand v-a pleca din spital?*Cosmin*
-Maine, astazi as vrea s-o mai tin sub supraveghere.*doctorul*
-Desigur.*mama*

Irene,Cosmin si mama Larisei au plecat acasa. In urma lor, Bogdan alerga pe coridoarele spitalului in cautarea fetei. A ajuns in camera unde era ea.

-Bogdan?*Larisa*
-Ce ti s-a intamplat? Te doare ceva?*Bogdan*
-Nuuu. Doar am ..lesinat.
-Esti bine acum?
-Da.Sunt. Tu ce faci?
-Eu,acum bine.
-Mi-a zis Irene ca m-ai sunat.
-Da.
-Deci,ce e?
-Pai,nimic.Nu conteaza.
-Zi.
-Nu,sincer,vroiam sa vad ce mai faci.Eram nervos.
-De ce?
-Probleme cu familia…

Ce probleme avea Bogdan iar cu familia? Sa va zic.

Stiti ca Bogdan si Sandu ar fi trebuit sa se intalneasca dupa ore.Ei bine,nu a mai fost asa. Bogdan a pecat prin alta parte decat fata scolii,unde il astepta Sandu asa ca nu au mai vorbit.Dar nu a scapat. Dintr-o coinvidenta Sandu a venit la el acasa sa vorbeasca cu mama lui despre o viitoare calatorie si atunci l-a prins pe baiat si au vorbit,dar ce discutie au avuuut…

-Ce cauti aici?*Bogdan*
-Nu trebuia sa ne vedem dupa ore?*Sandu*
-Am uitat.
-Sau nu ai vrut?
-Am uitat!
-Fiule,Sandu tocmai vroia sa zica ceva,asa ca lasa-l.*mama lui Bogdan*
-Sa zica.*Bodagn*
-In acest week-end as dori sa va duc la munte.*Sandu*
-Desigur.*mama lui Bogdan*
-Ca nu.*Bogdan*
-Nu vrei?*Sandu*
-Nu!*Bogdan*
-Bogdan!*mama lui*
-Nu vin. Cum ma poti convinge?Sa vad.*Bogdan*
-Ei bine,iti poti aduce prietenii cu tine.*Sandu*
-Nu!*Bogdan*
-Mai gandeste-te.*mama lui*

Desigur,in mintea lui Bogdan era ceva de genul „ Lasa sa-l pacalesc acum ca nu vreau,astfel castig o excursie cu prietenii” . Haios.. De aceea Bogdan a sunat-o pe Larisa atunci,s-o anunte dar in momentul cand a auzit ca-i la spital a uitat tot.

Sa ne intoarcem in prezent,la Bogdan si Larisa.

-Si,intr- saptamana,aproximativ,te faci bine?*Bogdan*
-Asa sper.*Larisa*
-Anunta-ma vineri cum esti..
-De ce?
-Eh, sa stiu ce mai faci.
-O-ok..
-Si, cand iti dau drumul din spital?
-Maine,asa a zis doctorul.
-Aa. Atunci,voi veni maine dupa-amiaza cu lectiile.
-Multumesc.
-Pentru putin.. Dar mai tarziu trebuie sa-mi ma rasplatesti.*Bogdan,facand o gluma*
-Desigur,orice se plateste pe lumea asta.*Larisa*

Intra o asistenta…

-Imi pare rau tinere. Orele de vizita s-au incheiat.*asistenta*
-Desigur. Ne vedem maine.*Bogdan*
-Da.Pa.*Larisa*

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 20





Era marti ,a doua zi de la internarea in spital. Dupa ce a facut ultimul consult medical, doctorul i-a zis ca poate merge acasa. A ajuns in camera ei si s-a trantit in pat. A adormit, iar somnul ei a durat cateva ore. S-a trezit dupa-amiaza,cand soarele apunea.

Si-a luat jurnalul si a scris.

„Nu ma gandeam ca mi se va intampla asta. Cu problemele familiei, am ajuns la spital. Nu dau vina pe ei,doamne fereste. Imi iubesc familia,si il iubesc enorm si pe Alex,dar … Asta e. M-am implicat foarte tare sentimental si am uitat de mine. Acum trebuie sa stau o saptamana numai in casa, pot iesi doar in curte pentru aer. Pana la urma mama biologica a lui Alex mi se pare destul de ok. Sper sa nu mai fie nici o problema pe viitor. Acum astept sa scape Bogdan de la scoala sa-mi poata aduce temele si lectiile. Pana atunci ma duc sa citesc ceva. Si asa in ultimul timp nu am avut timp.”

Si-a luat o carte din biblioteca si s-a dus in curte. Nici nu a citit bine cateva pagini ca a si venit Bogdan.

-Hei.*Bogdan*
-Deja ai scapat?*Larisa*
-Da.
-Cat am dormit? A trecut rapid timpul.
-Te-ai odihnit? Cum te mai simti?
-Sunt ok. Multumesc de grija. Temele le-ai adus?
-Desigur. Am avut grija sa scriu frumos sa intelegi.
-Multumesc ca ti-ai dat silinta.
-Daca nu deranjez voi sta aici pana copii toate lectiile si de ce nu,sa ne facem temele impreuna.
-Oo,super. Demult nu mi-am mai facut temele cu cineva.*Larisa razand*

Cei doi aratau ca niste copii,atunci cand sunt la gradinita si se joaca. Dragalasi, cuminti… Cand fata nu intelegea ceva, baiatul aparea din „intuneric” si-i rezolva dilema, cand nu stia ceva legat de lectie,un detaliu, baiatul ii explica si tot asa.

Lectiile s-au sfarsit tarziu,pe la ora 19:00.

-Vrei un pahar cu suc?*Larisa*
-Daca vrei si tu.*Bogdan*
-Vin imediat cu el.
-Lasa-ma sa te ajut.
-Hei,poate am fost in spital lesinata,dar pot aduce un pahar de suc.
-Nu am vrut sa sune asa..
-Stiu.Stai linistit.Nu m-am suparat.
-Ok.Atunci astept.

Dupa ce fata a adus sucurile…

-Deci, cat vei sta acasa?*Bogdan*
-Toata saptamana.*Larisa*
-Deci toata saptamana voi fi sluga?*razand*
-Nu esti obligat.*serioasa*
-Scuze,astazi am numai glume proaste. Iarta-ma.
-E ok.
-Crede-ma, imi pare bine ca eu sunt cel care te ajuta cu temele. Mai tarziu poate-mi intorci favorul.
-Sigur.Nu ramai fara rasplata.
-E bine atunci.

La usa suna cineva. Larisa s-a dus sa raspunda iar Bogdan era in spatele ei, la distanta de vro 2 metri.
--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 21

-Buna ziua.*persoana de la usa*
-Buna ziua. Pe cine cautati?*Larisa*
-Pe Bogdan. Din cate am aflat, voi sunteti prieteni foarte buni si ma gandeam ca stii unde e.

Bogdan s-a ascuns dupa un perete cand a vazut persoana de la usa,deoarece era mama lui. Baiatul i-a facut un semn discret Larisei prin care sa inteleaga sa nu dea detalii despre venirea lui la ea.

-Dar ce s-a intamplat mai exact?*Larisa*
-A,nu stiu. Trebuia sa fie acasa demult.
-Dumneavoastra sunteti…
-Mama lui.
-Aaa, incantata sa va cunosc.
-De asemenea.
-Nu va faceti griji. Va veni imediat.Sunt sigura de asta.
-Sper doar ca nu a patit nimic.
-Fiti fara grija. Unui adolescent ii trebuie si putina libertate. Va veni el acasa.
-Da. Daca afli ceva vesti,uite numarul meu. Te rog suna-ma.
-Sigur doamna.
-La revedere.
-La revedere.

Mama lui Bogdan a plecat. In acasa…

-Du-te.*Larisa*
-Of,ok-ok.*Bogdan*
-Mersi de teme.
-Vin si maine. Inca nu ai scapat de mine.
-Stiu.*Larisa razand*

Larisa a ramas uitandu-se cum poarta se inchide in urma lui Bogdan. Cum s-a inchis,s-a si deschis,deoarece atunci tocmai venea acasa Alex.

-Hei,pici, mama si tata nu vin acasa?*Larisa*
-Nu,au zis ca iar au o … sedinta de afaceri sau ceva de genu. Si au zis ca vor intarzia. Cica sa nu-i asteptam si sa ne culcam devreme. Cum sa nu.*Alex*
-Aaha. Ti-e foame?
-Daa. Ce avem de mancare?
-Comandam pizza? As vrea sa mananc una.
-Da. De care?
-Uita-te pe masa din bucatarie,e un pliant cu pizza.

S-au dus in bucatarie, si-au ales,au comandat,a venit si au mancat. Au luat 2 pizza pe care le-au mancat pe rand,una cate una.

-Si acum ce facem?*Alex*
-Tu iti faci temele.*Larisa*
-Nu am.
-Sigur?
-Nu.
-Fa-le.
-Dar..
-Nici un dar.
-Bine…Da tu ce faci?
-Bine.De ce intrebi?
-Nu.Tu ce faci cat timp fac eu lectiile.
-Stau pe laptop, la tv.De ce?
-Aaa,deci eu sa fac teme si tu nu.
-Eu mi le-am terminat.
-Aa,da?
-Da.
-Of,bine.Ma duc si eu sa le fac,cred..
-Sigur le faci,nu crezi!
-Da,da. Parca esti mama.
-Mai rau.

Alex s-a dus la teme iar Larisa in camera ei la laptop.

Irene: Larisoooooooooooooooo! Cum te mai simti?
Larisa: Mai bine. Mult mai bine.
Irene: Am vesti noi noute de la scoala.
Larisa: Nu scapa nici un detaliu.
Irene: E despre Simona si Lucian.
Larisa: Ziii mai repede.
Irene: Deci…

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 22



Irene: Deci…Simona si Lucian si-au oficializat relatia.
Larisa:Adica?
Irene: Adica au scris pe facebook.
Larisa: M-ai dat gata. Ce penibil. Oricum, nu sunt rea,deci sper sa le tina relatia.
Irene: Oricum Lucian inca tine la tine.
Larisa: Mie nu mi-a aratat-o.
Irene: Stiu.
Larisa: Altceva?
Irene: Se organizeaza o excursie.
Larisa: Cand,unde,cum,cine?
Irene: Stai calm. Saptamana viitoare, vineri si sambata. Atata stiu.
Larisa: Bine. Sa nu uiti sa ma anunti cand ai noutati.
Irene: Da. A venit Bogdan cu temele?
Larisa: Desigur.
Irene: Ooo.
Larisa: Ce-ai ma?
Irene: Nimic,nimic.
Larisa: Interpretezi,nu?
Irene:Nuu! Doar ca se comporta cam frumos cu tine.
Larisa:Si ce? Ti-e ciuda?
Irene:Mie?!
Larisa:Da,tie.
Irene:Fugi ma. Acum serios vorbind.
Larisa:Ce?
Irene:Cred ca te place.
Larisa: Hai maa. Termina.
Irene: Ok-ok.
Larisa:Mai vorbim. Si-a terminat fratemiu temele ,ma duc sa-l verific.
Irene:Ok.

Larisa a inchis messu si s-a dus la Alex.

-Ti-ai terminat temele?*Larisa*
-Da.*Alex jucandu-se pe calculator*
-Da-mi caietele.
-Lasa,nu te obosi .
-Aaa,deci acum sa nu ma obosesc. Da` cand sa-ti aduc ceva dulce sa ma obosesc,nu?
-Nu,nu,lasa,ma duc eu de acum.
-Hai,arata tema.
-Of.Ia.
-Bine. Ce era asa greu sa mi-l dai?
-Mda. Acum pleci?
-Hai te las sa te joci. Sa nu te culci la miezu noptii.
-Da-da.Pa.

Larisa s-a dus in camera ei si s-a uitat la un film la tv. Parintii ei s-au intors tarziu,pe la 12-1 noaptea. Fata era inca treaza,cand a auzit zgomot pe hol a iesit sa vada cine e.

-Mama,tata.*Larisa*
-Draga,de ce nu dormi?*mama*
-De ce ati venit la ora asta?*Larisa*
-O afacere.*tata*
-Pana la 1?*Larisa*
-Din pacate.*tata*
-Fratele tau doarme?*mama*
-Da.Dar nu schimba subiectul. Ce s-a intamplat?*Larisa*
-Nimic. Ce s-ar intampla?*tata*

Larisa se uita suspicios la parintii ei.

-Bine,iti spunem. A ars compania.*tata*
-Ce?!*Larisa*
-Au fost mai multe incercari de distrugere a cladirii,dar astazi i-a si reusit.*mama*
-Cine poate fi?*Larisa*
-Nu stim.Politia se ocupa de caz. Oricum,nu trebuie sa iti faci griji. Ne vom descurca.*mama*
-Da,draga. Mama are dreptate. Du-te si te culca. *tata*
-Mm,mda.*Larisa*

Fata a fugit in camera ei.A adormit cu greu dupa vestea soc pe care a primit-o. A doua zi a fost plictisitoare. Dupa-amiaza a venit Irene la ea.

-Hei, ce faci?*Irene cu zambetul pe buze*
-Nu bine.*Larisa*
-De ce?*Irene era serioasa,a ingrijorat-o Larisa*
-Aseara am primit o veste rea,foarte…
-Zi,ce?!
-Cladirea firmei parintilor a fost incendiata.
-Cee?! Daca ai nevoie de ceva stii ca poti conta pe mine.
-Da,multumesc.
-Lari, timpul vindeca tot.
-Dar de ce mi se intampla mie toate? De ce mie si celor din jurul meu,cei dragi mie?
-Lari…
-Adica,mai intai a fost Alex,apoi sanatatea mea,acum asta…Sincer nu mai pot.
-Tie iti trebuie o saptamana undeva departe,undeva linistit ,frumos,pe gustul tau.
-Da,doar ca in momentul acesta nu-mi permit o vacanta spontana.
-Asa e. Of,uite cat e ceasul.Ma duc acasa.
-Irene,Cosmin ce mai face?Nu am mai vorbit cu el demult.
-Aa,Cosmin…Ce nu face el.
-Ce vrei sa zici?
-Nimic,lasa. Vorbim zilele viitoare.Tre sa fug.
-Ok,pa.

Cand sa iasa Irene, ghici de cine a dat ? Bogdan. Irene fiind grabita nu a mai realizat nimic, l-a salutat apoi a plecat. Dar Bogdan auzise tot.

-Larisa,trebuie sa vorbim…*Bogdan*

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 23



-Ce e Bogdan?*Larisa*
-Larisa, de ce nu mi-ai zis ca ai probleme financiare?*Bogdan*
-Nu am,deocamdata…
-Larisa,dar fabrica a ars!
-Adevarat.
-De ce nu mi-ai zis?
-Aseara am primit si eu vestea si nici eu nu am stiut cum sa reactionez.
-Larisa, tatal meu e in America si are birouri mari peste tot in State. Am auzit ca sunteti in acelasi domeniu. Daca vrei vorbesc … cu el si ii va angaja pe parintii tai,astfel continuandu-si treaba lor. Si vor fi apreciati cu sigurata.
-Hei,multumesc de ajutor. Dar compania deabia a ars, inca nu suntem in paragina. Plus ca aceste lucruri trebuie discutate cu ai mei.
-Stiu acest lucru.
-Oricum, eu imi continui viata mea normala. Deci ai adus temele?
-Da.

Si cei doi s-au apucat de teme. Au terminat devreme deoarece erau putine teme. Bogdan a plecat si s-a dus acasa cu gandul sa-si sune tatal.Mana ii tremura numai cand forma numarul iar cand tatal lui a raspuns baiatul nu a scos nici un sunet la inceput.

-Alo?*tatal*
-…
-Alooo?*tatal*
-Da. Sunt…Bogdan.
-Bogdan?! Oo,fiule. Ce ma bucur ca ai sunat. Ce s-a intamplat?
-E o poveste … lunga.
-Spune. Esti norocos. Sunt in pauza acum deci pot vorbi.
-Bine. Am ajuns in acest oras si la m-am imprietenit cu o fata…
-Cum au fost zilele acestea la? Si,cine e fata? Ia zi,cum o cheama.*batand apropouri*
-A fost foarte frumos. Fata se numeste Larisa si hai,fara apropouri,te rog,nu e nimic.
-Asa,continua.
-Aseara firma parintilor ei a ars si dintr-o coincidenta, firma se ocupa de arhitectura,exact ca tine.
-Asa,si?
-Si ma intrebam daca ii poti ajuta tu.
-Cum sa-i ajut fiule?
-Oferindu-le … nu stiu,cateva proiecte de-ale firmei tale. Stiu ca sunt platite bine si ei au nevoie pentru a reconstrui firma si pentru a plati toti angajatii ei.
-Fiule,e ceva aproape imposibil.
-De ce?
-Pentru ca acesti clienti pe care ii am acum sunt foarte importanti si nu stiu cum lucreaza familia fetei.
-Sunt sigur ca nu te vor dezamagi. Da-le macar o sansa.
-Da-da.Fiule,trebuie sa plec. A,nu ti-am zis,sunt in tara.
-Esti?!
-Da,dar nu-i zice mamei tale.
-Da,sigur.
-Deci,cred ca voi trece sa ii cunosc pe parintii fetei. Sa vii si tu cu ei.
-Cu siguranta.
-Pa fiule.
-Pa tata.

Bogdan a ramas ganditor. A sunat-o pe Larisa sa-i zica vestile,iar Larisa i le-a zis mamei ei.

Fata s-a dus in camera ei si a scris in jurnal:

„Poate ca lumea e facuta din ingeri,demoni si oameni. Eu sunt omul caruia demonul i-a facut viata un calvar in ultimul timp,dar am un inger pazitor langa mine ce ma ajuta…”

A fost intrerupta din scris de o voce ce o striga de afara. Vocea era a lui…

--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 24



Vocea era a lui Cosmin.

-Larisaaaa!*Cosmin*
-Cosmin?! Ce faci aici?*Larisa*
-Pot intra?
-Mai intrebi. Vin acum sa-ti deschid.

Larisa a coborat si i-a deschis usa lui Cosmin.

-Cosmin,ce s-a intamplat cu tine?*Larisa*
-Hm,nimic. Nu iti face tu griji,fa-te bine.*Cosmin*
-Cosmin! Zi-mi.
-Ok,ok. Am fost plecat in Italia.
-De ce?
-Aa, mama si-a gasit acolo de munca si am mers toata familia sa o ducem. Plictisitor.
-Doamne,m-ai speriat. Dar de ce ai venit la ora 21:00 la mine in fata casei?
-Aa,asta.Da. Vreau sa pastrezi un secret.
-Da.
-Nu-i zici Irenei,nu?
-Depinde.
-Promite ca NU ii zici.
-Ok,ok. Nu ii zic.
-Bine atunci.Am incredere. Ii organizez o petrecere surpriza de ziua ei. Si atunci ii voi zice ca o iubesc.
-Stai stai stai.Ceee?! Tu o iubesti pe Irene?
-Aa,scuze,nu stiai?
-Cum adica „Nu stiai?”. Ce ? Sunt singura care nu stie?
-A,nu. Nimeni nu stie.
-Povesteste!
-Ce?
-Cum de o placi?
-Pai,nu stiu. Atata timp peterecut cu voi, si mai ales cu ea, m-a facut sa ma apropii mai mult decat trebuia. Inainte o iubeam ca pe o sora,dar acum…E mai puternic sentimentul.
-Si cand te-ai decis sa-i zici?
-Pe drum inapoi spre tara. Deoarece mi-am dat seama ca imi lipseste prea mult.
-Ooo doamne. Ma bucur pentru voi dragilor ♥
-Dar nu-i zici!
-Da-da. Cum sa stric o asemenea surpriza?
-Multumesc. A,si scuze ca te-am deranjat la ora asta.
-Nu m-ai deranjat,stai linistit.
-Bine.Atunci plec.
-Bine.Noapte buna.
-Noapte buna Lari.

Si Larisa s-a dus in pat.La un momentdat a adormit. A doua zi s-a gandit numai la vorbele lui Cosmin.

„Cum am putut uita de ziua Irenei?Pf. Si ce veste! Adica wow. Cosmin si Irene? Cine s-ar fi gandit? Dar ma bucur muult pentru ei ♥” – scria Larisa in jurnalul ei.

Si in dupa-amiaza aceea Irene a trecut pe la Larisa. Si Cosmin a venit la Larisa cand Irene era acolo.

-Aa,Irene.Buna.Nu stiam ca esti aici.*Cosmin*
-Cosmin,de cand ai venit inapoi?*Irene*
-De ieri.*Cosmin*
-Cum a fost?*Irene*
-Plictisitoor. Oricum,Larisa,pot vorbi putin cu tine?*Cosmin*
-De ce nu vorbesti aici cu ea?*Irene*
-Lasa Irene,nu fi asa suspicioasa.*Larisa*

Si cei 2 s-au dus in casa.

-Petrecerea e la 13:00, sambata asta.*Cosmin*
-Am inteles.Ai nevoie de ajutor?*Larisa*
-Sincer da.Aa,vorbeste tu cu Bogdan. Veniti amandoi pe la 11:00 sa ma ajutati.
-Sigur.
-Ne vedem atunci.
-Stai, hai sa-i zicem ca mi-ai imprumutat o carte si ti-am dat-o acum.
-Buna idee.
-Desi nu v-a fi credibila.
-E mai bine decat nimic.

Au iesit din casa,iar Cosmin se facea ca isi inghide ghiozdanul.

-Bine atunci.Eu am plecat.*Cosmin*
-Pa.*Larisa*
-Pa.*Irene*

In urma lui…

-Ce-a vrut?*Irene*
-Mi-a dat o carte si i-am dat-o inapoi ,avea nevoie de ea.*Larisa*
-Aha.

Bogdan le-a intrerupt pe fete. A intrat pe poarta casei foarte fericit.

-Bogdan.Bine ca ai venit.*Larisa*
-De ce?*Bogdan*
-Temele..*Larisa*
-Corect.*Bogdan*
-Bine,atunci eu plec.*Irene*
-Bine. Pa.*Larisa*

Irene a plecat iar Larisa i-a zis lui Bogdan planul pentru sambata.
--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 25

Zilele au trecut si a venit sambata. Larisa si Bogdan s-au dus mai devreme la Cosmin as a cum i-a promis. Au aranjat locul unde urma sa se tina petrecerea. Au adus tortul, Larisa a ajutat-o pe mama lui Cosmin la mancare, Bogdan si Cosmin mutau mesele,scaunele prin sufragerie. 

Au terminat tot. Au venit si invitatii. Acum mai era o problema…

Larisa:Si cum te-ai gandit s-o aduci pe Irene aici?
Cosmin:Ma gandeam la tine.
Larisa:Eu s-o aduc?
Cosmin:Da.
Larisa:Cum?!
Cosmin:Te descurci tu.
Larisa:Pff.Ok,ma duc.


Si fata a ajuns la Irene acasa.A intrat si s-a dus direct in camera prietenei ei.

Larisa:Hai imbraca-te.
Irene:Ce?De ce?
Larisa:Lasa intrebarile si vin-o cu mine.
Irene:E ceva grav?

Larisa nestiind ce sa zica…

Larisa:Da,da,e Cosmin. S-a intamplat ceva..grav acasa la el. Vino!

Au ajuns inapoi in 15 minute iar cand Irene a intrat pe usa foarte speriata toata lumea i-a zis 'La multi ani'. Fata a inceput sa planga iar Cosmin a venit,a felicitat-o si a imbratisat-o.Irene nu se astepta.

Au mancat,au baut,au vorbit si au ras. Petrecerea s-a terminat pe la 19-20 si la urma au ramas doar cei 4, Irene,Cosmin,Larisa si Bogdan.

Irene:M-ai speriat enorm cand ai venit la mine.
Larisa:Stiu si-mi pare rau,doar ca nu aveam nici un plan sa te aduc aici.
Cosmin:Si, Irene,trebuie sa-ti zic ceva.
Irene:Ce e?

Cosmin a pupat-o pe obraz si i-a soptit "Te iubesc". Irene se uita la Larisa.Larisa avea o fata den "ce frumooos". Dupa jumatate de ora au plecat si Larisa si Bogdan.

Cosmin:Te conduc eu acasa.
Irene:Multumesc.

Fara sa-si dea seama,Irene l-a imbratisat apoi si-au continuat drumul. Pe parcurs,Cosmin a luat-o de mana si si-au zambit frumos unul altuia.


--------------------------------------------------------------------------------------------


Partea 26


Sa ne intoarcem la Larisa si Bogdan.

-Larisa,am ceva sa-ti spun…*Bogdan*
-Te ascult.*Larisa*
-Ei bine,nu stiu cum sa incep.
-Cu inceputul.
-Voi incerca.
-Hai zi.
-Ma mut.
-Ceee?!
-Mda.Plec de aici.

Larisa s-a oprit din mers si se uita lung la baiat.

-Cum,cand?*Larisa*
-Voi pleca peste 3 zile.*Bogdan*
-Cu?
-Mama mea.
-De ce?
-Pentru ca a spus sa ne stabilim undeva langa Sandu.
-Si cat veti sta acolo?
-Pana la vara cel putin.
-Dar…
-Crede-ma,am incercat sa-I conving ca mi-am gasit locul,prietenii si iu..

Iar Bogdan a facut o pauza lunga.Apoi a continuat.

-Dar de geaba.*Bogdan*
-3 zile?*Larisa*
-Da,3 au mai ramas.
-Si de ce imi zici tocmai acum?
-Eu..Nu stiu.

Apoi fata a luat-o inainte fara sa se mai uite daca vine si Bogdan sau nu. Acesta o urma de la spate tacut.Au ajuns in fata casei ei.

-Te las.*Bogdan*
-Chiar ma lasi.*Larisa*
-Imi pare rau..
-Si mie.
-Pastram legatura?
-Sigur.

S-au imbratisat si el a plecat.Larisa a intrat in casa unde Alex alerga cu Toto.Catelul a fugit catre fata,iar aceasta l-a luat in brate si o lacrima i-a cazut de pe obraz. Catelul a latrat si atunci Larisa l-a lasat jos si s-a dus in camera ei.A trantit usa si si-a luat jurnalul.

“E absolute ciudat!E o zi perfecta ,lipsita de anunturi bomba…defapt,aproape lipsita.Tocmai cand ma intorceam acasa Bogdan imi spune ca el pleaca.Adica,pleaca cu sensul de se muta.Poftim?!Ok,nush de ce fac atata caz,dar chiar m-am atasat de el.Si nu cred ca doar ca prieten sau frate…What?!Ce aberez?Bogdan e super de treaba,dar sigur nu simte nimic pentru mine,plus ca acum…pleaca.Imi va fid or de el.Si acum plang?Din ce motiv?Ca pleaca?Nu e vina lui.Asta e,trebuia sa plece.Sentimentele acestea din interiorul meu…sunt ciudate.Macar Cosmin si Irene sunt fericiti impreuna.Ma bucur pentru ei.”

Larisa a incetat din scris cand si-a auzit numele strigat de la parterul casei.


--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 27





Era mama ei.

-Draga, trebuie neaparat sa vorbesc cu tine.*mama*
-Spune.*Larisa*
-Noi trebuie sa…Ideea e ca..
-Mama.Spune.
-Nu ne mai permitem unele lucruri.
-Cum ar fi?
-Sedintele tale foto.
-Dar..
-Imi pare rau,draga.
-E..ok.Oricum nu am mai mers in ultimul timp..E ok.
-Incercam sa nu mai cheltuim asa mult,ca san e putem reveni cu banii.
-Am inteles.
-Imi pare rau.
-Nu e nimic.Inteleg.

Dupa ce si-au terminat discutia,fata s-a dus in camera ei.Pe mess ii tot dadea buzz Irene.

Irene:Lariiii.Maine e duminica.
Larisa:Stiu si eu ca dupa sambata vine duminica.
Irene:Nu asta vroiam sa zic.
Larisa:Atunci?
Irene:Parintii mei vor face cinste cu un gratar.Te bagi?
Larisa:Cred ca da.
Irene:Bine inteles,trebuie sa vina si parintii tai si Alex.
Larisa:Si in afara de ai tai,ai mei,cine mai vine?
Irene:Cosmin si ai lui si Bogdan si ai lui.
Larisa:I-ai invitat?
Irene:Acum.Uite,au intrat pe mess.Le zic acum.
Larisa:Ok.Si, cum e sa fii cu Cosmin?
Irene:Deoacamdata nu simt nici o diferenta.Suntem impreuna de cateva ore.
Larisa:Ok,ok :))

In paralel cu Irene,Larisa vorbea si cu Bogdan.

Bogdan:Mai esti suparata pe mine?
Larisa:Nu sunt suparata pe tine,ci pe soarta.
Bogdan:Nu fi.Voi veni inapoi.
Larisa:Da.Te-a anuntat Irene de acel gratar?
Bogdan:Inca nu.
Larisa:Inseamna ca vorbeste cu Cosmin.
Bogdan:D ace e cu gatarul?
Larisa:Parintii Irenei fac cinste cu gratarul si ea ne invita si pe noi si pe parintii nostril.
Bogdan:A,si parintii…
Larisa:Deci vii?
Bogdan:Da,macar acum sa petrec timpul cu voi…dupa aia…

Si au mai vorbit ei,pana la vro 10 noaptea,cand Larisa s-a culcat.

A doua zi,la ora 10-10:30 toata lumea era prezenta la locul unde se facea gratarul.Undeva unde era multa verdeata,copaci care faceau ubra si chiar si un rau destul de mare.

Larisa era foarte fericita ca exista si o apa (adica raul) acolo.In timp ce parintii faceau gratarul,copii se plimbau prin jur.Larisa s-a dus direct la rau,iar ceilalti,de nevoie,de placere,au urmat-o.
--------------------------------------------------------------------------------------------

Partea 28

-Hei, Larisa, asteapta-ne si pe noi. *a strigat Cosmin*

Ajunsi pe malul raului, stateau toti pe o parte acoperita de nisip. Larisa privea in fata ganditoare.

-Ce-ti place la asta? *Cosmin*
-Care asta? *intreba Larisa fara sa intoarca privirea*
-La a sta si a privi apa...
-Eu o simt. Ma linisteste. Multe lucruri greu de inteles s-au intamplat in ultimul timp. A trebuit sa ma linistesc...
-Hm. *aproba Irina*

Bogdan privea-n jos si lua in palma nisip apoi il lasa sa cada. Era mai ganditor decat Larisa. Cosmin, care era langa el, i-a dat un branci si Bogdan privi catre prietenii lui. A zambit, desi era un zambet fortat.

-Si ce se mai intampla cu voi copii? *Larisa*
-Cu noi? *Irina*
-Da' cu mine? *Larisa*
-Poi, deocamdata... *apoi cei doi s-au luat de mana si au aratat cum mainile lor sunt impreunate.
-Sa va intelegeti bine si-n viitor, copii. *Larisa*
-Sa va tina! *Bogdan*
-Multumim. *Cosmin*

Au mai stat in tacere catva timp apoi si-au auzit numele strigate. Erau parintii lor care-i chemau la masa. Cosmin si irina au luat-o inainte. Dar Bogdan a prins-o de mana pe Larisa si i-a zis "Trebuie sa vorbesc cu tine" .